Ok, l-au îngropat (mai bine zis, ars) și pe Sergiu Nicolaescu. Acum putem vorbi un pic despre prostia cu „național-comunismul” lui?
Tocmai am revăzut unul din filmele lui importante, Mihai Viteazul. E pe Youtube, gratis pentru tot poporul. Nu mai văzusem un film de Sergiu Nicolaescu de la revoluție, din seara de 22 Decembrie 1989, când am urmărit Ringul. Filmele lui de după 1990 îmi sunt complet necunoscute, cele de dinainte de 1990 le-am văzut în anii 80 și nu mai țin minte mare brânză din ele. Așa că dacă tot îi trăgeau unii cu național-comunismul în sus, național-comunismul în jos, mi-am zis că n-ar fi rău să revăd un film d-ăsta, „național-comunist”.
Per ansamblu Mihai Viteazul m-a destins, m-a făcut să râd, pentru că e un film plin de scene involuntar comice. Însă trebuie să fii redus mintal ca să zici că ăla era un film „național-comunist” sau de propagandă ceaușistă. Pentru că tot scenariul se bazează pe istoria convențională a voievodului așa cum a fost scrisă ea, nu de comuniști, ci de la Bălcescu încoace. Sigur, istoricii mai noi, parcă Lucian Boia, și nu numai, au scos în evidență anumite lucruri care nu-i fac deloc cinste voievodului - de exemplu, faptul că în scurta domnie asupra Transilvaniei a întărit privilegiile nobilimii maghiaro-săsești asupra țăranilor valahi, ceea ce dovedește clar că habar n-avea de conștiința națională și că este impropriu socotit premergător al Unirii de la 1918 - dar trebuie să înțelegem un lucru: nu Sergiu Nicolaescu a făcut mare imaginea lui Mihai Viteazul. El doar a transpus pe peliculă o anumită istorie, convențională, primită moștenire de la înaintași. O fi fost Nicolae Bălcescu, recuperatorul figurii Viteazului, „național-comunist”? Mă îndoiesc. O fi fost Coșbuc „național-comunist” atunci când a scris Pașa Hassan? Iarăși, mă îndoiesc. Atunci, cât de retardat să fii să susții că filmele lui Sergiu Nicolaescu, care nu fac altceva decât să prezinte cuminte, ca pe o poezie învățată pe de rost de un elev mediocru de școală generală, istoria convențională, sunt un exemplu de „propagandă ceaușistă”, așa cum o face Ioan Stanomir pe Contributors.ro? Păi, s-avem pardon, înseamnă că însuși marele Bălcescu a fost un ceaușist avant-la-lettre...
Din filmele cu legionari nu-mi mai aduc mare brânză aminte, dar țin minte totuși că legionarii erau „băieții cei răi” și comuniștii „băieții cei buni”. Păi, stați să ne înțelegem: pe legionari nu comuniștii i-au transformat în „băieții cei răi” ci cei dinaintea lor, mai precis mareșalul Antonescu și cu Carol al II-lea. Antonescu a și scris (sau semnat) o carte intitulată „Pe marginea prăpastiei” în care îi făcea pe legionarii alături de care guvernase cu ou și cu oțet. Cât despre comuniștii care lucrau, chipurile, în Poliție, cacomisari, astea sunt fără doar și poate niște tâmpenii, știindu-se bine că bolșevicii au ocupat Ministerul de Interne după 1944, nu înainte. Dar... parcă personajele lui John Wayne sau Charles Bronson chiar existaseră vreodată în Sălbaticul Vest?!
Dacă a fost mediocru, Sergiu Nicolaescu a fost mediocru dintr-un singur motiv: și anume, pentru că nu s-a abătut nici o iotă de la istoria convențională, că nu a pus sub semnul întrebării în filmele sale ceea ce cărțile de istorie povesteau despre eroii naționali. Și, trebuie s-o recunoaștem, sub comunism, după ce Dej a virat-o spre calea națională, istoria a fost destul de „burghez” scrisă. „Burghez”, adică așa cum o scriseseră „burghezii” înainte. Comuniștii, bunăoară, în perioada așa-zis „național-comunistă”, nu au pus deloc sub semnul întrebării teoria acceptată a continuității daco-romane în vatra românească, teorie care are atâtea fisuri (și nu, nu mă refer la contraargumentele dacomanilor...). Nu au pus deloc sub semnul întrebării „mărețele” victorii ale lui Basarab I, Mircea cel Bătrân (Rovine, cântată de Eminescu!), Ștefan cel Mare etc. care mai mereu se lăsau cu... plata vreunui tribut. Erau pline romanele scrise de Sadoveanu în perioada interbelică de faptele de vitejie ale ostașilor lui Ștefan, nu comuniștii le-au inventat. Piesa „Apus de soare” mai zice ceva, cuiva?! Tot ceaușist, național-comunist, o fi fost și Delavrancea? Comuniștii, exceptând scurtul intermezzo rollerian de la începutul anilor 50 când s-a pus accentul pe elementul slav, au preluat cuvânt cu cuvânt istoria oficială „burgheză” a poporului român (mai puțin lucrurile legate de monarhia Hohenzollern, care țineau de istoria recentă), adăugându-i doar partea lor de măsluire de după 23 august 1944 - în care, din câte știu, Sergiu Nicolaescu nu s-a băgat (în sensul că nu a făcut filme care să glorifice colectivizarea sau termocentralele). Deci, în concluzie, ce putea face Sergiu Nicolaescu? Ar fi putut să investigheze istoria altfel și ar fi fost, poate, un cineast genial - dar nici nu ar fi făcut multe filme. Așa că a preferat să o redea ca în manualele naționale, așa cum era ea pusă la punct deja de peste 100 de ani, convențional, și a umplut cinematografele de filme. Ce-o fi fost mai bine pentru cinematografia românească, numai timpul va decide. Pentru el personal, având în vedere că a lăsat în urmă o avere frumușică, fără doar și poate că alegerea făcută s-a dovedit a fi și cea corectă.
Întâi de toate "La Mulți Ani" și numai bine în 2013 ! :)
RăspundețiȘtergereDestul de "corect" articolul tau - în mare sunt de acord cu cele afirmate în el dar aș face unele comentarii legate de ceea ce consider că reprezintă "elementul profund" legat de filmele lui Nicolaescu - pe care din păcate nu l-am văzut menționat/analizat cam nicăieri.
Iar pentru asta am să încep cu o afirmație din categoria "demitizantelor" ( dar nu a "demitizărilor" tip Boia care deja au devenit ... discurs cvasi-oficial :) ) și care poate șoca/enerva - și anume : statul român/națiunea română a devenit cu adevărat "unitară" la nivel profund abia în perioada lui Nicolae Ceaușescu - deși formal și juridic acest lucru se întâmplase cu 5 decenii înainte. De ce afirm asta ? Pentru că abia prin politicile de industrializare masivă care au dus la "migrații interne" semnificative s-a reușit cu adevărat să se spargă barierele provinciale existente până atunci ( la toate nivelele de la distribuția șefilor de la diverse eșaloane locale până la nivel familial ) - spre deosebire de perioada anterioară. Firește că un astfel de proces dă naștere în mod normal la tensiuni - mărturie stau la o adică bancurile extrem de "incorecte politic" ( dacă e să folosim terminologia modernă ;) ) cu stereotipuri și prejudecăți la greu despre moldovenii cei săraci, ardelenii înceți la minte ș.a.m.d.
Ori genul acesta de filme precum cele ale lui Nicolaescu :
1. păreau extrem de credibile pentru că pentru prima dată prezentul oferea cu adevărat perspective reale de lucru, afirmare etc. pe cam tot teritoriul țării.
2. ofereau o motivație pentru a depăși genul acesta de "tensiuni provinciale" ( doar "toți eram români", nu ? - "Ștefan cel Mare" era vizionat cu plăcere și la ... Caransebeș, zonă care nu are mai nimic în comun cu marele domnitor mușatin ) - aspect care nu știu dacă a fost neapărat un scop propagandistic clar definit sau o consecință realizată "pe parcurs".
3. abia pe ultimul loc ca impact practic aș plasa ceea ce de regulă li se reproșează : preamărirea dictatorului, a metodelor acestuia etc Personal nici nu sunt convins că impactul acesta a existat în realitate în mod semnificativ sau e doar o exagerare ulterioară - pentru că în fond pe stadioane mergeam și strigam lozinci pentru că ne duceau profesoarele, învățătoarele, șefii de tură ( în cazul părinților ) etc. și nu pentru că am fi fremătat noi de plăcere la ideea că Ceaușescu e urmașul lui Mircea cel Bătrân ... :)))
Ca să fac o paralelă care probabil și ea va irita : menționarea constantă a "românilor", "unității românești" și alte astfel de sintagme și cvasi-absența a aproape orice formă de menționare a vreunei "identități provinciale" a fost o formă de "corectitudine politică" a vremii similară cu ... distribuirea de actori negri în filmele americane a ultimelor decenii.
Sau - și mai simplu : "kakaia deviatia ?" câtă vreme și astăzi "integrarea europeană" tinde să propage mituri oarecum similare ... :))))
"statul român/națiunea română a devenit cu adevărat "unitară" la nivel profund abia în perioada lui Nicolae Ceaușescu"
RăspundețiȘtergereDa, dar chiar si asa un stat unitar format din Muntenia, Moldova si Transilvania la 1600 era un cosmar pentru multi. De aia l-au si ucis rapid si miseleste.
Cat despre faptul ca a mistificat istoria... Am o intrebare... In "Revansa", episodul cu crimele de la abator este mistificare sau nu?
MIA: bună observația cu unitatea națiunii.
RăspundețiȘtergereChiar acum citesc o carte, incredibil de interesantă, Voicu Nițescu - „20 de luni prin Rusia și Siberia”. Omul a plecat acolo în 1917 trimis de guvernul de la Iași, aflat în mare criză de „personal”, pentru a recruta voluntari transilvăneni (luați prizonieri de ruși pe frontul de Est) care să lupte alături de armata română. Din relatările lui VN rezultă că, deși s-au constituit până la urmă 2 batalioane de voluntari (aprox. 5000 de oameni, după cifrele furnizate la prima mână de VN, ceva mai mult după cifrele Wikipedia luate după istorici români, v. http://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_Volunteer_Corps_in_Russia), majoritatea transilvănenilor erau refractari la ideea continuării războiului în numele idealului național. Ei nu vroiau decât să se încheie cât mai repede pacea și să revină acasă. Pe lângă asta regimul de prizonierat din Rusia era un soi de semilibertate, pe alocuri chiar dolce far niente, dată fiind debandada din timpul revoluției ruse (când în Rusia stăpânea literalmente anarhia generalizată, alimentată cu grijă de bolșevici, cu concursul guvernului imperial german). Cât despre basarabenii întâlniți de VN în mijlocul Rusiei, inclusiv prin Siberia sau Extremul Orient, aceștia se pare că nu aveau deloc conștiința faptului că erau „români” înainte de a fi „moldoveni”. Îi priveau cu simpatie pe „români”, pentru că vorbeau aceeași limbă ca ei, dar ei se considerau tot „moldoveni”.
Creatorul imaginii Viteazului ca luptător pentru unitatea națională este fără doar și poate Nicolae Bălcescu. De ce să fie blamat un regizor pentru așa ceva?! Filmul e film, istoria e istorie.
>De aia l-au si ucis rapid si miseleste.
RăspundețiȘtergereCă a fost executat rapid așa e - și aici e loc de teorii ale conspirației - dar strict ce l-a adus în fața plutonului de execuție a fost propria lui prostie mai precis faptul că a stat atât de mult în fruntea țării deoarece ajunsese să se creadă "indispensabil" acolo. Dacă N. Ceaușescu s-ar fi retras după două mandate - cum e practica cvasi-generală - care să fi avut fie 10, fie 14 ani ca la francezi deci în 1975 sau 1979 probabil ar fi fost un punct de referință preponderent pozitiv din istoria secolului al XX-lea pentru români. Așa însă ...
>{...}majoritatea transilvănenilor erau refractari la ideea continuării războiului în numele idealului național.
Adevărul e că după un război așa de crâncen nici nu prea e de mirare - dar și eu pot confirma din povestirile bunicilor că ( deși poate părea paradoxal acuma ! ) dintre supușii coroanei austro-ungare între bănățeni sentimentul și dorința de unire era binișor mai puternică decât între "ardelenii puri".