Lucrurile au început să se împută. Rău. Nu neapărat fiindcă strada ar clocoti de lume, ci pentru că de 11 zile continuă să reziste acest protest care adună doar câteva mii de oameni la nivel național - puțin, e drept - dar face audiențe uriașe pe Antena 3, semn că foarte multă lume e interesată de ele și le sprijină chiar și pasiv, din fața televizorului.
Dacă acum e așa, nu poți să nu te întrebi cum va fi la primăvară, când vremea se va încălzi și ziua se va lungi cu 2-3 ore.
Evident, au început să apară fel de fel de jurnaliști, băgători în seamă și bloggeri-vuvuzelă care încep să plângă pe umărul bietei Românii, care urmează să fie daungradată de agențiile de rating, penalizată de FMI, ocolită de bănci, lăsată de izbeliște de marțieni etc. dacă opoziția ar urma să toarne și ea gaz peste foc retrăgându-se din Parlament și provocând alegeri anticipate.
Cel mai tâmpit argument al acestor vuvuzele e rezumat de următoarea întrebare pretins retorică: „Ce domne', nu puteau să aștepte până la toamnă când ar fi câștigat alegerile?”
Hm. Câștigarea alegerilor, poate. Guvernarea? Poate... nu. Pentru împrospătarea memoriei tuturor celor care se lasă păcăliți de această falsă întrebare, merită să amintim următoarele fapte:
- 28 noiembrie 2004, alegeri legislative: Uniunea PSD+PUR 37,16% / Alianța DA PD+PNL 31,71%. În dispreț total față de rezultate, Traian Băsescu numește un premier de la Alianța DA.
- Momentul alegerilor legislative din 2008, europarlamentarele din 2009 și alegerea președintelui din 6 decembrie 2009 nu mai merită comentate.
- 15 mai 2011: Teodor Baconschi, ministru de externe și artizan al fraudei electorale de la Ambasada din Paris de pe 6 decembrie 2009, declară în cadrul unui congres PDL: „Proiectul legii votului prin corespondență ... ne va aduce nu o sută de mii de voturi, ca rândul trecut [adică în 2009] ci un milion de voturi.”
- 22 august 2011: în condițiile în care sondajele dădeau USL constant pe la 60%, Traian Băsescu declară la TVR că va numi un premier USL numai dacă unul singur dintre partidele componente va avea majoritate de 51% (condiție cvasi-imposibilă).
- decembrie 2011: puterea își asumă comasarea alegerilor, altfel zis, modificarea ciclului electoral. Pur și simplu. Explicația dată - că în felul ăsta s-ar face economii de 20 de milioane de euro - e ridicolă.
- 28 decembrie: una din figurile principale ale PDL, Roberta Anastase, declară că până la primăvară USL va scădea sub 40% și că, din acel moment, „lucrurile vor fi pierdute pentru ei”.
Așa că atitudinea bătăioasă a opoziției e mai mult decât necesară. Discursul Puterii din ultimii 7 ani a fost de o agresivitate rară iar faptele sale concrete au depășit de foarte multe ori limitele constituționale, intrând cu bocancii în cea a penalului. Foarte bine că PNL-ul [amenință că] se retrage din parlament și foarte bine că PSD-ul îl reclamă pe Băsescu pe la Bruxelles și face lobby pentru suspendarea fondurilor europene. E târziu, trebuiau să facă asta încă din 2010 (dar câți parlamentari ar fi fost dispuși să-și riște scaunul călduț?!), dar e bine și așa. Așteptarea pasivă a toamnei - o altă formulare diversionistă, pentru că alegerile comasate vor avea loc de fapt tocmai la iarnă, dacă vor avea loc! - pentru ca puterea să le pice pe tavă ar fi cea mai mare prostie pe care ar putea-o face USL-ul. Până atunci PDL va avea pus la punct mecanismul fraudării masive a voturilor din străinătate, bomba diversionistă PP-DD va mai smulge câteva procente de la USL, și într-un final pe Băsescu nu îl va împiedica nimeni și nimic ca în ianuarie 2013 să numească tot un premier de la PDL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu