Bărbierul lui Napoleon și membrii CCR

Îmi aduc aminte de o anecdotă care îl avea în centrul ei, dacă nu mă înșel, pe Napoleon. În timp ce era bărbierit de bărbierul său personal, Napoleon, care se luptase cu turcii, austriecii, prusacii, spaniolii și atâția alții, bătându-i măr, se zice că i-ar fi zis acestuia: „Băi nea Cutare, tu știi că ești mai tare decât Metternich, țarul Rusiei, etc.?” „De ce, Împărate?” „Pentru că pe toți ăștia i-am bătut pe câmpul de luptă, au asmuțit împotriva mea armate uriașe și nu au putut să mă bată. Tu, omul meu de încredere, poți să-mi iei gâtul cu o simplă mișcare greșită a briciului.”

Cam așa e și Băse acum cu judecătorii ăia numiți de el la CCR. Toată lumea zice că întrucât îi are sigur la mână cu dosare, cu plagiate, cu aia, cu ailaltă, atunci, dacă nu votează cum trebuie în ședința (sau ședințele) astea privitoare la referendum, sigur or s-o pățească ... ies dosarele, îi ia ... viitura, nu știu, li se scufundă corăbiile.

Însă toată lumea pare să facă abstracție de faptul că fiecare judecător prezumtiv pro-Băsescu e, în felul său, în rolul bărbierului lui Napoleon. Dacă unul singur dintre ei îl trădează pe Băsescu, și judecătorii USL se țin tare pe poziție, atunci Băsescu e cvasi-demis. CCR nu va putea lua niciodată o decizie clară de invalidare a referendumului, drept pentru care nu se poate ajunge decât fie la o decizie de validare, fie la una alternativă, dar nu la invalidare. Iar judecătorilor - printre care va fi și „bărbierul” - nu are ce să li se întâmple. Pe de o parte au imunitate, pe de altă parte stăpânul dosarelor va fi fost ... demis.

Grea decizie!... Simplul fapt că deja CCR a anunțat că decizia se va lua mâine după ce au avut o zi întreagă la dispoziție azi arată că e greu, foarte greu, de luat o decizie. Știu că zilele astea s-au făcut fel de fel de calcule, au apărut antenele cu liste paralele, lista INS, lista CNAS, care - e drept - arată că nu mai suntem demult 18 milioane de votanți (nici măcar dacă se iau în calcul emigranții). Realitatea e că împotriva lui Băsescu s-a votat masiv și PDL cu Noua Republică au acționat fățiș împotriva legii partidelor îndemnând oamenii să boicoteze scrutinul (confirmând ceea ce scriam aici, și anume că ar trebui scoase în afara legii sau, cel puțin, serios avertizate). Dar argumentele cu oamenii de pe liste sunt și nu prea sunt valabile. Este în mod evident vina, prostia USL că au acceptat condiția cu cvorumul și că au acceptat listele măsluite și umflate pe care PDL, atunci când se afla la guvernare, le pregătise pentru a putea fura în voie 1-2 milioane de voturi fără să bată la ochi. Deci e anormal să vii acum, după ce ai acceptat inițial condițiile de desfășurare, să te plângi că numărul votanților nu e real. Însă ceea ce e cu adevărat strigător la cer, și ceea ce ar putea salva votul a 8,5 milioane de români, este boicotul manifest și ilegal al PDL. Dacă PDL se mulțumea să boicoteze doar pe canale informale, dar să se abțină de la vreo poziție publică în acest sens, nu li se putea reproșa nimic. Însă PDL a făcut greșeala, în Comitetul Director, să adopte boicotul ca strategie de campanie. Altfel zis, au lăsat urme, amprente. E de domeniul evidenței că nu s-a atins cvorumul nu din cauză că nu s-ar fi găsit suficientă lume interesată de acest referendum, ci pur și simplu fiindcă una din părți a trișat și a încălcat legea.

Având în vedere și proporția masivă a votului anti-Băsescu, e de înțeles, omenește vorbind, că membrii CCR nu se pot pune de acord asupra unei decizii. Dacă vor invalida referendumul, vor avea pe conștiință lăsarea României pradă unui mod banditesc și șmecheresc de a face politică și a înțelege democrația. Nu mă îndoiesc că Băsescu are măcar unul, doi asistenți docili în CCR pe care îi doare fix la bască de soarta democrației. Rămâne însă de văzut dacă are șase. Niciodată soarta națiunii nu a depins de decizia unui număr atât de mic de oameni!

Că lucrurile sunt greu de descâlcit stă dovadă și ușurința cu care CCR a invalidat în urmă cu 5 ani referendumul precedent. Pe data de 23 mai 2007 CCR deja rezolvase toate contestațiile (PRM depusese 3 contestații), constatase invalidarea referendumului, trimisese decizia la Monitorul Oficial și decizia apăruse în Monitorul Oficial. Totul într-o singură zi - de fapt în câteva ore. Indiferent de ceea ce vor gândi sau visa judecătorii în noaptea aceasta, indiferent dacă se vor găsi șase trădători de țară printre membrii CCR, Băsescu începe să guste din gustul amar al unei „victorii” cu 7,5 milioane de pumni în cap. Pentru el și pentru camarila din jurul său nimic nu va mai fi la fel ca înainte de 29 iulie.