2011: o posibila veste interesanta ne vine din Beijing, China

În primul rând, vă urez "La mulţi ani" şi să aveţi parte de un 2011 cu tot ce vă doriţi!

Şi acum, iată ştirea care mi-a atras atenţia. E cam veche (din 23 decembrie) dar a trecut oarecum neobservată, deci o putem comenta "la cald". Administraţia (primăria?) oraşului Beijing a decis ca pentru 2011 numărul maşinilor noi înmatriculate să fie de maxim 240.000.

Cifra pare spectaculoasă, dacă nu am compara-o cu numărul total de maşini vândute în Beijing (oraş cu vreo 17 milioane de locuitori, cât populaţia României) anul trecut: 750.000 de maşini. Chinezii operează, aşadar, o reducere brutală a pieţei auto.

La nivel naţional, piaţa auto chineză s-a cifrat în 2010 la aproximativ 18 milioane de automobile (date). Reducerea de 510.000 operată numai la Beijing reprezintă, aşadar, aproape 3% din piaţa naţională.

Explicaţiile oficiale par destul de logice: măsura e necesară din cauza ambuteiajelor din trafic. Numai că trebuie să te întrebi dacă explicaţiile date de autorităţile comuniste sunt cele reale, sau nu cumva ascund altceva.

Ne putem întreba, de pildă, dacă nu cumva chinezii nu vor să "răcească" piaţa auto internă, care probabil ar putea zbura liniştită spre 25-30 de milioane de maşini vândute anual, pentru a nu pune presiune pe preţul petrolului, ajuns iarăşi la 89 de dolari / baril. Probabil gluma s-ar îngroşa destul de tare dacă s-ar ajunge la 100 de dolari. În 2008 China şi-a permis preţul de 147 de dolari deoarece organiza Olimpiada şi avea bani de cheltuială, fără număr, fără număr. Acum însă treaba stă cu totul şi cu totul diferit.

• Chinezii sunt dependenţi de exporturile ieftine. Exporturile se fac în general cu maşinării care consumă petrol (cu bicicleta e mai greu să transporţi mărfurile de pe un continent pe altul) deci dacă se scumpeşte petrolul, se scumpesc şi exporturile chinezilor. E de aşteptat, în cazul ăsta, ca economia chineză să stagneze şi să iasă la iveală uriaşele presiuni sociale care nu pot fi domolite decât prin crearea de joburi într-un ritm infernal - lucru posibil doar atunci când ritmul de creştere economică bate spre 10% pe an.
• Un preţ al petrolului ridicat le diminuează capacitatea de consum americanilor (care sunt dependenţi în viaţa de zi cu zi de sistemele de transport bazate, evident, pe petrol), şi cum americanii consumă numai produse chinezeşti, economia Chinei va avea de suferit.

Dacă perspectiva asta e motivul real al îngrijorării oficialităţilor chineze, atunci în 2011 trebuie să ne aşteptăm la ce e mai rău. Cu siguranță, oficialii chinezi știu ceva mai mult decât știu masele largi populare. Dacă o fi sau nu ceva grav, rămâne de văzut. Cert este că atât bunăstarea Chinei cât şi supravieţuirea Americii depind de un preţ al petrolului cât mai scăzut. Un preţ ridicat va face ambele ţări-continent să se ducă dracului, la braţ. Împreună.

Capitalişti şi comunişti deopotrivă. Dracul nu ţine cont de ideologie.

Din păcate pentru chinezi şi pentru noi toţi preţul petrolului este condamnat să crească, din două motive simple:

1. E din ce în ce mai puţin (unii zic că suntem deja în plin oil peak).
2. Moneda oficială de tranzacţionare a preţurilor de petrol e dolarul american, şi planeta bălteşte de dolari la ora actuală, şi probabil va bălti din ce în ce mai mult, deoarece americanii nu par a avea altă soluţie anti-criză decât să tipărească tot mai mulţi dolari. Deci pe măsură ce înaintăm în timp vor exista tot mai multe hârtii verzi disponibile pentru a cumpăra preţioasa resursă energetică. E normal ca preţul să crească.

Pe termen lung, așadar, prețul petrolului nu poate decât să crească. Și nu știu câtă capacitate de a genera energie alternativă au chinezii. Gestul lor nu prevesteşte nimic bun. Aş vrea să sper că are legătură numai cu ambuteiajele din trafic, aşa cum zic tovarășii de la Beijing, dar mă tem că e vorba de cu totul şi cu totul altceva.