O critică foarte interesantă a implementării Declarației de la Bologna scrisă de fostul ministru Andrei Marga, actualul director al ICR (asta, dacă nu mă înșel - că nu mai sunt la curent cu cancanurile și papioanele din lumea culturală) pentru „Argumente și fapte”.
http://www.argumentesifapte.ro/2013/05/21/procesul-bologna-nevoia-schimbarii-directiei/
Nu-mi sta in caracter sa intru in discutii prin preacunvioasele "chapeau" sau "limbi, maistre!". Cu toate acestea mi-am infranat pornirile agresive (prin adăugarea lui Marga în conținutul "România nudă") intr-un biet comentariu care chiar și lipsit de adjectivele cuvenite pare a fi inacceptabil pentru platforma "argumente si fapte".
RăspundețiȘtergereN-am niciun dubiu că în urma pseudoargumentelor lui Marga, marionetele Androneascăi vor recurge la... "fapte".
Domnule Profesor, v-as ruga sa identificati locul cel mai potrivit in cadrul prezentului articol urmatorul citat din... dumneavoastra:
"in Romania, avem, de pilda, lucrari de chimie ISI, dar intre timp, industria chimica a tarii a disparut..."
De ce ar fi mai potrivita finantarea umanioarelor atat timp cat nici dracu' nu "consuma"... cultura romaneasca? Ah, dar in acest caz "antineoliberalismul" e convenabil.
Si acum la subiect.
Este adevarat ca Daniel Funeriu era ultima persoana in masura sa reformeze "educatia" romaneasca? Lipsa oricarei preocupari didactice a acestuia pare sa sustina destul de confortabil o asemenea... prejudecata.
Ce ne facem insa atunci cand "parametrii masurabili" in cazul dumneavoastra se ridica la 8 lucrari indexate si "1 citari"? Mai sunteti dumneavoastra in masura sa deliberati in cadrul consiliului profund interior ce e bine si ce e rau raportat la intregul sistem?
Tocmai v-am aratat mai sus ca in lipsa unor principii, totul e posibil si "mingea e rotunda", iar drama Romaniei a fost si ramane faptul ca decidentii impun "strategii"/"structuri" incropite intre doua... mese, fara documentare, fara studii, fara consultare... just like that.
In absenta "parametrilor masurabili" (universal acceptati in lumea civilizata, si intr-o continua adaptare) v-as ruga sa precizati cum anume ar fi posibila:
"revenirea la autonomia universitara si la libertatea academica – ambele controlate de criterii de inovatie, descoperire stiintifica, creatie culturala – si la o guvernare reprezentativa si responsabila de performante în universitati"?
Deci cum? Pe baza de controlori?
Totusi, cum explicati faptul ca universitatile romanesti, odinioara doldora de "cultura", se situeaza astazi pe locuri submediocre in termeni de... "parametri masurabili"? Sa fim noi, romanii, in masura sa comentam... "sisteme"? Sau poate gandim departe... pana in vecinatatea Coreei de Nord?
P.S. Pe drumul reformelor, trendul regresiv impus recent de marionetele Ecaterinei Andronescu este... binevenit. Tot raul e spre bine... si ce bine va fi !?!:)
P.P.S. In ultimul deceniu China a inregistrat cele mai importante progrese in privinta "parametrilor masurabili". Abordarea acestei teme laolalta cu "procesul Bologna" nu poate fi pusa decat pe seama superficialitatii autorului.
Nu știu cărui blog acorzi mai multă atenție așa că reproduc și aici comentariul meu :
RăspundețiȘtergerePersonal nu pot deloc sa rezonez cu ideea conform careia “procesul Bologna” a reprezentat un concept bun dar pe care dujmanii de clasa l-au corupt … cat de cinic ar suna impresia mea e ca fundamental “procesul Bologna” a fost gandit ca un mecanism care sa permita si “elitei universitare” sa se dedulceasca la niscai venituri suplimentare în conditiile în care tendintele socio-demografice ( si implicit si numarul de studenti prognozati ) nu arata deloc stralucit la nivel European