Apropo de cafea

Apropo de cafea și ce scriam aici.

Nu sunt eu mare cunoscător de cafea, dar pe o scară de la 1 la 10 în care 1 ar fi cel care nu face diferența între ness / robusta / un blend italian decent / o cafea de origine și 10 cel care știe să spună cu ochii închiși, doar după miros și gust, care e o cafea dintr-o plantație și care e din alta, am pretenția că mă aflu și eu undeva pe la 4. Încă nu-mi dau „notă de trecere”, poate nu voi lua niciodată notă de trecere, dar cel puțin nu mai pot fi păcălit așa de ușor atunci când o reclamă suavă îmi recomandă o „alintaromă” și, sugestiv, îmi arată o mână care pune două cubulețe de zahăr în cafea (semn clar a ceea ce vrea să-mi transmită reclama: că poșirca lor nu poate fi băută decât cu zahăr).

Așa că, dacă tot mi s-au rafinat, măcar nițel, gusturile, am zis să iau și pentru acasă un pachet de 0,25 de Bazzara Dodicigrancru, mai mult ca să-i arăt și nevestei despre ce e vorba. La espressorul meu casnic, așa cum mă pricep eu, și râșnind-o ... fix cum mă pricep, a ieșit un espresso consistent, atât de bun încât se bea pur și simplu, fără zahăr, fără lapte. Sunt sigur că un barista profesionist, dotat cu „scule” adevărate, ar scoate o chestie de cel puțin 10 ori mai bună!

Dar altceva vreau să zic. Am avut curiozitatea să caut un pic pe Google informații despre soiurile de cafea care compun Dodicigrancru. Și am început cu Jamaica Blue Mountain, de care evident că habar n-aveam, fiindcă sunt praf la cultura cafelei (ca, de altfel, 99,99% dintre consumatorii obișnuiți, care pot fi păcăliți ușor cu „alintarome”). Întâi am citit informații în engleză, inclusiv pe situl oficial din Jamaica al cultivatorilor de cafea. De unde m-am înarmat cu câteva informații-cheie. Și apoi am dat o căutare și pe Google.ro, să văd dacă există și la noi oameni care vând Jamaica Blue Mountain. Și am găsit... dar mai bine nu o făceam!

Pentru că cei doi, trei, comercianți la care am avut răbdare să dau click - d-ăștia cu prăjitorie, șmecherii, alea alea, Uganda, Buganda... - de fapt nu par să aibă habar despre ce e vorba :))))) . Zic unii pe situl lor:

„Aceasta cafea de specialitate este cultivata in cea mai inalta regiune din Caraibe, la altitudini mai mari de 2000 de metri, acolo unde solul fertil si vulcanic, precum si clima umeda ofera conditii ideale si unice, asigurandu-i raritatea.”

Alooo, dacă ați fi citit mai multe informații despre Jamaica Blue Mountain, ați fi aflat că altitudinea maximă la care se cultivă e de 1700 de metri pentru că mai sus de atât legea jamaicană interzice despăduririle!

Și zice altul:

„Cafeaua Jamaican Blue Mountain e cultivată în Insulele Caraibe, la mare altitudine, uneori chiar şi la 2300 de metri, această cafea e cu adevărat o raritate.”

Aloo, oameni buni, Jamaica Blue Mountain e cultivată doar în Jamaica, în munții ... Blue, că așa le zice, „Blue” de la „albastru”, și la 2300 de metri n-ar putea fi cultivată decât în avion, pentru simplul motiv că vârful cel mai înalt din munții Blue Mountains are 2256 de metri!

Asemenea bazaconii din păcate spun totul despre un domeniu foarte nou în România, cel al prăjitorilor de cafea de origini. Mă rog, dacă citești blogurile lor în care se laudă reciproc și se bat pe umăr impresia e că italienii ar trebui să vină să-și ia notițe de la mărețele prăjitorii românești, dar eu personal am mari dubii că unii care trec drept „savanți” și care de fapt habar nu au ce prăjesc, și în plus care acționează pe o piață ridicolă și măruntă cum e cea din România

1: au forța financiară de a achiziționa Jamaica Blue Mountain, sau orice altă cafea de origine dar și de calitate recunoscută, din ultima recoltă, nu din ceea ce le-o fi căzut pe jos italienilor și a rămas nevândut de anul trecut, stocat naiba știe cum, unde și cât timp, și
2: că într-adevăr cunosc toate subtilitățile artei cafelei pe care italienii le-au dezvoltat în peste 100 de ani.

Dar știți cum se spune: fraier e cine dă, nu cine cere. Din păcate am rămas cu un gust amar și cu impresia că nu, nu am de unde să cumpăr cu adevărat Jamaica Blue Mountain în România, deși sunt mulți care „se dau în bărci” și probabil există și fraieri care îi iau în serios.