1. Premisa pe care o folosești în articol ( și pe care o folosește adesea și o parte a discursului "de dreapta", mai precis cel pur libertarian - a se vedea blogul Logica Economică de ex. ) - a "terțului exclus" - se poate argumenta, la modul consistent zic eu, că nu e valabil în cazul științelor sociale ... mai precis statul poate fi un manager bun/acceptabil până la un punct și unul prost/abuziv ( și acest al doilea aspect e de fapt cel mai periculos ) dincolo de el. De ex., dincolo de toate utopismele și lozincile aberante, statele sau instituțiile publice s-au dovedit destul de competente la nivel general ( nu în cazul particular al României ) să administreze sistemele sanitare publice - mai ales dacă au fost dublate de sprijinul organizațiilor confesionale/non profit - dar au tins să eșueze grosolan sau să aibă rezultate mediocre când s-a pus problema coordonării/administrării produselor alimentare. ;)
2. Dincolo de acest aspect eu zic că discuția e purtată în termeni greșiți : de regulă ( și aici se include și/mai ales perioada post-revoluționară ) statul s-a dovedit nu atât un "prost manager" cât, mai ales, un foarte prost/fraier ACȚIONAR ... ceea ce e de fapt o mică mare diferență.
Ar fi două observații/păreri la articolul tău :
RăspundețiȘtergere1. Premisa pe care o folosești în articol ( și pe care o folosește adesea și o parte a discursului "de dreapta", mai precis cel pur libertarian - a se vedea blogul Logica Economică de ex. ) - a "terțului exclus" - se poate argumenta, la modul consistent zic eu, că nu e valabil în cazul științelor sociale ... mai precis statul poate fi un manager bun/acceptabil până la un punct și unul prost/abuziv ( și acest al doilea aspect e de fapt cel mai periculos ) dincolo de el. De ex., dincolo de toate utopismele și lozincile aberante, statele sau instituțiile publice s-au dovedit destul de competente la nivel general ( nu în cazul particular al României ) să administreze sistemele sanitare publice - mai ales dacă au fost dublate de sprijinul organizațiilor confesionale/non profit - dar au tins să eșueze grosolan sau să aibă rezultate mediocre când s-a pus problema coordonării/administrării produselor alimentare. ;)
2. Dincolo de acest aspect eu zic că discuția e purtată în termeni greșiți : de regulă ( și aici se include și/mai ales perioada post-revoluționară ) statul s-a dovedit nu atât un "prost manager" cât, mai ales, un foarte prost/fraier ACȚIONAR ... ceea ce e de fapt o mică mare diferență.
Toate cele bune și spor la scris. :)