Misteriosul elev Ponta de la Liceul „Ion Neculce”

Întâmplarea face ca eu să fi fost elev la Liceul „Ion Neculce” chiar în perioada în care a fost și Victor Ponta. Nu am fost colegi, pentru că el era cu 2 ani mai mare, dar am făcut parte din același ciclu. Pe vremea aia clasele 9-11 și 10-12 erau cuplate. Clasele 9-11, care nu aveau examene de dat, învățau după-amiaza, în timp ce clasele 10-12, care aveau examene (treapta a 2-a, respectiv bacalaureatul) învățau dimineața. Așadar nu doar că e o simplă posibilitate, ci de-a dreptul o certitudine faptul că m-oi fi intersectat de nenumărate ori cu Ponta pe culoarele liceului. Și e o certitudine și că știu multe lucruri despre liceul nostru pe care ziariștii nu au de unde să le știe.

De aceea voi comenta un pic articolul așa-zis „bombă” al lui Turcescu.

- În primul rând aserțiunea din titlu: „repetentul Ponta”

Pe vremea aia în București nu erau decât 4 licee mari și late de „elită”: Bălcescu (Sf. Sava de azi), Lazăr, Informatică (Tudor Vianu) și Mihai Viteazul. Din cauza planurilor de școlarizare gândite de Ceaușescu, care vroia să generalizeze învățământul de 10 clase, multe licee de elită din deceniile precedente fuseseră transformate în licee „industriale”, percepute ca fiind mai slabe de majoritatea populației. Urmau apoi liceele slabe și foarte slabe (petardele, la care de obicei nu venea nimeni să dea treapta și își completau locurile cu picații de la alte licee).

Neculce fusese un asemenea liceu de elită transformat prin anii 70 în „industrial”. Numele corect era de fapt Liceul Industrial nr. 31, nu Liceul „Ion Neculce”. Accederea se făcea ca și azi în urma unui examen (care pe vremea aia se numea „treaptă”). Fiind liceu „industrial” grosul claselor erau cu profil de „electrotehnică” și „mecanică”, spre deosebire de liceele șmechere, unde predomina profilul „matematică-fizică” și unde, oricum, clasele de „mecanică” erau mai bune decât multe clase de „electrotehnică” de la majoritatea celorlalte licee. Teoretic profilul „matematică-fizică” îți dădea mai multe șanse să intri la facultate după ce terminai liceul pentru că se făcea mai multă carte. Practic, admiterea la facultate era garantată doar de intensitatea meditațiilor, indiferent de liceu. La Neculce era o singură clasă de „matematică-fizică”, restul fiind, în număr aproximativ egal, de „electrotehnică” și „mecanică” (am impresia că în seria mea au fost 5 de electro și 6 de mecanică, eu fiind la m-f; e posibil ca în generația lui Ponta să fi fost 5 și 5).

La „treaptă” elevii intrau în ordinea notei obținute și erau repartizați la profiluri în funcție de notă. Primii 36 intrau la clasa de „matematică-fizică” (întotdeauna clasa A), următorii vreo 100 la clasele de „electro” (B, C, D, E, poate și F), cei mai slabi la „mecanică” și în sfârșit cei care picau erau repartizați la alte licee (erau licee foarte slabe la care se prezentau mai puțini candidați decât locuri).

Notele cu care se intra la Neculce erau foarte diverse. Începeau cam de la 9,80 și se duceau în jos, jos de tot, până pe la 3,50. Ultima notă cu care se intra la clasa de „matematică-fizică” era în jur de 8 și ultima notă cu care se intra la profilul de „electrotehnică” era în jur de 6,50. Ceea ce înseamnă că Ponta, dacă era la una din primele clase de electro, adică la C, nu era nicidecum un „repetent” cum insinuează Turcescu. Era, probabil, un elev bun, care învăța bine, fără să exceleze.

- O informație total greșită: profesorul Nasta nu mai era director din primăvara lui 1990 și nu putea avea nici un amestec în salvarea lui Ponta. Majoritatea directorilor din București, indiferent că erau directori de liceu sau directori la fabrica de nasturi, au zburat imediat după revoluție cu șuturi în cur. Nasta nu doar că nu a zburat, dar a și rămas pentru că era apreciat și de elevi, și de profesori. A plecat abia prin primăvară, după care a urmat un interimat și de la sfârșitul lui 1990, poate chiar începutul lui 1991 (nu mai țin minte clar) a venit un gestapovist, unul Vulpe. Vulpe era un terorist autentic, se pare că era un fost ștab educațional pe la PCR fugit cu șuturi în cur de undeva la revoluție, stătuse o vreme la cutie și apoi, când se potolise hăuhăul revoluționar, reapăruse ca director la noi - de aceea e de mirare că Ponta a reușit să nu fie exmatriculat sub directoratul unui astfel de individ.

- Radio Nova - ce zice Turcescu e corect. Radioul emitea din turnul primăriei. La primul „ajutor” de genul ăla, franțuzesc, a venit un ditamai TIR-ul care a parcat cu chiu cu vai pe terenul de sport, pe intrarea dinspre Str. G-ral Vlădoianu. Țin minte și acum cum ne-am încolonat toți elevii ca să primim „ajutoare” :) LOL Cred că era prin februarie, cel mult începutul lui martie. Fiecare a primit o pungă cu patru chestii din care mai țin minte două: o portocală și o brânză brie.

- Doamna Mihai a ajutat foarte mulți elevi și era într-adevăr implicată în tot felul de schimburi culturale cu Franța. Inclusiv pe mine m-a pus în corespondență cu o elevă din Franța, o fată din Thionville, în cadrul unui program de învățat franceza prin corespondență, sau așa ceva. Numai că eu am fost prea puturos și după prima scrisoare mi-a fost lene să-i mai scriu :) Am avut colegi care s-au ținut de corespondență și vreo doi au ajuns chiar să-și viziteze amicii de corespondență. Pe vremea aia, să ajungi în Franța, era o chestie. Din articolul lui Turcescu s-ar înțelege cine știe ce despre dânsa. Era doar o profesoară foarte inimoasă, căreia îi făcea plăcere să-și facă meseria cu pasiune.

[pentru o poză mișto cu Ponta din 1992 student, dar aciuat pe lângă elevii din Neculce care plecau în excursie în Franța, dați click aici și mulțumiți-i Andreei Sion ]

Pe de altă parte, dacă doamna Mihai îl simpatiza pe Ponta atunci se explică de ce a reușit acesta să reia toată materia după un trimestru de absență fără să i se întâmple nimic. Directorul Vulpe era foarte sever și nu avea de unde să știe cine e Victor Viorel Ponta, dar cu siguranță cuvântul doamnei Mihai și probabil al altor profesori a contat mult. Plus vreo șpăguță, ceva, de la mama lui Ponta. Vremurile erau așa cum era, mulți elevi abandonau școala din teribilism și era normal ca profesorilor să li se facă milă de cei care aveau potențial.

- Legătura dintre prof. Stamatoiu și eventuala recrutare a lui Ponta de serviciile secrete e o tâmpenie. Pentru informarea dvs. Liceul „Ion Neculce” era înconjurat așa: în spate ceea ce noi numeam generic „securitatea”, fără să știm prea bine, de fapt, ce e acolo (UM la care face referire Turcescu); în dreapta Circa 4 de Miliție (Secția 4 Poliția Capitalei de azi); în față Cimitirul Evreiesc :) ... și înconjurat de jur împrejur de un gard masiv de beton care i-a adus porecla de „Bastilia” pe care o mai poartă, probabil, și azi. Asta nu înseamnă că Ponta era milițian sau evreu. Măi Turcescule, nu „se leagă” nimic, sunt doar niște supoziții paranoice. Nu mai zic de faptul că la noi preda și celebrul Anghelescu, cunoscut pentru faptul că avusese, pare-se, o relație cu Zoe Ceaușescu cu ani în urmă. Asta nu îl leagă câtuși de puțin pe Ponta de familia Ceaușescu.

- Dispensa. Ei, aici cu siguranță e partea cea mai interesantă, dar și cea mai simplu de înțeles. Ați citit Lanțul slăbiciunilor de Caragiale?

„Rămânea Mitică Dăscălescu iar repetent, cu toate că ține la el atâta mamiță-sa Dăscăleasca, la care ține Piscupeasca, la care ține Sachelăreasca, la care ține Iconomeasca, la care ține Diaconeasca, la care ține Preoteasca, la care ține mult grațioasa Popeasca, la care țiu foarte mult eu, la care...”

Articolul lui Turcescu nu conține nici o bombă. Pur și simplu era o perioadă haotică în care un elev care ar fi meritat exmatriculat și care a fost iertat de sistem și a reușit până la urmă să își dea bacalaureatul chiar era ultima problemă a acestei țări. Singurul mister e cu cât „a uns” mama lui Ponta prin cancelarie și pe la minister pentru ca Victor Viorel să iasă basma curată.

- Bacalaureatul și examenul de admitere. Lumea se întreabă cum a fost posibil să ia Ponta două examene grele după ce a lipsit 8 luni din țară. Întrebarea e legitimă, dar el de fapt a pierdut un singur trimestru. Pentru cine a făcut școala în acea perioadă nu e nici un mister. În primul rând situația din timpul anului școlar nu conta, puteai să ai numai note de 5 și să te mobilizezi în ultimele 3 luni și să iei 9 la examene. În al doilea rând Ponta încă a mai prins bacalaureatul cu 3 (trei) materii, parcă matematică, fizică și română, deci nu era mare brânză să învețe și să-l ia. Chiar cu 10 poate că nu l-a luat, dar cu siguranță l-a luat fără probleme. Nu mai zic de faptul că, pentru a se pune la punct cu materia din urmă, putea face meditații (meditații de-alea din care și-a cumpărat Iohannis 6 case). Apoi, faptul că a intrat la Drept în condițiile concurenței demente din acei ani (când cozile de la carne de pe timpul lui Ceaușescu păreau că se mutaseră la Facultatea de Drept) e o certitudine că nu era deloc un prostănac sau o loază. Numai un cretinoid care nu a dat la facultate în anii aceia ar putea susține așa ceva.

- Racolarea. Când am făcut eu Facultatea de Filozofie (1993-1998) sediul nostru era la Drept, pe Kogălniceanu. O eventuală racolare a lui Ponta acolo s-a produs, nu în altă parte. Știu asta pentru că se racolau și de la noi din facultate, nu numai de la Drept. (Unul dintre prietenii mei cei mai buni din timpul facultății lucrează azi la SRI ... evident că am aflat acest „mic” amănunt la ani buni de la terminarea facultății :) ). Erau căutați tipii sociabili, care frecventau terenul de sport, cluburile studențești etc. Dacă Ponta a fost baschetbalist, cum rezultă din filmul de pe Digi24, atunci cu siguranță juca baschet în timpul liber pe terenurile din spatele facultății, ceea ce înseamnă că a fost ușor de racolat. DACĂ a fost vreodată racolat.

În concluzie: Ponta nu e nici de disprețuit, nici de divinizat. E, probabil, un individ deștept, cu o inteligență categoric peste medie, dar cu o anumită dorință de parvenire pe care nu și-o poate înfrâna. Cred că până la 20 de ani deja acumulase o serie de frustrări care l-au dus pe calea de acum: frustrarea de a nu învăța la un liceu de elită din capitală, frustrarea de a nu fi la cea mai bună clasă din acel liceu, frustrarea de a fi un jucător de baschet mediocru, frustrarea de a fi un „nimeni” într-o țară civilizată, frustrarea de a fi doar unul din câteva sute de studenți intrați la facultate cu 9 și ceva... Toate astea l-au condus la poziția de - cum le ziceam noi în facultate - „țuțăr” al lui Năstase, care în acei ani preda la Drept și se comporta de parcă ziceai că e Iisus pe pământ (l-am văzut și eu din întâmplare la un curs la care m-a luat un fost coleg de liceu; avea bodyguarzi la ușa amfiteatrului și vorbea așa de afectat, cu vocea aia castrată, de-ți venea să râzi, însă nu era de râs). Băiatul a înțeles rapid că pe lumea asta există o singură cale rapidă de a ajunge sus: pupi curul care trebuie. Nu învățatul, nu munca grea, nu sportul sau alte vrăjeli. Sigur, sunt bune și astea, sunt condiții necesare, dar - cum am zice noi, filozofii, la logică - nu suficiente: esențial e să pupi curul care trebuie.

Din păcate, ajuns la respectabila vârstă de 42 de ani, acum adult în plină putere, Victor Viorel Ponta, viitorul președinte ales al României din data de 16 nov. a.c. ora 21:01, nu pare să fi evoluat din mentalitatea de tânăr fomist care vrea să ajungă sus pe scurtătură. Așa cum în tinerețe pupa curul lui Năstase, acum îi pupă în cur pe americani după ce, pentru a se păstra la putere, l-a pupat în cur pe Barroso. Viitorul nostru sună sumbru nu neapărat pentru că Ponta va deveni președinte și va veni nu știu ce mafie la putere. Numai retardații mai pot crede că Iohannis sau zăluda de Macovei (candidata anti-sistem a sistemului) ar fi eliminat mafia politică ajungând la Cotroceni. Viitorul sună sumbru pentru că vom avea un președinte care nu pare să aibă o altă filozofie de reușită în viață în afara servilismului de cea mai joasă speță. Să ne rugăm la Dumnezeu ca stăpânii lui să aibă gânduri bune cu România, pentru că altfel va fi vai și-amar de noi.