Pentru că, după ce le-am răsfoit un pic, mi-am dat seama că nu e nimic care ar putea indica drumul către ieșirea din budă.
Marea problemă a societății românești actuale este că munca e net defavorizată comparativ cu capitalul. Fiecare 1 leu muncit varsă în buzunarele celui care l-a muncit nu mai mult de 41,5 bani (45% sunt diversele impozite directe pe salariu, 24% TVA-ul pe care îl plătim la fiecare bold cumpărat). Pe de altă parte, fiecare 1 leu profit aduce în buzunarul investitorului nu mai puțin de 70,5 bani (16% impozit direct plus 16% impozit pe dividende).
70,5 vs. 41,5. E de la sine înțeles că a munci nu reprezintă o opțiune în România. O opțiune ar fi să fii „investitor”, dar cum pentru asta ți-ar trebui ceva capital de start, pe care românii nu îl au,... pică. Pur și simplu nu există o opțiune viabilă în România.
Idioții ăștia vor să favorizeze capitalul deoarece, vezi Doamne, capitalul va crea locuri de muncă și locurile de muncă, prosperitate. Problema e că locurile de muncă nu sunt atractive dacă, pentru a hyper-favoriza capitalul (s'il vous plaît, m'sieur...), fuți muncitorul. Trebuie să găsești un echilibru între cele două, altfel singurele „investiții” care vor rămâne pe aici sunt cele de tip speculativ. De exemplu, jocul de-a alba-neagra cu imobiliarele.
În loc de discuții serioase, aplicate pe realitatea românească, pe problemele economice, Wikileaks - cel puțin ceea ce am putut citi pe Hotnews! - ne dezvăluie o lume de, vorba cațavencilor, bârfe, șmenuri, șușanele. În particular, ni se confirmă câteva chestii pe care le știam deja: și anume, că Băsescu e un mare felaționist al americanilor, că Geoană e un personaj mai dus cu sfeclăul decât madame Bovary, că justiția e controlată ca la poker de același Băsescu („nu mă faceți să dau drumul la dosare...”) etc. În general, ni se confirmă că politicienii noștri sunt niște retardați. Mulțumesc, dacă vreau bâlci mă uit la niște chestii de o actualitate mai arzătoare: Moni vs. Iri sau Zăvoranca vs. Pepe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu