Susțin: acad. Alexandru Surdu, președinte ICR

Circulă de vreo două zile o propunere „a societății civile” privitoare la șefia ICR: domnul profesor academician Alexandru Surdu, președintele secției de Filozofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române.

O asemenea propunere nu poate decât să mă bucure. Profesorul Surdu este unul dintre filozofii noștri „de formula 1”, cum îi plăcea dânsului să susțină la cursuri despre marii filozofi pe care îi analiza. Consider că am avut un mare privilegiu în viață să îl pot avea profesor în anii facultății, la istoria filozofiei moderne și contemporane. Cursul pe care îl susținea profesorul Surdu era unul dintre cele mai personalizate; spre deosebire de alte cursuri, la care ni se preda cu virgulă ceea ce au zis cutare și cutare, profesorul Surdu știa să facă un adevărat festin intelectual din prezentarea, comentarea și critica fiecărui mare filozof discutat, revelându-ne aspecte aspecte esențiale pe care nu le puteam bănui la o lectură obișnuită. Cursul dumnealui era un festival de gândire în desfășurare. Nu-ți venea să lipsești de la niciunul pentru că rămâneai cu sentimentul că ai pierdut un episod esențial. Recomand oricărui iubitor de cultură să aibă în casă lucrarea Filosofia contemporană apărută la editura Paideia în urmă cu câțiva ani. Chiar merită!

Bine, nu știu cât adevăr o fi în această propunere, înainte se vehicula numele lui Răzvan Theodorescu (hm!...) pentru a-i lua locul lui Patapievici, dar dacă propunerea e adevărată, ICR-ul va intra pe mâini bune și nu prea cred că va fi un instrument ideologic în mâna guvernului, așa cum, probabil, se tem unii. Ceea ce e sigur e că ICR-ul nu va mai avea vicepreședinți care să înjure ca la ușa cortului, în presa de partid, adversarii nu știu cărui politician de la putere. Profesorul Surdu e prea civilizat pentru a permite așa ceva.