Despre TTIP. Mai bine informați-vă decât să vă treziți plângând în plină distopie!

A trecut și 1 Mai. Partidul stângii de la stânga - evident, vorbesc de partidul din care fac eu parte, PAS, pe care îl reprezint pe lista de europarlamentare - a făcut la demonstrații de s-a topit România, nu alta. Sub fum de mici. Glumesc (amar), firește. Cu sindicatele nu s-a putut iniția nimic, iar noi singuri n-am fost în stare să organizăm ceea ce ne propusesem, așa că 1 Mai a fost din punctul meu de vedere un fiasco. De fapt, eu am ales să muncesc cu spor, pentru că am un proiect în care îmi pun mari speranțe. În rest, sper să ajung să trăiesc ziua în care sindicatele vor fi pe bune sindicate în România.

Dar dacă tot a trecut (penibil) 1 Mai, hai să vorbim despre altceva. Hai să vorbim despre TTIP - Transatlantic Trade and Investment Partnership. Pe scurt, Tratatul de „liber-schimb” dintre SUA și UE. Aparent, ceva benign: să fie bine, să nu fie rău. Hai să nu mai existe bariere vamale între noi și tot românu', pardon, iuropeanu' și americanu' să prospere. Sună bine, dacă n-ar fi rău. Rău, rău.

Noi - European Left - și cu ecologiștii-Verzii suntem singurele familii politice europene cu oarece greutate care ne opunem cu hotărâre acestui tratat. Pe lângă noi mai sunt Pirații, care nu reușesc să-și coaguleze grup europarlamentar. Considerentele pentru care ne opunem sunt multiple, dar în esență ele pot fi reduse la câteva:

- Diferențele de statut dintre clasa muncitoare din SUA și cea din Europa sunt imense. Tratatul le va anula, și nu în sens favorabil. De exemplu, vreți o familie, vreți să faceți copii și să aveți minima siguranță a concediului plătit de stat (un drept care se regăsește, sub diverse forme, în întreaga Europă)? Luați-vă gândul. Puneți bani deoparte. N-aveți de unde? Nu contează.
- Diferențele de reglementări favorabile consumatorului dintre SUA și UE sunt imense. Tratatul le va anula. O să mâncați pâine cu fosfați, o să fiți niște balene obeze și nici măcar n-o să știți de la ce vi se trage.
- Tratatul e negociat în spatele ușilor închise de diverși birocrați arondați Comisiei Europene și guvernului SUA. Societatea civilă, experții independenți, lipsesc cu desăvârșire. Nu au fost invitați de nimeni.
- Rezultatele economice preconizate ale parteneriatului, cică benefice - sunt niște gogoși cu cremă. Maro. În realitate 80% dintre rezultatele de care se vorbește vor avea ca și preț diverse dereglementări care în final se vor vedea în sănătatea consumatorilor și în distrugerea mediului. Pentru un câștig incert de câteva milioane de locuri de muncă (precare) sistemele de sănătate europene, în general publice, se vor trezi invadate de alte milioane de bolnavi.
- În plină austeritate bugetară, tratatul va reduce și mai mult încasările bugetare.
- Tratatul ar consfinți suveranitatea corporațiilor multinaționale, și implicit a persoanelor fizice (acționarii majoritari) din spatele lor asupra guvernelor naționale. Deja nu vom mai vorbi de neo-feudalism, ci de feudalism în toată regula. Cum așa? Simplu: acest tratat își propune să consfințească dreptul investitorilor transnaționali de a acționa în judecată guvernele naționale atunci când vor consideră că le-au fost lezate interesele „de business”. Filozofia asta - „corporațiile sunt tot persoane, ca și oamenii” - a făcut și face în continuare ravagii în America. Mai multe amănunte în articolul dedicat din Wikipedia.
- etc.

Ce putem face pentru a ne opune? Evident, în primul rând trebuie să conștientizăm pericolul. Poftim, iată linkuri către articole și texte mult mai substanțiale decât al meu:

- Articolul dedicat din Wikipedia
- Nimic bun pe frontul de Vest - articol de Vladimir Borțun pe Critic Atac, 14 martie
- TTIP-til: Într-o frumoasă dimineață ... Kafka, nene! - articol de Claudiu Mărgineanu pe blogului site-ului oficial al Partidului Piraților din România
- Studiul comandat de grupul europarlamentar al Stângii din Parlamentul European (ar trebui să pună pe gânduri pe oricine)
- Documentație apărută pe Wikileaks cu forma actuală a negocierilor.

În al doilea rând, să nu mai votăm partidele satelit ale TTIP din România. Popularii europeni (în alegerile din 25 mai: PDL, UDMR, PNȚ, PMP, Forța MRU) susțin TTIP cu toată gura, în timp ce social-democrații se dau după cireș la Bruxelles, dar Ponta recunoaște deschis și ingenuu susținerea TTIP. Partidele astea oricum nu apără interesul național sau european, ci fac sluj pe la orice poartă înaltă găsesc, pentru a-și apăra funcțiile și privilegiile.