Despre semnăturile candidaților: orbilor!

Ca de obicei, pe idioții (in)utili care comentează în mass-media sau pe online situația înscrierilor la alegerile prezidențiale, îi vute grija că de unde atâtea semnături pentru candidați, și cine, și cum. Și evident, mânia proletară se îndreaptă împotriva candidaților neica-nimeni.

Bă tâmpiților! Dacă ați avea nițel creier în sfeclăurile alea goale, v-ați întreba nu de unde are un candidat insignifiant 200.000 de semnături, ci de unde dracului au adunat „granzii” 2 milioane de semnături și „aspiranții” 4-500.000!

Să ne aducem aminte nițel de alegerile europarlamentare. Liberalii s-au prezentat atunci cu peste 1,2 milioane de semnături. În schimb la urne nu au luat decât 835.000 de voturi.

Păi bine dragilor, dar unde s-au evaporat 400.000 de „susținători” ai liberalilor? Aaaaaa, mă scuzați, mass-media coruptă are ochi numai pentru pricăjiți, râde doar de PAS sau de Republica lui Neamțu. La liberali nu e nimic în neregulă.

Kelemen Hunor și cu celălalt candidat maghiar au împreună vreo 500.000 de semnături în condițiile în care în ultimii 10 ani niciodată nu au fost mai mult de 370.000 de maghiari la vot. Aaaaaa, dar mă scuzați, UDMR e parte a sistemului de partide mari, nu avem voie să ne luăm de ei.

O întrebare pe care am uitat-o în varianta inițială a acestui articol: cum se face că Tăriceanu a strâns peste 270.000 de semnături de la prezidențiale, dar nu a fost în stare să-și strângă 25.000 pentru înființarea unui partid?! Hm? Aud?...

Hai să vedem turul 1, dar așa cum se profilează lucrurile acum e posibil ca Iohannis să nu ia 2,2 milioane de voturi.

Este clar că numărul semnăturilor nu are nici o legătură cu logica, dar el nu este umflat neapărat de candidații mici, care au un pic peste 200.000 de semnături, ci de candidații majori care au depus ca nesimțiții milioane de semnături. Având, fiecare, sute de primari, cu acces la liber la registrele electorale, e ușor de închipuit de unde provin semnăturile. Că nu o fi nimeni cretin să creadă că semnăturile s-au adunat în corturile care au zăcut, în marea majoritate a timpului, goale (eu așa le-am văzut pe toate prin București, iar acolo unde puteai semna - cazul unui cort pentru Iohannis - puteai semna bine mersi fără buletin).

Pe de altă parte, ceea ce nu înțeleg idioții este faptul că o semnătură nu implică neapărat și un vot. La europarlamentare eu personal am adus vreo 110 semnături pentru lista PAS, dar alea au fost obținute pur și simplu pe relații de rudenie și prietenie. Dintre cei care au semnat nu cred că ne-au (de fapt „m-au”) votat mai mult de 10. Gh. Zbăganu, care se are bine cu comuniștii duri (cei care încearcă să formeze de ani de zile un nou partid comunist pur și dur, fără ca justiția să îi lase) i-a rugat să-i strângă semnături, și i-au adus vreo 400. Însă au făcut-o strict pentru el. Majoritatea nu au votat cu PAS, probabil nu au votat cu nimeni, pentru că PAS, în viziunea lor, e un partid „burghez”.

De aceea discuția despre semnături e o non-discuție. E o cerință cretină, care a avut un rol de descurajare a candidaturilor la un moment dat, și care azi, în epoca bazelor de date digitale, pare suficient de revolută pentru a fi suprimată - pentru că oricum nu împiedică pe nimeni să se înscrie. Dacă lucrurile vor continua așa în 2019 vom asista la candidați cu 5 milioane de semnături și evident că măgăreața va pica tot pe fraieri. De fapt, mult mai simplu ar fi să li se ceară candidaților o sumă de bani, o taxă de înscriere, suficient de mare pentru a fi consistentă, și suficient de mică pentru a fi accesibilă. Eu m-am gândit la 40-50.000 de lei. Vreo 10.000 de euro. Un candidat serios își poate face un comitet de susținere. 1000 de inși care ar contribui cu 10 euro sau 100 care ar contribui cu 100 de euro ar fi suficienți pentru a se strânge suma necesară candidatului. Oricum, în campania electorală mass-media publică e obligată să ofere timpi de antenă gratuit deci, iată, banii vor putea fi utilizați pentru a le asigura candidaților accesul la timpii de antenă. Mă tem însă că politicienii vor prefera mai degrabă varianta cu 5 milioane de semnături decât să facă mai raționale regulile jocului.

Meleșcanu = național-comunist și fan Kim Jong-Un

Mă întreb dacă mai există vreo țară NATO în care șeful SIE se scoală dimineața din pat, se bărbierește, își verifică (deh, vârsta) prostata, pleacă la serviciu, unde își depune nonșalant demisia cu efect imediat (preaviz?... ce dracu' e ăla, monșer?)  și după 5 minute se autoanunță catindat la prezidențiale.

Având semnături strânse din timp de flăcăii veseli de la Partidul Dreptății Sociale (de care am mai scris).

Dar ce este acest PDS? Păi, a cam sosit timpul să zic și eu câte ceva. Acest PDS a încercat să înghită PAS-ul în 2013, când se punea problema ca TMB să ne desființeze. Băieții erau insistenți. Îi dădeai afară pe ușă, intrau pe geam. Îi dădeai pe geam, intrau pe ușă. De ce erau așa de insistenți, dracu' știe. Poate că pofteau doar la rețeaua teritorială pe care PAS încă o deține. Eu bănuiesc totuși că băieții cu ochi albaștri se țin puternic de directiva trasată la începutul anilor 2000, când au luat hotărârea să nu mai rămână în țara rumânească decât două partide, unul de stânga, unul de dreapta, plus ceva UDMR pe ici pe colo... prin punctele esențiale. Și tot ce e în plus, oricât de mic, încurcă.

Dacă au văzut că nu le-a reușit fuziunea cu pupat, ne-au clonat cu nesimțire la europarlamentare. Ne-au și furat câteva organizații (un fost lider local al PAS a candidat pe listele lor :), alții i-au ajutat cu semnături). Ba mai mult. Noi am prezentat un discurs de stânga radical, în ton cu discursul stângii radicale europene. A fost prima campanie în care PAS a reușit să se dezbare de național-comunismul prăfuit de până acum, raliindu-se la ideile și idealurile de azi ale stângii contemporane, fără să facă rabat cu nimic de la valorile naționale, așa de dragi generației în vârstă. PDS în schimb a preluat pe alocuri fraze întregi din platforma noastră, a pretins cu nesimțire că e partid european (ceea ce e fals) dar acolo unde i s-a părut că suntem prea europeni în gândire a băgat niște treburi de l-ar fi făcut să roșească și pe Ceaușescu. Plus că și-au asociat deschis imaginea cu cea a lui Ceaușescu (la un moment dat a circulat un afiș cu Ceaușescu și sigla PDS în care mortul întreba poporul dacă e mulțumit). Însă au evitat cu șiretenie pronunțarea termenilor „socialism” sau „comunism”. Platforma lor era un național-comunism grețos care însă nu se numea așa.

Au cheltuit enorm în campanie, vreo 200.000 de euro, organizând o caravană în toată regula care a circulat prin toată țara. I-a acoperit mediatic și un strâmb care e ceva jurnalist fomist din zona de influență a antenelor și a PSD. Traian Rece (candidatul cap de listă, actualul lider al PDS) apărea mereu cu strâmbul ăla cu microfonul după el, luându-i interviu.

Rezultatul e irelevant. Contează că în mica bătălie pe zona de la stânga PSD ne-au destructurat mai multe organizații și ne-au luat voturi. Rămâne însă realitatea de necontestat: în campania electorală PDS a fost un partid incredibil de grețos, cu un discurs național-comunist penibil, prăfuit, de nefrecventat.

Ei bine, de ce vrea șeful SIE de până mai ieri al unei țări NATO să se asocieze fix cu acest partid național-comunist - împușcați-mă dacă înțeleg! Dați-mi palme! Luați-mă la șuturi!

Nu pot să înțeleg cum a fost posibil, nu pot să înțeleg cum e posibil, nu pot să înțeleg de ce, cum, cine, și când. Nu înțeleg ce țară e asta! Sau poate nici NATO nu mai e ce-a fost!

Oare celelalte servicii „secrete” știau ce vrea să facă Meleșcanu?! Băse știa? Dar Ponta? Deci SIE a fost 2 ani pe mâna unui bolșevic?!

Am citit fel de fel păreri. Cum că Meleșcanu ar fi parte a unui proiect grandios, ba al lui Băse (ceva cu 2 ani și alegeri prezidențiale anticipate), ba al lui Ponta. Vax. Dacă ar fi candidat de la Verzi, credeam. Dar, de la PDS?! Păi va fi făcut arșice. „Huo, cu cine te-ai înhăitat? Bolșevicule. Ceaușistule.” Dacă va lua 2% (fiindcă are, totuși, o notorietate) să fie mulțumit. Ori, ce poți face cu 2%? Să negociezi ceva? Cum?

A, și încă am uitat să vă zic una bună. Ipochimenii de la PDS depuseseră în urmă cu vreo 2 săptămâni la BEC o cerere prin care să li se accepte participarea în alegeri sub sigla alianței ... Alternativa Națională! (Asta așa, ca fapt divers, că tot se numește PAS-ul Partidul „Alternativa” Socialistă.) Ori, cine forma această alianță? Ei și cu defunctul Partid Socialist Român (e mort acest partid, oameni buni! ... a fost des-fi-in-țat de tribunal!... gata!). Noroc că BEC-ul le-a dat-o peste bot (decizia aici) și le-a refuzat înscrierea acestei „alianțe” cu un partid care nu există. Însă partea frumoasă din ce vă spun vine abia acum: acest fost Partid Socialist are un lider, pe don Orleanu, un om perfect respectabil, întreg, sănătos, dar un fan entuziast al Coreii de Nord și al succesivilor Kim din dotare (acum e la capitolul Kim Jong-Un; poftim mostră, dar puteți găsi pe situl Coreii de Nord sute de apariții ale d-lui Orleanu).

Și ce declară nea Meleșcanu azi de dimineață? Că va candida, că s-au strâns semnăturile, de către așa zisa „alternativă națională” din care fac parte „câteva partide mici, de stânga” (exact componența care reiese și din Decizia BEC de mai sus.). Da, nene Meleșcanule, înțeleg că te pui entuziast în slujba stângii alternative, dar depinde care stângă: stânga europeană sau stânga nord-coreeană?!

Lămurește-ne!

Mare brânză? (despre Turcescu)

Se pare că jurnalistul Robert Turcescu a publicat pe bune niște documente din care rezultă că ar fi fost ofițer sub acoperire. Inițial am crezut, ca toată lumea, că e vreo farsă. Dar insul a recunoscut autenticitatea, după cum ne informează Hotnews. Deja am intra pe terenul glumelor proaste, dacă într-adevăr se va dovedi că totul e o glumă.

Indirect însă don' colonel ne dă și un indiciu despre candidatul la președinție care e ofițer acoperit.

Acesta e ... William Brânză! Fostul PDL-ist, mare maestru al combinațiilor în diaspora, actualmente candidat din partea unui partid sanchi-ecologist, adică PER, o creație băsistoidă care nici măcar n-a avut bunul simț, în atâția ani de „ecologism”, să se afilieze la Verzii europeni (unde e afiliat Partidul Verde). Prin asocierea în ultimele luni cu două figuri neaoș băsiste, Radu Moraru și William Brânză, PER-ul și-a dat arama pe față.

Dar de unde și până unde ar rezulta una ca asta?

Păi, după cum bine ne aducem aminte, în urmă cu doi ani Gâdea a publicat o listă cu ofițeri „în rezervă” ai MAPN ridicați în grad de fostul ministru al apărării printr-un ordin secret. Apărea pe acolo și don' Turcescu, având grad de locotenent-colonel în armată. La vremea respectivă noua conducere MAPN declara că va face cercetări pentru a vedea pe ce bază se făcuseră numirile respective, având în vedere că nimeni dintre cei de acolo nu avea legătură cu viața militară.

La începutul lui noiembrie 2012 MAPN a decis retragerea gradelor celor împricinați. Și după aia s-a așternut liniștea. Opinia publică a rămas cu impresia că o fi fost vreo eroare la mijloc. Și așa pluti batista pe țambal, până când se așternu liniștea, pam pam, tirighi dim, tirighi dam, tam tam, tam tam...

Dar după doi ani Turcescu dă cu bomba. Și recunoaşte că are (sau a avut?!) într-adevăr gradul de locotenent-colonel, exact așa cum (pre)zicea „lista coloneilor”, ceea ce face ca dezvăluirile pocăitului de Gâdea din 2012 să capete brusc o aură de credibilitate nesperată.

Numai că pe lista aia se afla și un nume care astăzi candidează la președinție.

Este vorba de venerabilul domn Brânză William Gabriel, „regele” diasporei, unul dintre artizanii (dacă nu cumva principalul artizan) al realegerii lui Băsescu din 2009. Pentru cei care au uitat, Băsescu a câștigat atunci strict datorită voturilor din diaspora.

La vremea respectivă, în 2012, nenea Brânză a dat-o-n „urzica” și a glumit pe seama „gradului” zicând că e cam mic pentru cât de bun e el.

Astăzi, însă, devine clar că dacă Turcescu a fost, atunci și brânza era. Pardon... „și Brânză era”.

Ok, și care-i șmecheria? Care-i legătura cu Băse și isto/iste-ria „ofițerului acoperit”?

Păi legătura e simplă.

Băsescu a spus, carevasăzică, adevărul. Există într-adevăr un „ofițer acoperit” printre candidați și acesta se pare că este dl. Brânză, prin asocierea logică ce o putem face cu mărturisirea de azi, de un patetism dubios, a lui Turcescu. Uuuuuu, „ofițerul acoperit e printre noi”, they are coming. Checked? Checked.

Dar. Că ca întotdeauna, există un dar în povestea asta, ca în toate poveștile scrise de nemuritorii Hans Christian Andersen și Petre Inspirescu (sic, mă!). Partea proastă e că prin asociere cu toar'șu Turcescu se mai potcovește cu eticheta de „ofițer acoperit” și restul listei publicate de Gâdea în urmă cu 2 ani, nu doar onorabila brânză... pardon, venerabilul Brânză.

Adică, așa, la vreo... 30 de PDL-iști de vârf. Ah, am zis pedeliști? Am greșit, mă scuzați, pardon, corect era să zic: ACL-iști. Că așa se cheamă acuș măreața alianță PDL-PNL. ACL. Acele?... Acele de siguranță, sau ce?

Jumătatea PNL-istă a ACL-ului trebuie ca, la ora asta, în buza campaniei electorale, să-și dea palme. În frunte cu neamțul. Că cu cine au bătut palma?... Cu un partid de ofițeri acoperiți, cu un partid de securiști.

Întărâtă-i, Doamne.

...Și în atmosfera asta de neîncredere reciprocă între cele două aripi ale ACL-ului neamțul ar trebui să aibă o campanie electorală care să ducă - lăsați-mă să râd copios! - la înfrângerea lui Victor Ponta? :)

LOL. L-O-L.

Să recapitulăm.

Băsescu nu a zis ceva neadevărat atunci când a susținut că un candidat e „ofițer acoperit”.

Numai că, urmare a melodramei turciste, ăla se pare că e William Cuceritorul Brânză, nicidecum - așa cum se aștepta toată lumea - Victor Viorelule, ce mai faci, băiatule...

Odată cu Brânză, însă, eticheta de securiști împuțiți se pune și pe 50% din ACL - mai precis, pe aripa PDL-istă (de fapt, cam pe tot ACL-ul).

Candidatura lui Iohannis se duce bălăriilor pentru că liberalii și pedeliștii vor începe să se certe între ei ca chiorii, fix în campania electorală. Neamțul și-a mai luat o țeapă (în 2009, când era premierul virtual al României), așa că mai poate să ia una. O să tacă și o va înghiți și pe asta. Neamțul Iohannis pare să devină astfel tăcutul de serviciu al politicii românești.

Proiectul ACL pică. Liberalii își iau țeapă. PDL dispare, în sfârșit, ca partid și ceea ce mai rămâne va putea probabil să fie preluat ușor de Mișcarea cu P.

Iar în actuala campanie candidatura lui Iohannis va putea fi erodată rapid și masiv de adevărata alternativă a dreptei, candidatul preferat de Băse. Candidatul neajutorat și bun la suflet, care știe să tricoteze și să dea cu mopul, vs. neamțul securiștilor. Asta e lupta acerbă pentru intrarea în turul 2, pe care Iohannis pare momentan să o domine fără probleme.

Iar dacă turul 2 va fi între Ponta și candidatul neajutorat și bun la suflet, care știe să tricoteze și să dea cu mopul, atunci, chiar dacă Ponta va câștiga, Băsescu va fi și el, pe acolo, un soi de câștigător. Pentru că va fi nici mai mult, nici mai puțin decât liderul incontestabil al opoziției.

Să vedem atunci cine va avea curaj să-l bage la pârnaie, cu tot cu anturajul din dotare, fără să facă România să semene cu o țară africană.

Cu consecințele de rigoare!

Cutremurul zilei vine din IT

Directoarea SIVECO, legendara (nu glumesc) Irina Socol, a fost arestată. Se prăbușește astfel mitul unei întregi generații de antreprenori „cinstiți” care și-au făcut banii, chipurile corect, din IT - adică dintr-un domeniu dezvoltat în proporție de 99% după revoluție.

Sunt multe lucruri în neregulă cu SIVECO, dar n-are sens să le comentăm doar pe baza a ceea ce știe fiecare „pe surse”. Într-o țară normală cred că era normal să se întâmple ceea ce s-a întâmplat, și cred că e normal să mai urmeze și alții (în industrie sunt știuți) care momentan beneficiază (încă?) de sprijin politic. Exceptând antreprenorii care s-au orientat către exportul de software și servicii - și chiar și aici, cu rezultate limitate, condiționate în special de accesul limitat la finanțare de care au parte firmele românești - o firmă normală de software și servicii din România înființată acum 10-20 de ani nu are cum să facă, matematic, mai mult de câteva milioane de euro pe an concentrându-se strict pe piața internă și evitând contractele întâmplătoare, inocente, cu statul. N-are cum. Multinaționalele vin cu proprii furnizori de servicii software din străinătate, iar antreprenorii români sunt, pe de o parte, prea săraci, și pe de alta, prea inculți pentru a investi în software.

În toată povestea IT-ului autohton SIVECO era Ileana Cosânzeana. Uite că basmele se dovedesc în cele din urmă ... basme.

Singura necunoscută e să aflăm dacă avem de-a face cu o răzbunare (din partea cui? ... căutați pe Google și veți afla...) sau cu o anchetă serioasă și imparțială a autorităților. Că doar nu crede nimeni că tot mormanul de bani negri era scos din firmă pentru ca managementul SIVECO să-și construiască un nou palat Versailles. Dacă avem de-a face cu o anchetă serioasă a autorităților atunci, la această oră, în mod normal, mulți directori și directorași de prin diverse ministere trebuie să verse de pe ei găleți de transpirație. Așteptăm, vedem.


LE. De citit și: IT-ul = closca cu pui de aur, postdecembrista. de Cristian Sima (celebrul broker transfug).

Despre ce se va discuta în campania electorală?

Băsescu ne-a lămurit aseară despre ce se va discuta în campania electorală care stă să înceapă.

Temele de interes major pe care politicienii le vor aborda cu seriozitatea necesară unui atare eveniment ce va furniza, probabil, direcția politică a următorilor 10 ani (greu de crezut că președintele care va fi ales acum nu va fi reales și în 2019) vor fi „jos Băsescu” și „jos comunismul”.

Mesajele de forță ale candidaților:

- Victorviorel Ponta și Călinantonconstantin Popescu-Tăriceanu „inimă zburdalnică”: „Jos Băsescu”.
- Johannis, candidatul imparțial: „Jos Băsescu”, dar și „Jos comunismul”.
- Elena Udrea și Monica Macovei: „Jos comunismul”

Variațiunile vor fi de tipul „comunismul: jos!”, „comunismul... jos!”, „jos Băse”, „jos matrozu”.

Poporul se va încolona fericit la urne. Alegerile vor fi o sărbătoare. Indiferent de „jos”-ul câștigător, vor curge fondurile europene, vor înflori autostrăzile, va crește cu 3500% numărul de creșe, școli și spitale, investițiile în economie se vor înzeci, salariul minim va ajunge la 1000 de euroi, medicii francezi vor face coadă la graniță pentru a se angaja la noi și armata română va deveni a doua cea mai puternică armată din NATO, după cea a SUA. Pe Putin vor tremura chiloții când se va pronunța numele României și cetățenii Novorusiei, de frica unei intervenții mânioase a românilor vor vota alipirea la România. România se va întinde de la Timișoara la Donețk. Legendarul Mircea Lucescu va antrena din nou în campionatul intern.

Toate acestea, cu un simplu „jos”, nu contează care.