Cum am văzut eu lumea până de curând cu ochiul drept (despre corioretinopatia seroasă centrală)

În urmă cu ceva vreme m-am îmbolnăvit la ochiul drept de o chestie numită corioretinopatie seroasă centrală (CRSC). Concret, în loc să văd aşa:

...vedeam cam aşa:

Ziua ca ziua, dar noaptea sau într-un mediu întunecos vedeam cam aşa:

...iar atunci când stăteam de vorbă cu cineva în semiîntuneric, era exclus să-i disting chipul dacă-l priveam numai cu ochiul drept. Vedeam o bulină mare, întunecoasă.

Ok, de ce scriu asta? Pentru că am observat că informaţiile în limba română despre această afecţiune, corioretinopatie seroasă centrală - CRSC, care am înţeles că e destul de frecventă la bărbaţii de vârsta mea (30-40 de ani), sunt destul de subţiri. Aşa că dacă se întâmplă să mai aibă cineva această boală, poate va da o căutare online, va pica pe blogul meu şi va afla că:

- nu trebuie să dispere; deşi e neplăcută, afecţiunea se poate trata fără injecţii şi laser, doar cu picături (dar cazurile grave cică ajung la injecţii sau laser);

- vă recomand să mergeţi la o clinică specializată, nu la o policlinică; pe mine m-au văzut 3 medici oculişti, din care primul, la un centru de făcut ochelari, şi-a dat seama că am ceva, dar nu şi-a dat seama nici măcar vag, ce anume (a fost semnalul de alarmă); al doilea, la o policlinică privată, mi-a pus diagnosticul corect dar nu a ştiut să mă trateze (am pierdut vreo 2 luni urmând un tratament fără efect); abia al treilea, adică doamna doctor Şerban de la Clinica Retina, specializată pe ochi, a ştiut să-mi prescrie tratamentul corect (tratament care a durat alte 2 luni);

- medicii habar nu au ce cauzează această afecţiune, dar o denumesc "boala stresului", pentru că e asociată cu un nivel scăzut de cortizol în organism; cauza #1 a acestui lucru e "stresul", dar trebuie să ştiţi că prin stres se înţeleg o mulţime de lucruri, nu neapărat stresul cauzat de viaţa grea sau de problemele de la servici (chestii care la mine nu există); stres mare pentru organism înseamnă, de exemplu, şi lipsa cronică a somnului pe o perioadă îndelungată de timp (factor pe care îl bănuiesc eu că mi-a declanşat mie boala);

- din păcate rămân sechele, dar nu grave, mai ales la nivelul vederii de noapte, dar numai în absenţa completă a luminii; pe stradă, când conduci maşina, când traficul e luminat de farurile celorlalte maşini, de semafoare etc. nu e absolut nici o diferenţă notabilă faţă de traficul de zi.

Bucuraţi-vă de ochii voştri şi să fiţi sănătoşi!