Războiul minorităților se va sparge în capul majorității, deci e în interesul majorității să iasă la vot

Mai sunt câteva ore până la referendum. Nu ascund că voi merge să votez, voi vota DA, și e a cincea oară când voi vota defavorabil lui Traian Băsescu (după 2000, 2004 - locale, 2007 și 2009; votul de la prezidențiale turul 2 din 2004 îl voi explica altădată).

România este pusă în fața unei alegeri. Pe de o parte este o putere care a acționat destul de precipitat la începutul lunii iulie, forțând Constituția, dar fără să facă nimic ilegal. Pe de altă parte avem un ultim piron al unui regim eșuat, și anume Traian Băsescu, care nu mai reprezintă nimic și pe nimeni și a cărui șansă reală de supraviețuire în funcție nu putea fi decât coabitarea cu USL. Coabitare de care a dat dovadă că nu e în stare.

În mod normal alegerea era simplă, DA, mai vrem cu Traian Băsescu sau NU, nu mai vrem cu Traian Băsescu. Însă CCR a socotit necesar să bage un criteriu bizar, cel al cvorumului, care dă o șansă nesperată taberei lui Traian Băsescu de a-l reinstala pe acesta la Cotroceni. Știm cu toții: dacă nu se adună 50%+1 din cetățenii de pe listele electorale (cele care îi includ și pe „morți, răniți și dispăruți”, ca să zic așa) în fața urnelor, referendumul se invalidează chiar dacă Traian Băsescu ar pierde cu 99%. Scorul nu va conta. Nu va conta decât că din cauza criteriului impus de CCR referendumul va fi invalidat deci e ca și cum împotriva lui Băsescu nu ar fi votat nimeni.

Problema e că o astfel de reinstalare e complet frauduloasă din punct de vedere al regulilor democrației, care sunt foarte clare: majoritatea decide. Iar definirea majorității e foarte simplă: e vorba de majoritatea care are o părere. Cei care nu se prezintă la vot - presupunând că facem abstracție de cazurile de forță majoră, adică atunci când oamenii sunt bolnavi, sinistrați etc. - înseamnă fie că se abțin, fie că sunt apolitici (nu le pasă) sau că sunt în mod egal încântați sau scârbiți de variantele oferite la urne și nu pot lua o decizie finală. Rămâne astfel ca majoritatea să fie luată pe baza deciziilor celor care și-au format o părere. Dacă la urne se vor prezenta doar trei inși din 18 milioane, asta e. Cei doi care vor vota împotriva unuia vor decide.


Criteriul cvorumului modifică însă regulile democratice. În cazul de față Traian Băsescu va putea să redevină președinte chiar dacă se va vota masiv împotriva sa. El va putea redeveni președinte chiar și cu un număr mic, insignifiant de voturi. Chiar și cu zero voturi.

În istoria modernă, așa ceva nu s-a mai petrecut, de pildă, decât în 1918, în Rusia, cu prilejul alegerilor pentru Adunarea Constituantă. Întrucât rezultatul votului nu a fost pe placul bolșevicilor (socialiștii și aliații lor câștigaseră zdrobitor în fața bolșevicilor lui Lenin) aceștia au decis, pur și simplu, anularea alegerilor și nesocotirea rezultatului de la urne. Totul sub masca apărării proletariatului, a țărănimii, a „cuceririlor revoluționare” și a democrației. Tot sub masca apărării populației, a „progreselor înregistrate” și a democrației Traian Băsescu și cu ciracii săi care îndeamnă la neparticipare sunt gata să o ia fără nici un pic de rușine pe calea bolșevicilor ba, mai mult, își acuză oponenții că vor „să se reîntoarcă la comunism”. De fapt, ei comit reîntoarcerea la apucăturile bolșevice, dar tot ei sunt cei cu gura mare. Rușine!

Prin hotărârea luată la nivel de comitete directoare de a boicota referendumul, partidele care îl sprijină oficial pe Traian Băsescu - PDL și Noua Republică - sunt compromise din perspectiva jocului democratic. Ele se dovedesc partide totalitare care disprețuiesc vocea urnelor și pun mai presus de aceasta jocurile politice și avantajele conjuncturale și formale.

Nu mă sfiesc să spun că atât PDL, cât și Noua Republică ar trebui luate la ochi în vederea desființării, după modelul desființării PCdR din 1924, la următoarea abatere. În Legea Partidelor Politice 14/2003 se spune negru pe alb:

Art. 3.1 Pot functiona ca partide politice numai asociatiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, si care militeaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale.

Ori, în Constituție se spune foarte clar:

Articolul 2.1 Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
Articolul 2.2 Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Nu trebuie să fii specialist în drept constituțional ca să înțelegi un lucru simplu: conform Constituției, pe care Băsescu nu se sfiește să o pângărească zilnic fluturând-o în conferințele de presă, baza democrației e voința poporului. Cine nesocotește voința poporului înseamnă că nesocotește „principiile democrației constituționale”. Dacă un partid militează la nivel de conducere în favoarea boicotării unui scrutin electoral sau referendum, trebuie să ne punem serioase întrebări cu privire la respectul față de democrație al acelui partid.

Mai grav. Se consideră în mod fals că, dacă nu se va atinge cvorumul la acest referendum, pierderea va fi a USL-ului. Nici vorbă. De pierdut, vor pierde majoritatea românilor, prinși la mijloc între două minorități. Pe de o parte minoritatea celor care sunt pro-Băsescu și pe de altă parte minoritatea celor care vor vota masiv anti-Băsescu dar care, datorită criteriului absurd al CCR, în loc să fie recunoscuți ca o majoritate vor fi recunoscuți tot ca o minoritate. Toată România va fi, așadar, prizonieră în războiul dintre două, tehnic vorbind, minorități.

Ce va face USL dacă nu se atinge cvorumul nu prea e clar, dar deja se vorbește de mai multe planuri B care vor viza în cele din urmă suspendarea lui Băsescu pe căi mai ocolite. Ce va face Băsescu e destul de clar având în vedere antecedentele și declarațiile sale, pe alocuri halucinante, din timpul campaniei („mai trebuie să dispară 100.000 de paturi de spital”... „parlamentarii care au votat suspendarea vor răspunde penal”... etc.). Va urma o perioadă de haos în care președintele suspendat și, totodată, viitor suspendat, își va asmuți armatele care i-au rămas fidele împotriva executivului și a parlamentului. Aceștia, la rândul lor, vor contraataca. România nu va mai fi guvernată și nu va mai fi guvernabilă. Vor suferi toți românii, inclusiv cei care decid cu sinceritate să nu voteze.

Drept pentru care, nu mai bine se încheie tot acest circ politic mâine? Dar pentru asta e absolut necesar să se atingă cvorumul. Pentru prima oară în ultimii 23 de ani neprezentarea la vot, din alte motive decât cazul de forță majoră sau susținerea cu mijloace incorecte a unui candidat, e o variantă 100% perdantă pentru cei care o aleg. Pe cei care nu votează ca să-l ajute pe Băsescu îi înțeleg. Dar cei care nu vor vota din sinceritate - pentru că nu le pasă, sunt apolitici sau consideră că nu au ce alege - vor vota de fapt împotriva propriului interes. Dacă sunt oameni care nu au votat niciodată după 1990, ei bine, acum vor vota, chiar dacă indirect, pentru prima oară. Da, vor vota stând acasă, în fotoliul lor. Vor vota stând degeaba. Și o vor face împotriva interesului propriu. Vor vota pentru dezastru. Dacă sunt oameni scârbiți de politică, hotărâți de cine știe câtă vreme să nu mai voteze, dezamăgiți de toată clasa politică de după 1990, mâine vor vota fără să vrea. Și vor vota și ei împotriva propriului interes. Decizia CCR și boicotul PDL/NR/Traian Băsescu se fac vinovate inclusiv de această ticăloșie, și anume că îi obligă pe niște oameni care nu ar vrea să aibă o poziție politică partizană, ei bine, îi obligă să aibă o poziție politică partizană chiar fără voia lor, și, culmea, chiar una împotriva intereselor lor. Și cum mizez pe inteligența compatrioților nu am nici o îndoială că mâine se va atinge cu larghețe cvorumul. Nu pot ei boicota cât pot românii să voteze. Cel puțin, așa sper.