Nu parcările, ci zona metropolitană reprezintă singurul răspuns viabil la traficul infernal din București

Nicușor Dan a profitat de ploaia din București ca să-și dea cu părerea pe Facebook despre traficul infernal din capitală. Și din păcate a dat dovadă că înțelege problema traficului la fel de puțin ca Oprescu sau ca toți ăia care bat câmpii cu parcările și cu pistele de biciclete. De parcă mașinile se învârt în cerc și merg de tâmpite prin oraș fiindcă nu au locuri de parcare. Nu, mașinile se mișcă deoarece trebuie să ajungă din punctul A în punctul B.

Ca să înțelegi problema traficului din București (și s-o rezolvi) nu-ți trebuie decât Google Maps și un pic de creier.

Folosind Google Maps și instrumentul numit „live traffic” vei înțelege astfel că 400.000 de bucureșteni care s-au mutat în jud. Ilfov în ultimii 10-15 ani (nu eu o zic, ci ultimul recensământ) dar continuă să fie legați de București prin joburi, școlile copiilor, medicul de familie, cercul social etc., etc., etc. nu au cu ce altceva să ajungă în oraș, decât cu mașina. Dacă am avea și noi un sistem de transport metropolitan rapid cum e în marile metropole europene, ar fi altceva. Cum e RER-ul la Paris, care te lasă în maxim o oră în mijlocul orașului, de la 20-30 de km de centru. Dacă ne uităm la București pe Google Maps putem observa cu claritate cum la primele ore ale dimineții încep să se aglomereze sensurile de intrare în oraș iar seara, sensurile inverse, de ieșire. Dimineața centrul se umple dinspre periferii, seara centrul se golește spre periferii. Toți ăștia sunt bucureștenii sau, mă rog, ex-bucureștenii, care își aduc copiii la școală, vin la job, sau au orice altfel de treabă în oraș în timpul zilei.

Priviți animația de mai jos, e relevantă. Am încercuit pe ea câteva intrări în București unde se vede cu claritate că dimineața numai sensul de intrare în oraș e plin. Pe unele intrări traficul e simetric, adică se aglomerează înapoi pe sensul opus, pe măsură ce se apropie seara. Mașinile care intră în oraș trebuie să și iasă.

Traficul tipic din București, miercurea, între 7:30 - 19:30.

Singurul care atinge această problemă arătând că e pe cale să o înțeleagă e candidatul socialist Petrică Dima (fost comisar-șef de poliție), în a cărui campanie nu joc nici un rol, din două motive: 1. relația mea cu PSR e în acest moment cvasi-suspendată (nu mai văd nici un rost să-mi bat capul cu încercările politice într-un mediu politico-civic complet bolnav), și 2. având în vedere embargoul mediatic nu cred că dl. Dima are vreo șansă, așa că orice efort de implicare e generator de pierderi multiple: de timp, de nervi și de bani. 

Dar nici măcar el nu vorbește răspicat de ceea ce ar trebui să vorbească toți candidații: un plan concret pentru crearea zonei metropolitane București. E nevoie de un transport public de calitate între București și principalele localități satelit.

Știu că sună științifico-fantastic, câtă vreme noi nu suntem în stare să facem nici măcar o amărâtă de linie de metrou către Otopeni. Dar dacă nu se poate face asta, se pot imagina alte soluții. De pildă, se pot lua măsuri pentru ieftinirea locuințelor în București, în așa fel încât clasa mijlocie care s-a mutat la aer curat să-și permită să revină în oraș. Sau se pot construi parcări la intrările aglomerate în București și se poate asigura transport public către centrul orașului de acolo.

În orice caz, ideea de a construi de-a-n boulea parcări de dragul parcărilor, în centrul Bucureștiului, e o prostie. Asta înseamnă că inviți mașinile să circule dinspre periferie până în centru, adică asiguri în continuare... aglomerația pe străzi. Tare mi-e teamă însă că de fapt în spatele acestui hype cu parcările de care par să fie înamorați toți candidații se ascund interese imobiliare majore, și că viitoarea generație de milionari se va alege dintre cei care vor vinde primăriei terenuri în apropiere de km 0, la preț corespunzător, în vederea construirii de parcări.

PS. Bine, nici o șosea de centură civilizată n-ar strica, dar la asta măcar se lucrează.