Cine își mai aduce aminte de TTIP în epoca vaccinurilor Covid-19?

TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) ar fi vrut să fie un tratat comercial SUA-UE, negociat în cel mai mare secret, care urma să „alinieze” prin relaxare standardele comerciale pe ambele maluri ale oceanului Atlantic, chipurile pentru a facilita „schimburile economice”.

Din fericire, la vremea respectivă mai multe grupuri politice din parlamentul european (în frunte cu grupul stângii GUE/NGL) au protestat și au reușit să oprească oroarea. Popularii EPP bineînțeles că ar fi făcut totul ca TTIP să fie aprobat în timp ce Social Democrații S&D, mirosind de unde bate vântul, s-au dat după cireș.

Dacă vreți să vă aduceți aminte ce ar fi însemnat TTIP în domeniul sănătății, vă invit să lecturați următorul document redactat de mai multe organizații civile care s-au sesizat asupra problemelor care ar fi urmat să apară dacă oroarea trecea:

👉 TTIP - A Civil Society Response To The Big Pharma Wish List (PDF)

Iată care erau, pe scurt, cele mai important 5 probleme identificate de activiști:

Pericolele denunțate: apariția monopolurilor, furnizarea pe scară largă de medicamente fără un impact terapeutic cert, neclarități în privința procedurilor de testare clinică înainte de punerea pe piață, impunerea intereselor private în alcătuirea agendei publice...

Sună cunoscut, nu-i așa?

Pentru dezbaterea pe larg citiți raportul amănunțit (199 de pagini) al grupului GUE/NGL care pornea de la evidența că de fapt mărețele „reduceri de tarife” nu prea mai pot fi reduse, tarifele comerciale dintre SUA și UE fiind oricum reduse la maxim (în conformitate cu acordurile GATT, de altfel). Ceea ce însemna că de fapt mărețul tratat TTIP se baza pe reducerea masivă a NTMs - „Non-Tariff Measures” - adică reducerea regulilor, standardelor, obligațiilor etc.

Raportul poate fi găsit aici: 

👉 GUE/NGL Report - Assessing the claimed benefits of  TTIP.

În cele din urmă, sub povara evidențelor, cândva după ce Obama nu a mai fost președinte TTIP a fost tras pe linie moartă.

Dar ceea ce se întâmplă acum cu aceste vaccinuri mRNA ne arată că păpușarii din spate au pierdut o luptă, nu și războiul.

Folosindu-se de această pandemie au reușit să impună utilizarea pe scară largă a unor injecții insuficient testate, cu o eficacitate incertă, care costă ca la balamuc, îmbogățind numai buzunare private și sărăcind statele. Mai mult: au făcut din UE o piață închisă pentru înțepăturile lor. Vaccinul chinezesc e aprobat de OMS dar tot nu e oferit în UE, în timp ce Sputnik V zace de luni bune „în așteptare” și în acest moment e mai mult decât evident că e condamnat să zacă tot așa. 

Totul în dauna unor soluții mai ieftine și mai simplu de obținut, cum ar fi tratamentele preventive cu eficacitate deja dovedită în cazurile cu gravitate mică-medie (hidroxiclorochină, ivermectină etc.).

Iar faptul că marii producători (Pfizer, Moderna) sunt scutiți de orice responsabilitate în toată această poveste e cireașa de pe tort, ne arată nu doar că păpușarii din spate au câștigat războiul, ci că l-au câștigat la scor, prin capitulare necondiționată.

PS. Am tot scris despre acest subiect încă de la apariția vaccinurilor. Nu mai scriu. De acum încolo, considerați-vă informați și n-aveți decât să faceți ce credeți.