Apropo de accidentul Gociman: lăsând la o parte faptul că mă lasă rece dacă un nebun ia un pistol, şi-l pune la tâmplă, trage, şi apoi se miră că a murit, hai să explicăm un pic ce este aceea o tragedie, în accepţiunea clasică (antică) a cuvântului.
Păi, o tragedie e o înşiruire de cauze şi efecte care se întind pe parcursul mai multor generaţii şi au drept origine un păcat ancestral. Adică: cineva, cândva, greşeşte cu ceva faţă de zei. Ok. Zeii nu îl pedepsesc pe loc, nu de alta, dar ei nu fac propedeutică. Însă undeva, pe un răboj, se trage o linie. După 3 generaţii, un urmaş al păcătorului originar şi-o fură nasol, aparent degeaba. Când se caută în istoria familiei, se descoperă că de fapt bunicul, tatăl, străbunicul etc. îi mâniase pe zei şi acum venise sorocul răzbunării.
Oedip, de exemplu, comite fără să vrea o mulţime de prostii, inclusiv incestul cu propria mamă şi crima împotriva tatălui. Când realizează ce a făcut, îşi scoate ochii. Ştia Oedip de crimele sale? Nu, nu ştia. Dar trebuia să plătească greşeala tatălui său, Laios, care la un moment dat, cu mult timp înainte de naşterea lui Oedip, comisese o crimă şi îi înfruntase pe zei.
Aşadar, o tragedie nu înseamnă câtuşi de puţin că 4 vitezomani tineri, bătrâni sau şchiopi intră cu maşina într-un copac şi mor. Ăsta e un accident. Ar fi vorba de o tragedie în cazul accidentului de la Constanţa numai dacă înaintaşii decedaţilor ar avea pe conştiinţă fapte care să fi putut provocat o pedeapsa divină.
Interesant este că ideea de tragedie în accepţiunea clasică este recognoscibilă şi în alte religii (nu doar în religia elinică): creştinismul (prin noţiunea păcatului originar care se răsfrînge asupra urmaşilor lui Adam) sau hinduismul (prin noţiunea de karma).
În concluzie, faceţi ce vreţi, dar cine seamănă vânt, culege furtună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu