Zilele astea mi-am bătut capul să găsesc o explicaţie simplă şi logică prin care să-l fac pe un copil de 11 ani să înţeleagă de ce e bine să asculte şi altă muzică decât pop-discăreala obişnuită cu care generaţiile tinere sunt spălate pe creier de posturile de tv şi de radiouri.
Până la urmă nu am reuşit să găsesc acea explicaţie (copiii sunt cele mai complexe fiinţe umane, păcat că sunt distruşi de şcoală destul de rapid), dar tot scormonindu-mi mintea să găsesc o modalitate simplă şi atractivă prin care să explic relaţia istorică (şi ritualică) dintre poezie-muzică-sentimente-dorinţe am ajuns la următoarele versuri:
"On peut caresser des idéaux sans s'éloigner d'en bas
On peut toujours rêver de s'en aller mais sans bouger de là"
Din păcate, aceste versuri din Noir Désir sunt tot ce a mai rămas din efortul meu de gândire şi tocmai de-asta le notez aici, ca să nu le uit. M-a învins un copil, dar mai vorbim noi peste vreo 25 ani, drace...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu