Darea în plată: un răspuns pentru dl. Lucian Croitoru și d-na Mungiu-Pippidi

În ultimele zile a început să circule frenetic un argument împotriva legii dării în plată (DIP) formulat prima oară, pare-se, de Alina Mungiu-Pippidi pe 28 februarie. Inițial l-am văzut reluat de dl. Croitoru de la BNR (a cărui carte în apărarea piețelor o citesc acum... voi reveni la un moment dat cu impresii).

După ce m-am obosit să formulez un mic contra-argument aici: Darea în plată: un răspuns pentru dl. Lucian Croitoru și d-na Mungiu-Pippidi pentru cine o avea nevoie, am mai descoperit emis (că „enunțat” nu-i pot zice) argumentul respectiv pe Ziare.com, de recent deconspirata securistă Ioana Ene Dogioiu, și la dl. Libocor Florian. Semn că băieții trag la comandă.

Până la urmă eu înțeleg toate temerile bancherilor în frunte cu tătuca lor, dl. Isărescu, legate de stabilitate, prudențialitate & shit. Dar nu înțeleg de ce, în loc să se coalizeze tâmpit împotriva DIP, nu vin ei cu propuneri concrete în așa fel încât cazurile acelor nefericiți bătuți de soartă care nu își mai pot plăti, sau ajung efectiv sufocați de rate, să nu mai genereze sinucideri, abuz împotriva copiilor, încălcarea dreptului la o viață decentă etc. Adică suferință gratuită.

Problema nu e dacă unii oameni s-au băgat sau nu la credite pe care nu le puteau duce și că, dacă ajung într-o situație dificilă, își merită soarta. Numai un cretin poate gândi așa (nu că România n-ar fi doldora de cretini...). Câtă vreme banca a fost de acord cu creditul, atunci e de la sine înțeles că la momentul acordării debitorul își permitea acel credit. Problema e că oricare om, oricare familie pot deveni la un moment dat, din motive independente de ei, incapabili, la modul obiectiv incapabili, să mai plătească (deces, accident invalidant etc.). Sunt o grămadă de cazuri în care efectiv n-are sens să-l mai urmărești și să-l persecuți pe debitor sau pe vreun urmaș de-al său, pentru că oricum e lovit de viață. Teoretic poți să-i pui poprire 50 de ani de acum încolo pe veniturile sale, dar e aberant, inuman, sadic. De ce să fii sadic când poți rezolva totul ușor și omenește? Să propună bancherii o altă soluție pentru rezolvarea cazurilor disperate, și sunt convins că societatea civilă va fi mai mult decât fericită să-i asculte.