Business as usual. Mai pică un mit.

foto: România Liberă

Și uite că a venit și ziua de luni, și nu s-a întâmplat nimic deosebit. Contul meu personal a continuat să crească (și chiar mai binișor decât în alte zile de luni). La firmă, am mai vorbit să angajăm pe cineva (bucură-te, Boc, am mai creat un loc de muncă). Am pornit  campania online pentru un client cu buget din clasa A+. Indicele BET a încheiat ziua pe verde. Leul e stabil. Avem de lucru de nu ne vedem capul. Și munca noastră a mai strâns câțiva bănuți pentru taxele la stat. Taxele alea care sunt, chipurile, insuficiente pentru a alimenta bugetul sănătății, dar al naibii de suficiente pentru a alimenta o piață privată de tip oligopol.

Totul e, ca să zic așa, business as usual. Cum nu am drum prin Piața Universității sau pe la Unirii, pentru mine protestele, aparent, nici măcar nu fac parte din lumea mea. Deși fac, știu prea bine că fac.

Dar îmi permit să fac o profeție: în curând va mai pica un mit. Al așa-zisei „compromiteri a stabilității economice”. Nu domnilor, nu se va compromite nici o stabilitate și nu va fugi nici un investitor „din cauza instabilității”. În primul și în primul rând fiindcă nu mai are cine. În al doilea rând fiindcă toată lumea (chiar și posibilii investitori) așteaptă, dorește și le ține pumnii demonstranților pentru căderea acestui guvern de decerebrați. În al treilea rând pentru că în afară de faptul că sunt niște spirite încinse în centrul Bucureștiului și în centrul altor câtorva orașe mari, în rest e liniște și va fi liniște. Pentru că n-are de ce să fie altfel.

Nici nu vom fi izolați pe plan internațional din cauza protestelor. Dimpotrivă, vom fi izolați dacă regimul Băsescu va continua să mărșăluiască voios spre un comportament autist de tip Viktor Orban. Momentan faptul că există oameni care protestează e stenic pentru societatea românească și pentru imaginea României. Înseamnă că România nu e moartă, și mai înseamnă că România e conectată la Occident, la ceea ce se întâmplă sau s-a întâmplat în Anglia, Grecia, Spania, Italia, Canada sau Statele Unite. Posturile străine urmăresc cu aviditate situația de aici. România e pe CNN, pe Euronews și pe prima pagina a tuturor marilor portaluri de știri din lume. Frunza și cu chiloțeii vărgați ai Elenei Udrea nu ne-au adus nici măcar 5% din publicitatea pe care ne-au  adus-o protestele din ultimele 4 zile.

Cei care se vaită acum, uneori la limita cea mai de jos a decenței, sunt și cei care au profitat din plin de acest regim. E întrucâtva normal. Ei știu că dacă dispare regimul Băsescu totul se va prăbuși ca un castel de cărți de joc. Inclusiv viitorul lor. Mai ales tinerii intelectuali colaboraționiști par disperați. Să fie. Vor avea nevoie de mormane întregi de hârtie igienică pentru a-și șterge rahatul de pe gură. Și la 70 de ani vor trebui să meargă cu Volare după ei. Să mai rupă o fâșie și să se mai șteargă nițel la colțurile gurii.

Trebuie s-o spunem răspicat: în ciuda amenințărilor Puterii, nu mai suntem în 1990. Baubaul cu izolarea nu mai funcționează. În urmă cu 22 de ani era altceva. România participa la un concurs de miss, alături de vecinele sale, Ungaria, Cehia, Polonia, în condițiile în care oricum avea picioarele cam crăcănate, era fardată prost și vorbea o engleză cu sincope. Mineriadele au înlăturat orice brumă de frumusețe. Concursul a fost pierdut cu brio. Acum suntem membri UE, economia privată are o pondere în PIB de 80%, există investiții private făcute atât cu capital străin, cât și cu capital românesc, bine încoțopenite. În plus, peisajul din jur e destul de asemănător: protestele din România se înscriu în linia normală a protestelor de tip „indignados” care au făcut ravagii la Madrid, Londra, Washington și Atena. România e ok, e în linia generală a vremurilor. România nici nu va fi izolată și nici mediul de business nu va avea de suferit. Dimpotrivă. Mediul de business își va vedea în continuare de treaba sa. Business as usual. Anumite afaceri vor ocoli o vreme zona centrală a Bucureștiului, până se vor liniști spiritele, și nimic mai mult.

Așa că, stimați guvernanți, încetați să mai terorizați psihic populația cu fel de fel de amenințări și asumați-vă greșelile. Agitând diverse marote escatologice ați reușit să reduceți la tăcere un popor întreg, dar zilele acestea v-a explodat în față propria voastră creație: pauperul. Voi l-ați creat, voi să răspundeți în fața lui. Să-i dați explicații. Și fără scuze tâmpite, de tip „e criză”, „nu se putea altfel”, „am tăiat ca să salvăm”. Criza nu vă dă dreptul să mutilați vieți, să lăsați copiii fără părinții plecați la muncă în străinătate, să risipiți avutul public, să predați țara la cheie intereselor oculte ale FMI și să vă bateți joc cu atâta dispreț de regulile democrației. Aveți curajul unei confruntări cu propria creație?