 |
| Alexis Tsipras va fi candidatul Partidului Stânga Europeană la președinția Comisiei Europene. Din România îl veți putea susține dacă veți vota cu PAS. |
La sediul PAS e fierbere mare. Perioada de cules semnături de susținere pentru alegerile europarlamentare se apropie de final. Suntem la faza în care listele cu semnături de susținere sunt triate, sortate și aranjate frumos în dosare. Fiecare dosar conține 5.000 de semnături numerotate de la 1 la 5.000. Fiecare filă e, la rândul ei, numerotată de la 1 la 500. Miercuri e termenul limită.
Conform legii orice partid politic trebuie să depună minim 200.000 de semnături de susținere pentru a beneficia de dreptul, cică legitim, de a participa la alegerile europarlamentare. În principiu, conform calculelor „hârtiei”, urmează să depășim până duminică 200.000 de semnături centralizate la sediu, și mai așteptăm alte câteva mii de semnături din teritoriu, numai că abia acum începe o muncă sisifică de îndosariere și pregătire a muntelui de hârtii pentru Biroul Electoral. De fapt munca deja a început și e în plină desfășurare.
La final va fi vorba de aproximativ 3,5 m3 de hârtie. Având în vedere că la alegeri vor participa cu siguranță măcar alte 6 formațiuni politice (USD, PNL, PDL, PMP, UDMR, PP-DD, poate și PRM, Forța Civică, Noua Republică, vreun PNȚ), mă întreb unde dracu' o să înghită Biroul Electoral atâția munți de hârtii inutile. E nevoie de cel puțin o cameră suplimentară numai pentru depozitarea lor. Ceea ce înseamnă, păi nu-i așa?... un sediu mai mare, mai scump, pentru Biroul Electoral. Că deh, e nevoie. Uite pe ce plătim complet aiurea o chirie suplimentară și niște lingători inutili de dosare!
Aceste semnături sunt ceva complet inutil, România fiind singura țară europeană care condiționează participarea la alegerile europarlamentare de strângerea acestui morman inutil de hârtie. Semnăturile astea nu înseamnă că oamenii susțin cu adevărat formațiunea politică și că o vor vota, ci doar că sunt de acord cu participarea ei la alegeri în clipa semnăturii. Noi, la PAS, am început acțiunea de strângere a semnăturilor încă de la jumătatea lunii decembrie și ne-a luat, iată, 3 luni până să reușim să facem norma. De aceea nu poate decât să mă bufnească râsu`-plânsu` când îi văd pe Radu Tudor și Mircea Diaconu trezindu-se pe ultima sută de metri că au nevoie de 100.000 de semnături. Ce să zic... care vreți, prieteni, luați tabelul lui Mircea Diaconu, descărcați-l, adunați semnături, dar nu vă faceți iluzii, că vă faceți degeaba. Mircea Diaconu nu va ajunge în Parlamentul European pentru că Mircea Diaconu nici măcar nu va putea candida. Sigur, Mircea Diaconu are o notorietate fantastică, e cunoscut și apreciat de milioane de români, dar în fața birocrației chiar și Mircea Diaconu va trebui să se recunoască învins. Mircea Diaconu, pe care îl stimez profund pentru cariera sa artistică, a stat în parlament 4 ani - putea, măcar, să inițieze niște legi care să corecteze aberațiile din câmpul politic românesc. Nu a făcut-o. A crezut că „josbăsescu” strigat zilnic pe la Antena 3 va rezolva tot - vor umbla câinii cu covrigi în coadă și-o să fie bine, n-o să fie rău. Ei bine, ghinion... după Băsescu va veni altul, la fel ca el. Pentru că nu s-a modificat Constituția, nu s-au modificat legile electorale, nu s-a modificat legea partidelor și, pe cale de consecință, dacă vrei să faci o ciorbă după aceeași rețetă pe care ai folosit-o ieri, ciorba nu va putea avea decât ... același gust.
În rest, veștile care vin din Europa sunt destul de bune: conform ultimelor sondaje stânga „radicală” se va bate pentru poziția a treia în Parlamentul European cu liberalii (ALDE). Alegerile vor fi dominate ca de obicei de cele două mari familii politice, grupul S&D (foștii „socialiștii” - le zic „foști” pentru că social-democrația contemporană mai are comun cu ideea stângii europene cam ceea ce are genomul uman comun cu genomul girafei) și EPP (popularii). Însă GUE-NGL (grupul nostru, destul de eterogen, format din social-democrați nemulțumiți de S&D, socialiști clasici, eco-socialiști, eurocomuniști, și doar câțiva comuniști „nostalgici”, nefiind nicidecum un grup comunist în sensul de comunist „bolșevic”, cum susțin lichele din mass-media de la București) și ALDE vor avea, conform proiecțiilor, cam 60-65 de locuri și vor fi, ambele, peste ecologiști. De aceea aștept cu un optimism moderat aceste alegeri și cred că ele vor reprezenta o cotitură pentru Europa. Așa cum am mai spus-o: într-o viață normală, într-o lume normală, într-o societate normală, eu aș fi avut probabil simpatii politice liberale. Numai că noi nu trăim niște vremuri normale. Suntem într-o etapă isterică a capitalismului mondial, drept pentru care numai un viraj la stânga ne mai poate salva. Virajul trebuie făcut de urgență. Mai târziu s-ar putea să fie prea târziu.
LE Sâmbătă, 22 martie. S-ar putea să mă înșel în ceea ce-l privește pe Mircea Diaconu. Azi-dimineață am avut prilejul să bag un ochi pe Antena 3 și am văzut că se făcea propagandă masiv pentru candidatura actorului. Dacă Mircea Diaconu va candida nu va putea rupe voturi decât de la PNL, deci ar trebui să existe interese mari pentru a-l sprijini. Așadar, în cazul în care „cineva acolo sus îl iubește”, Mircea Diaconu va reuși cu siguranță să adune 100.000 de semnături (poate că le și are deja și tot spectacolul de la Antena 3 e un circ ieftin).
>Așa cum am mai spus-o: într-o viață normală, într-o lume normală, într-o societate normală, eu aș fi avut probabil simpatii politice liberale. Numai că noi nu trăim niște vremuri normale. {...}
RăspundețiȘtergereInteresant - eu unul pe cam aceleasi considerente am simpatii si convingeri politice ( preponderent ) conservatoare ... :)
PAS încă n-a aflat că ”economie socialistă de piață” e contradicție în termeni?
RăspundețiȘtergerehttp://www.pasro.ro/documente-programatice/programul-partidului
Nu e nici o contradicție, decât dacă nu aveți în vedere o economie 100% planificată, ceea ce este deja dovedit ca fiind o eroare economică majoră. Nu că n-ar fi posibil să planifici activitatea economică până în ultimele amănunte, inclusiv cercetarea, producția, distribuția și consumul suficient al produselor - dar nu în lumea reală! Poate, doar, într-o lume ideală (sau în utopia comunist-bolșevică)! În lumea reală, în care trebuie să iei în calcul o mulțime de factori de producție care nu pot fi nici măcar aproximați de oricâte n-șpe mii de comisii de planificare ai avea, planificarea completă e imposibilă. De aceea, în esență, fără a nega câtuși de puțin virtuțile liberei concurențe (sau pieței „libere”, în noulimbaj, după cum ar zice Orwell), prin „economie socialistă de piață” nu se înțelege nimic diferit de ceea ce funcționează bine-mersi, de pildă, în Norvegia, unde cele mai puternice companii din economie sunt cu capital majoritar de stat iar profitul acestor companii este investit atent pe parcursul mai multor generații. Noi ne opunem privatizării sau ocupării private a acelor resurse și efective economice care prin însăși natura lor nu pot duce la concurență liberă, ci doar la monopol sau oligopol și în cele din urmă (din punct de vedere politic) la plutocrație. De asemenea, mai susținem rolul activ de investitor productiv al statului în zonele defavorizate. Știm prea bine că investițiile private nu vin decât acolo unde au asigurate condiții pentru profituri maxime. Așa se și explică tragedia dezindustrializării, fără a se pune nimic în loc, a atâtor orașe din România, dublată de o pierdere de populație mai rea ca în războaiele mondiale. Pentru că investitorii privați nu vin la Văscăuți pentru că, ce să zic, e „forță de muncă ieftină” și „faci profit”. Nu, ei vin numai dacă fac profitul cel mai mare posibil raportat la capitalul investit. Altfel pleacă în China, Vietnam, Bangladesh etc. (și lumea e atât de mare!). Statul român trebuie să ia o poziție activă de investitor și în loc de așa-zise investiții în (de fapt cheltuieli cu) panseluțe și borduri, să ridice o făbricuță de „blue widgets” aici, una de „red widgets” dincolo etc. Sau să participe cu capital la acest gen de investiții. Sigur, cu condiția ca investițiile să aibă măcar un x% profit la final. Chiar și 1%, și tot e bine. Altfel zis, acolo unde se întrevede o oportunitate de profit, nu suficient de mare ca să atragă investitori privați, dar totuși ... o oportunitate, statul - adică noi - trebuie să-și asume această oportunitate, nu să stea ca mămăliga. Asta înseamnă, pe scurt, „economie socialistă de piață”. :)
RăspundețiȘtergere>Noi ne opunem privatizării sau ocupării private a acelor resurse și efective economice care prin însăși natura lor nu pot duce la concurență liberă, ci doar la monopol sau oligopol și în cele din urmă (din punct de vedere politic) la plutocrație.
RăspundețiȘtergereDesi o asemenea luare de pozitie e absolut normala pentru un partid socialist ea nu e nici pe departe exclusiva acesteia - de fapt pana undeva prin anii '80-'90 cam aceasta era abordarea considerata "normala" ( si desi optica s-a schimbat semnificativ în continuare, în mod normal, se considera cel putin la nivel teoretic ca astfel de domenii trebuiesc reglementate puternic de catre institutiile statului - desi în practica tarilor corcodusiere precum Romania acest lucru poate fi neglijat ... ;) ).
Aici probabil trebuie precizat un aspect extrem de important - în special pentru un partid precum PAS care un pic se cam fofileaza ( din motive si de respingere în mentalul colectiv romanesc ;) ) cu definirea si detalierea propriilor concepte si principii astfel încat prefera sa focalizeze discursul pe "inamic", care în cazul de fata e unul relativ usor de atacat : neo-liberalismul corporatist - legat de acest adversar :
- una e neo-liberalismul ca si curent ideologico-economic propriu-zis ( si cu care desi nu sunt de acord la foarte multe aspect ... esentiale îi recunosc anumite merite si mai ales o coerenta si logica interna ) si alta e "vulgata neo-liberalo-corporatista cu tente de imperialism american" care practic e ceea ce traim si simtim în lumea actuala. Diferenta ar fi - ca sa încerc o paralela - ca între marxismul propriu-zis si vulgata marxist-leninista care slujea de fapt imperialismul sovietic ... ;)
Intrați pe www.european-left.org pentru a înțelege mai clar ce e cu Stânga Europeană, inclusiv la nivel de doctrină economică. Practic noi am ocupat locul lăsat liber în urmă cu 20-25 de ani de social-democrați (ăștia ai lui Ponta și Schultz) care sunt mai degrabă de centru, chiar centru-dreapta în țări ca România, nicidecum de stânga. La stânga noastră au rămas comuniștii duri, cei care ne acuză de „deviaționism de dreapta” și „social-democrație”. În EL e un melanj de comuniști nemulțumiți de sovietism („eurocomuniști”) și social-democrați nemulțumiți de trădarea idealurilor din anii 90. Oameni precum Oskar Lafontaine (Die Linke) sau Jean-Luc Melenchon (Parti de Gauche) provin dinspre social-democrați, în timp ce oameni precum Alexis Tsipras (SYRIZA) sau Gregor Gysi (Die Linke) vin dinspre comuniștii clasici, „duri”. În cazul României comuniștii „duri” sunt grupați în așa-zisul Nou Partid Comunist Român (NPCR), care din cauza legislației aberante nu are dreptul să existe legal, funcționând în ilegalitate. Din păcate, lipsiți de cultură politică și intoxicați de presa mainstream care e în mâna dreptei de 25 de ani, oamenii au impresia că dacă un partid se numește „socialist”, „de stânga” sau chiar „comunist” înseamnă că vrea musai să repete experiența stalinistă.
RăspundețiȘtergereDar pentru a face investitii cu profit de 1% nu e nevoie neaparat sa fiti la conducerea tarii. Puteti sa investiti si ca privati.
RăspundețiȘtergere:) Fii serios.
RăspundețiȘtergereLa 1% oportunitate de profit orice om normal la cap își ține banii la bancă (sau pur și simplu îi cheltuie pe ceva plăcut).
Evident.
RăspundețiȘtergereDeci voi ziceți așa: "Oamenii nu vor să investească la 1%, dar ajungem noi la putere, îi taxăm și investim pentru ei."
Concluzia e una destul de neplăcută pentru voi, cei din politică, și anume că nu reprezentați voința poporului ;)
Dar cine zice că vom taxa oamenii? Ei sunt deja taxați enorm (în jur de 70% impozite directe și indirecte pe muncă).
RăspundețiȘtergereAaaa, dar stai, o să fugă trickledownii din România.
Nu-ți face probleme, nu pleacă musca de la rahat, nici ursul de la borcanul cu miere :)
Ca să nu mai zic că în România trickledownii au averea în proporție de 80% în imobiliare, deci nu prea o pot lua cu dânșii pe card. Ar vrea ei.
Cine e la guvernare e responsabil pentru nivelul taxarii la momentul respectiv.
RăspundețiȘtergereDaca ajungeti voi, nu puteti sa dati vina pe Ponta ca taxele sunt 70%.
Păi nu-i nevoie să guvernezi ca să schimbi lucrurile în bine.
RăspundețiȘtergerePoți doar să devii o forță relevantă și să pui presiune asupra guvernanților.
Momentan politica din România păcătuiește pentru că, lipsit de concurență reală pe stânga, PSD-ul a migrat complet spre centru-dreapta (împingându-și anumiți adversari, cum a fost PDL-ul pe timpul lui Băsescu, spre o extremă-dreapta exterminatoare pe criterii sociale - le lipsea doar mustața de fuhrer și marșul în ritm de tobe) inclusiv din punct de vedere al fiscalității susținute.