La mulți ani! Revista vocilor științifice necovidiotizate (II)

Scriu acest blog în primul rând pentru mine. Postările le șeruiesc foarte, foarte rar pe social media, în general doar pe VK. Nu țin să influențez sau să modific părerile nimănui. Atâta doar că nu suport să fiu luat de prost.

În anul care tocmai a trecut, politicienii mi-au cerut să-mi injectez în corp o oarecare substanță, promițându-mi că dacă mi-o injectez se va întâmplă oarece lucru cu pandemia. De obicei promisiunile politicienilor nu trebuie luate în serios, și majoritatea dintre noi nici nu le luăm, adică în marele circ politico-social pe care îl trăim și pe care îl denumim „democrație” știm cu toții că ei se fac că ne vor binele și noi ne facem că-i votăm, dar promisiunea asta era diferită fiindcă depindea în mod esențial de introducerea acelei substanțe în corpul meu. Deci eu ar fi urmat să-mi pun corpul la dispoziție pentru ca politicienii să-și poată îndeplini misiunea, și anume „binele public”.

Așa că m-am pus pe citit, ca să văd ce vor ăștia să-mi introduc în corp, și mi-am dat seama că așa-zisele „vaccinuri” de fapt au fost testate foarte puțin, că prin tehnologia mRNA n-au reușit să rezolve de-a lungul timpului nici măcar vreo molimă de-a găinilor, că sunt o grămadă de oameni de știință de mare calibru care sunt batjocoriți și puși la index doar fiindcă își exprimă îndoieli cu privire la ceea ce propun ăștia, și tot așa. Singurul argument care ar fi putut să mă convingă, cât de cât, să-mi pun corpul la dispoziția 'mnealor ar fi fost cel legat de „oprirea pandemiei”, ăla cu „te vaccinezi ca să nu o îmbolnăvești pe bunicuța”. Dar tocmai de-aia am stat cu ochii pe Israel, să văd ce se întâmplă acolo. Și argumentul ăsta s-a făcut praf din perioada iunie-iulie, când a devenit clar, ca urmare a experienței de acolo, că de fapt vaccinurile lu' pește prăjit nu imunizează. Din momentul ăla pentru autorități a mai rămas în picioare doar argumentul cu „domn'e, te apără de o formă gravă”. Mulțumesc, dar n-am nevoie: mă apăr singur prin stil de viață, dietă și supravegherea constantă a câtorva parametri de bază (glicemia, tensiunea, vitamina D etc.).

Trofim Lysenko (1898-1976),
un demn precursor al Pfizer

Ceea ce trăim mi se pare un soi de lîsenkoism de secol XXI. Cum, ați uitat de Lîsenko? Impostorul care sub Stalin a pretins că rescrie știința geneticii și că genetica aia cu „gene înnăscute” nu era altceva decât „o știință burgheză”. Lîsenko susținea că „nu există gene” și că plantele își iau caracteristicile favorabile unele de la altele, spontan. E suficient să plantezi boabe de grâu cu spicul mare printre boabe de grâu cu spic mai pricăjit, pentru ca boabele de grâu cu spicul mare să le „învețe” și pe celelalte cum să scoată spice mari, bogate. Evident, recoltele au fost ani în șir un dezastru, dar teoria asta cretină era în acord cu ideologia stalinistă a remodelării sociale și avea de partea ei puterea politică (pe Stalin), puterea mediatică (nici un alt specialist în genetică nu avea voie să propună în Pravda alte idei, și tâmpeniile lui Lîsenko reprezentau adevărul absolut în materie) și falsul consens științific (practic, toată școala sovietică de biologie trebuia să se supună lui Lîsenko; cine ridica glasul era prompt destituit și trecut la șaibă sau, mai rău, trimis în gulag). Rușii au scăpat de tâmpeniile lui Lîsenko abia după moartea lui Stalin. Pe de o parte aveau bombă nucleară și trimiteau sateliți în spațiu, pe de altă parte credeau că spicele de grâu învață unele de la altele. Uimitor, nu?!

Fix asta trăim și azi. O falsă-știință dictată de Pfizer și acoliții lor, care se sprijină pe puterea politică, puterea mediatică și un fals consens științific obținut strict prin băgarea pumnului în gura celor de altă părere.

Astăzi vreau să vă recomand alt material interesant. Jean-Marc Sabatier este director științific la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Franța, doctor în biologie celulară și microbiologie. CNRS este cea mai mare organizație științifică de stat din Uniunea Europeană și este constant în top 5 furnizori de conținut științific în reviste de specialitate, alături de alte instituții prestigioase din SUA, Marea Britanie, China, Germania etc. Acest lucru e reflectat din plin în Nature Index. În cazul lui Sabatier nu vorbim, așadar, de un oarecare jurmă.

Jean-Marc Sabatier a publicat recent un interviu amplu în France Soir, cam singura publicație online sau/și offline din mass-media tradițională franceză care are altă poziție decât cea dictată de guvernul lui Macron. În acest interviu Sabatier a abordat probleme cum ar fi vaccinarea copiilor, imunitatea naturală vs. imunitatea vaccinală, efecte ale busterelor repetate etc. Iată un mic rezumat:

• Trebuie să înțelegem că anticorpii sunt de 3 feluri: neutralizanți (aceștia sunt cei de care avem nevoie), neutri (care nu fac nimic) și facilitatori (aceștia nu doar că nu împiedică infecția, dar o și acutizează - fenomenul ADE). Vaccinurile produc toți acești anticorpi, nu doar anticorpi de tip „neutralizant”. Numai că împotriva variantei originale cantitatea de anticorpi neutralizanți este zdrobitoare și sistemul imunitar nu are o problemă în a recunoaște proteina spike în configurația originală (Wuhan). Dar pe măsură ce virusul produce mutații, anticorpii neutralizanți devin din ce în ce mai lipsiți de eficiență, diversele variante (Delta, Omicron etc.) putând profita de prezența anticorpilor facilitatori.
• Pe măsură ce ne îndepărtăm de momentul Wuhan raportul anticorpi neutralizanți / anticorpi facilitatori generați de aceste vaccinuri devine tot mai defavorabil. Din fericire apariția variantei Omicron, care e mai contagioasă, dar, din fericire, mai puțin letală, face ca fenomenul ADE să fie mai puțin periculos, în sensul că infecția va fi facilitată în vaccinați, dar aceștia nu vor fi în pericol de a muri (probabil se va observa în timp că „vor fi mai bolnăvicioși și vor răci mai ușor”, n.m.).
• Tocmai de aceea vaccinurile ar trebui adaptate de urgență la noile variante, nu mai trebuie continuată vaccinarea pe baza variantei Wuhan.
• Noile variante apar în mod clar din cauza presiunii vaccinale. De fapt ele nu „apar”. Ele se „selectează” natural. Există mii de variante de Covid în circulație, virusul produce în mod natural mutații. Vaccinurile de fapt stimulează câte una dintre aceste mutații să devină dominantă.
• Problema cea mare nu e neapărat aceasta, câtă vreme virusul dă semne că urmează o evoluție clasică: mai contagios, dar mai puțin letal. Marea problemă e că vaccinurile introduc în corp proteină spike, despre care știm acum în mod clar că e toxică, și treaba asta poate da naștere unei mulțimi enorme de efecte adverse cu care nu e de glumit. De altfel efectele astea se văd și acum cu ochiul liber. Ele sunt reale, nu sunt inventate (tromboze, trombocitopenii, miocardite etc.). Mai mult, busterele nu fac altceva decât să înrăutățească aspectul acesta. Eficacitatea lor reală e tot mai mică, în schimb cresc șansele de a genera diverse afecțiuni. Din fericire, efectele adverse (încă) sunt rare.
• Există suspiciuni serioase asupra modului în care Pfizer a efectuat studiile preliminare. Dacă se adeveresc, e vorba de o fraudă științifică. (După cum vedeți Sabatier nu zice că este o fraudă: „C'est quelque part frauduleux si c’est avéré.”, n.m. - poziția nu-i permite să se exprime chiar liber.) În orice caz, în alte circumstanțe vaccinarea ar fi fost oprită demult.
• Copiii nu trebuie și nu au nevoie să fie vaccinați anti-Covid, mai ales cu niște vaccinuri complet inutile, bazate pe varianta de la Wuhan. Vaccinarea copiilor e irațională. Pericolul pentru copii nu vine de la Covid, care nu îi afectează cu nimic, ci de la vaccin, care în cel mai bun caz le e inutil, în cel mai rău - le poate crea probleme.
• Atenție la carența de vitamina D. Persoanele cu carență de vitamina D sunt cele care sunt în cel mai mare pericol de a suferi nu doar de Covid, ci și de efecte adverse legate de aceste vaccinuri (și explică, tehnic, din ce cauză). Oamenii trebuie să-și controleze nivelul de vitamina D, să se vitaminizeze (D, C, K2) și să se mineralizeze (zinc, magneziu) corect. În ceea ce privește vitamina D, iarna (când pe la noi soarele nu se ridică mai mult de 30⁰ deasupra orizontului, n.m.) se poate merge cu încredere pe doze zilnice de cca. 4000 IU. Nu există nici un pericol de „supradozare”, supradozele apar în mod excepțional și doar când se ingerează constant cantități uriașe (de ordinul sutelor de mii IU). Cel mai bine e să vorbim cu toții cu medicul nostru despre valorile normale și ce e de făcut (în România am plătit 140 RON la începutul lui decembrie 2020 pe analiza 25-OH, deci nu e un capăt de țară să ne controlăm acest parametru, n.m.)
• Autoritățile ar trebui să o lase mai ușor cu busterele. Există studii foarte clare (pe șoareci) care arată că injectarea repetată a aceluiași vaccin conduce la un moment dat la boli autoimune (un link aici: Self-Organized Criticality Theory of Autoimmunity ). Legat de bolile autoimune trebuie mare atenție, deoarece majoritatea se pot declanșa după luni sau chiar ani de la injectare. Injectările repetate pur și simplu ajung la un moment dat să distrugă imunitatea naturală în persoanele sănătoase. Dacă ăștia au de gând să continue cu busterele în ciuda a tot ceea ce știința cunoaște, „mă tem că ne vom îndrepta spre o catastrofă sanitară fără precedent”. Probleme precum ADE sau ERD (enhanced respiratory diseases) vor fi glumă față de bolile autoimune, cancere și alte maladii câte vor fi generate de aceste măsuri inconștiente.
• Vaccinând și revaccinând într-o demență, autoritățile nu iau în calcul decât un lucru: creșterea cantității de anticorpi neutralizanți, fără a lua în calcul și restul efectelor nefaste (creșterea în mod egal a anticorpilor facilitatori, explozia de efecte adverse, riscul dezvoltării de boli autoimune și cancere pe termen lung etc.). E o nebunie.
• Busterele sunt cu atât mai scandaloase cu cât, dacă vaccinarea inițială a mai avut la bază niște oarecare studii, vaccinarea cu a treia, a patra, a cincea etc. injecție pur și simplu nu are la bază nimic. Nu există studii, nu există nimic. 

Partea I: apasă aici

Partea II: apasă aici

Partea III: apasă aici