Internetics 2006: finalul

Au trecut câteva zile de la decernarea premiilor (câştigătorii aici). Am citit constant ce au scris de-a lungul săptămânii diverşi bloggeri despre festival, amuzându-mă în special posturile lui Răzvan Pop, Mostly Harmless ("[Internetics] Well, nu prea ştiu ce a fost. Eram ocupată să mă dezgheţ.") şi încă un blogger, pe care din păcate nu l-am reţinut, care se plângea că în sala de premiere era întuneric şi nici măcar să socializezi nu puteai. Foarte interesant şi la obiect, de asemenea, postul lui Dragoş Dehelean.

Aş remarca două participări la această ediţie. În primul rând, Ninespices, care au (a?) creat multă vreme bannerele acelea excelente pentru campaniile derulate de Boom / Netbridge. Nu ştiu de ce, dar am impresia că relaţia comercială Boom - Ninespices era destul de proastă pentru ultimii ceea ce a şi condus, se pare, la un "divorţ" de catifea. Webstyler, de pildă, nu sunt cu nimic mai presus pe parte de interactivitate decât Ninespices; şi totuşi Webstyler e o firmă cu CA de 200.000 E / an, în timp ce Ninespices - doar 20.000 E. În mod evident Webstyler au beneficiat de-a lungul anilor de un management excelent, care a ştiut cum să crească afacerea pornind de la un set limitat de competenţe (Webstyler, de pildă, are competenţe 0 în materie de SEO şi uzabilitate). Ninespices, în schimb, s-au mulţumit cu puţin. La ce pot (poate?) să facă ar trebui să aspire la mult mai mult. În 5 ani de acum încolo, eu cred că în România vor fi întrunite condiţiile necesare pentru a avea cel puţin 4-5 firme care să înregistreze o CA de 1 milion de euro exclusiv din servicii web. O mare parte a acestei CA se va putea face numai din proiecte interactive, deci Ninespices au toate datele pentru a se număra printre acele 4-5 firme.

În al doilea rând e vorba de participarea TreeWorks cu site-ul ProTV. Mi-a plăcut mult acest site, încă de la prima vizită, iar evoluţia pe piaţă a firmei TreeWorks arată că tipii care se ocupă de ea au cap de afaceri, în sensul bun al cuvântului.

În rest se remarcă absenţa unor nume importante din WDD-ul (web design and development) autohton. Au lipsit Media Concept, Zitec, Kenno şi Dezibel, dintre numele cele mai importante pe care le ştiu şi de care îmi aduc aminte. Acestea sunt modele care demonstrează că nu ai nevoie de nici o medalie pentru a dezvolta o afacere de succes în WDD. Nu mai vorbesc de Green Pixel sau Grapefruit.

Problema cea mare a acestui aşa-zis festival rămâne în continuare, pe de o parte, notorietatea incertă pe care ţi-o poate aduce şi pe de altă parte câştigul material inexistent.

Notorietatea?... în ultimul an noi (KSD) am elaborat vreo 40 de "oferte", am câştigat vreo 10 clienţi noi, am făcut vreo 15 site-uri şi absolut nimeni nu a întrebat ceva de Internetics. În România alegerea furnizorului de servicii web se sprijină pe două criterii mari şi late 1. preţul, în proporţie de 75% şi 2. "seriozitatea" degajată de ofertant, în proporţie de 25%. "Seriozitatea" însă nu îţi este măsurată niciodată prin participarea la Internetics, ci prin criterii de genul: ai/n-ai facturi, ai/n-ai sediu (nu că s-ar obosi mulţi să vină la tine, dar te poţi trezi cu vreun băiat de trupă venit în inspecţie), dai/nu dai contract (nu că s-ar putea respecta contractul în cauză, în condiţiile în care 100% dintre clienţi habar nu au ce poze, texte, sigle etc. să îţi livreze) samd. Criterii formale, ca să se asigure că nu fugi cu banii de avans după ce aţi bătut palma. Nici măcar portofoliul nu contează. Părerea mea e că poţi pune acolo orice tâmpenii îţi trec prin cap (eventual template-uri furate de pe TemplateMonster), deoarece 95% dintre prospecţi nu vor trece niciodată dincolo de grafica afişată pe site-ul furnizorului, iar din restul de 5%, doar o mică parte vor şti să ceară detalii cu privire la funcţionalitatea site-ului, SEO, uzabilitate etc. Bine, probabil vei avea şanse mici să câştigi clienţi respectabili în felul ăsta, dar cine ştie... în România mă aştept la orice.

În perioada 2005-2006 singurele 2 dăţi în care am fost întrebaţi dacă "avem palmares la Internetics" au fost în două cazuri când şusta era deja antamată şi, într-o eventuală licitaţie, noi am fi participat pe post de proştii satului. No, thanks!

Cât despre cîştigul material: eu personal aş accepta să particip la o cursă numai dacă la capătul ei mă aşteaptă un premiu concret, fie el cât de mic, chiar şi de 1000 RON. Asta denotă seriozitate din partea organizatorilor. În schimb, la Internetics eşti pus să bagi o anumită sumă de bani, ca să iei, eventual, o plachetă. WTF?! Până şi olimpicii şcolari sunt trataţi cu mai mult respect. Sunt de acord că suma de participare e mică - 100 RON - dar dacă vrei să înscrii 15 site-uri, suma asta devine 1500 RON, ceea ce nu cred că mai e ceva aşa de mic. 1500 RON înseamnă cam 1,5% din CA a unei firme precum 2fresh sau tichete de masă pe un trimestru întreg pentru 3 angajaţi. Şi sunt destule firme de WDD în România care, măcar pentru a avea şanse de a ieşi pe podium la Web Agenţia Anului, ar putea băga în concurs o cantitate mare de site-uri. Dar de ce să o facă dacă eventuala câştigare nu le-ar aduce decât un spor de notorietate egal cu zero şi o gaură consistentă în buget? Ce e asta, Caritas?... Banca Religiilor?...

PS. Ca să nu se spună că-s zgârcit... săptămâna asta tocmai am sponsorizat cu 1000 RON o carte care o să apară la Editura "Paralela 45". Ştiu că nu o să câştig nimic din chestia asta, dar dacă arunc un ban, măcar să-l arunc pe o cauză nobilă. Detalii şi coperta cărţii, când o să apară.