Iluzii

Am avut prilejul să mă delectez în această dimineață citind mai multe reacții legate de arestarea lui Năstase. M-au interesat în principal reacțiile „pro”, să văd ce zic bășiștii. Pe lângă obișnuitele manifestări gibonești de genul „la pușcărie băh cu el, la pușcărie” există și reacții civilizate care zic c-o fi, c-o păți, că hâr, că mâr. Toate mustesc de iluzii retardate.

• Cică e „o victorie a justiției” (penalii de pe Blogary). Băi băieți, când și-o recăpăta și taică-miu cei 80 de metri pătrați de teren pe care i-a furat vecinul lui prin mutarea cu tupeu a gardului, vecin cu care se judecă de vreo 8 ani de a ajuns să strămute procesul până la dracu'n praznic, la Suceava, și tot nu găsește un judecător care să ia în seamă niște documente clare și irevocabile, cum ar fi un cadastru, un plan al primăriei, niște măsurători topometrice cu GPS-ul etc., atunci o să putem vorbi de „o victorie a justiției”. Până atunci, mă piș pe justiția voastră. Vă dați chiloții jos unii altora și ziceți că asta e justiție. Fals! Justiție e când un om simplu se prezintă la o labă tristă de judecător cu o cauză simplă, de 2 lei, și ăla i-o rezolvă pe loc, nu după 100 de ani.
• Cică „se rupe mitul politicianului care este deasupra justiției” (un anume blogger Mihai Voicu). Greșit. Nu se rupe nici un mit. Din cele câteva zeci de mii de parlamentari, miniștri, secretari de stat, consilieri, directori de minister, sanchi-experți etc. din ultimii 23 de ani nu au fost condamnați decât câțiva. Statistic vorbind, mitul iese întărit, nici vorbă să fie slăbit.
• Cică „economic e un semnal foarte bun” (tot bloggerul Voicu), fiindcă vezi-Doamne sanchi-investitorii serioși vor avea încredere că merge justiția și dacă li se cere șpagă pot să reclame cu succes. Băi băieți. Mai lăsați teveul și mai citiți dracului și voi niște cărți (citiți-l de pildă pe Jean Ziegler, care e raportor ONU și știe mai multe despre corupție decât știți voi de la B1). Investitorii „serioși”, odată ajunși în asemenea banana-countries, cum e și România, sunt unii dintre pilonii sistemului corupt, nicidecum unii dintre cei care se luptă pentru eradicarea corupției. De ce? Simplu: pentru că șpaga e una dintre căile cele mai facile pentru ei de a ocoli competiția cinstită de piață, pe care nici un capitalist cu capul pe umeri nu și-o dorește.
• Cică e „prima lovitură dată Sistemului” (CTP). Care sistem, bre, că Năstase nu mai e prim-ministru de 8 ani de zile?! Ești beat?! O lovitură dată sistemului înseamnă că iei un ministru în funcție, îl demiți și-l judeci. Dacă mi-l iei pe unul care a avut timp 8 ani de zile să-și ascundă averea prin Groenlanda, numai lovitură dată sistemului nu e. Apropo, Rizzipoanca a făcut pușcărie, se mai știe ceva, sau faptul că a născut pe repede înainte un copchil a pus definitiv batista pe țambal?
• Tot CTP: „unii vor evita să mai intre în asemenea afaceri ca dl. Năstase”. Ha ha ha! Bre, dar tare tolomac mai ești. Hai să-l luăm pe următorul de pe listă, ai impresia că Băse a renunțat?...

Să fim bine înţeleşi: într-un stat dominat de interese de clasă, cum e România (clasa post-securiştilor îmbogăţiţi din devalizarea statului vs. noi toţi), justiţia nu are cum să fie independentă sau să facă dreptate. Ea va funcţiona întotdeauna la cheremul clasei dominante. Ceea ce i s-a întâmplat lui Năstase poate reprezenta cel mult execuţia la rece a unui mafioso decăzut, nicidecum justiţie pentru poporul român. Câinii latră, caravana trece.