De fapt, ce vor "elitiştii" noştri?

După ce au fost bulversaţi de înmormântarea cu surle şi trâmbiţe a lui Păunescu, elitiştii au ieşit la contraatac. În Revista 22 dl. Andrei Cornea se războieşte cu duhul lui Păunescu. Madam Palade îşi dă şi ea cu părerea despre "fenomenalul" Păunescu (da, cu ghilimele). Vladimir Tismăneanu, întâiul ideolog al naţiei, îşi publică şi pe EVZ textul de pe blogul personal.

Evident, textele preiau şi scuipă pe nemestecate veşnicele poveşti cu Păunescu-stâlp-al-dictaturii. Şi mereu sunt aduse în discuţie 2 texte, scrisoarea în care Păunescu i se adresa lui Ceauşescu cu "Să trăiţi Măria Voastră" şi poezia aia pupincuristă şi lacrimogenă scrisă în 1986.

Mă rog, amănunte precum:

• faptul că Păunescu îl ruga pe Ceauşescu să-i cruţe pe ăia (sur)prinşi în scandalul meditaţiei transcendentale
• faptul că Păunescu îi scria lui Ceauşescu asemenea rânduri: "Ştiţi, desigur, mai bine decât noi toţi, dar vă reamintesc şi eu, că oricâte schimbări de persoane aţi face, dacă nu va funcţiona corespunzător sistemul, cu o reală competiţie a valorilor şi cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corectă luptă de idei (cum aţi cerut cândva într-o analiză a dezvoltării ştiinţelor sociale), situaţia nu se va putea modifica esenţial." (idee regăsită şi în poezia aia dubioasă: "Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem / Care prin sine însuşi falsifică şi minte.")

...sunt simple amănunte. "Intelectualii" noştri ştiu una şi bună, Păunescu i-a zis lui Ceauşescu "Să trăiţi, Măria Voastră" şi pentru asta trebuie damnat în iad acum şi-n vecii vecilor, amin.

În ceea ce mă priveşte, poziţia mea faţă de Păunescu am spus-o deja. Eu îl consider mult mai puţin colaboraţionist decât cei care, pur şi simplu, au tăcut. Şi cu asta, basta. Nu m-am născut ieri, alaltăieri, ca să pot fi dus de nas cu uşurinţă. Epoca de dinainte de 1989 îmi e destul de cunoscută, chit că nu aveam decât 14 ani la Revoluţie. Singurul care merită să aibă statuie e Paul Goma.

Însă nu încetez să mă minunez cu privire la ei, elitiştii. Niciodată nu am înţeles ce vor ei, şi cu atât mai puţin nu înţeleg nici acum.

În 1999, deci la 10 ani de la Revoluţie, când am fost la Copenhaga danezii m-au întrebat de ce merg lucrurile aşa de greu în România. Şi le-am zis: "Fiindcă în loc să se ocupe de treabă, politicienii şi elitele noastre se acuză reciproc de comunism." "Bine, dar au trecut 10 ani de la căderea comunismului - de ce mai pierdeţi vremea cu chestiile astea?" "Nu ştiu."

Iată că au trecut 20 de ani, şi părem să fim în acelaşi punct ca acum 10 ani. Sau ca în 1990, imediat după Revoluţie. În campanie Traian Băsescu a afişat un discurs esenţialmente anti-comunist. Nu criza economică era problema la ordinea zilei în anul de graţie 2009, ci... comunismul. "Nu-l votaţi pe Geoană că îl votaţi pe Iliescu şi or să vină ruşii." Culmea e că discursul ăsta i-a adus voturi suficiente cât să mai fure niţel şi pe ici-colo, prin punctele esenţiale, şi să iasă preşedinte.

Au făcut elitiştii vreun efort să-l tragă de mânecă: "Alo, domnu', e criză, zi-ne de criză, nu de comunism, ruşi, Iliescu" ? Nu. Dimpotrivă, i-au ţinut isonul. Jos comunismul, alea alea. Asta, la 3 ani (sau 4?!) de la condamnarea oficială a comunismului în parlament. Ok, jos comunismul, dar nu e cam târziu?! Gata, l-aţi condamnat oficial. Aveţi un raport ca o biblie, luaţi-l, închinaţi-vă la el ca la Biblie, şi gata.

De aceea nu pot să nu mă întreb: ce fel de intelectuali sunt ăştia?! Ce fel de "elită" se pretind ei? Elita cui?! Cum să fie "elită" câtă vreme agenda lor n-are nimic comun cu agenda oamenilor normali, cu agenda zilei?! 25% dintre români sunt astăzi restanţieri la credite, în pericol să-şi piardă casa, maşina, calabalâcul acumulat de-a lungul vieţii. Elitiştii noştri sunt în nirvana, rupţi total de lumea asta. Aum!... Aum!... Dacă iei nişte nebuni de la Spitalul 9 sau îi pui pe Cornea, Palade, Tismăneanu să-ţi vorbească despre starea României de azi e tot aia. Va ieşi un discurs aerian, complet rupt de realitate, presărat cu câteva idei monomane ce-şi au rădăcinile în evenimente de acum 30 de ani, şi nimic mai mult. Ceva despre cei 25%?... Ăăăă... Aum!... Aum!...

În 20 de ani aş fi vrut ca intelectualii noştri, unii dintre ei plătiţi frumuşel din banii publici, să propună soluţii. Soluţii la abandonul şcolar. Soluţii la sărăcie. Soluţii la cretinizare şi masificare. Soluţii la lene! Soluţii la munca la negru. Soluţii la batjocorirea micilor antreprenori. Nu e treaba lor? Nu cred. În zilele noastre nici măcar filozofii nu mai sunt făcuţi doar să "teoretizeze" lumea. Aşa cum a dovedit-o Marx, filozofii pot schimba lumea. Nu, nu e nevoie să fii mega-doctor în economie ca să ai un cuvânt de spus privitor la realităţile de azi. Francezul Pierre Larrouturou, autorul unei cărţi de căpătâi a stângii actuale, "Livre noir du liberalisme", este inginer agronom. În general, orice intelectual adevărat are ... intelectul suficient de mobilat pentru a putea emite judecăţi valoroase despre chestiunile de interes public care nu-i depăşesc din punct de vedere cognitiv capacitatea de judecată (un scriitor poate comenta o lege, dar nu poate comenta ce se întâmplă cu acceleratorul de particule). Dar asta presupune că intelectualul e, iniţial, suficient de deştept încât să identifice corect chestiunile de interes public. Ce te faci însă cu elitiştii noştri care timp de 20 de ani (hai să nu fiu rău şi să zic 30 de ani, punând la socoteală şi deceniul '80, în care ar fi fost atâta nevoie de o opoziţie a intelectualilor) au ratat cu încăpăţânare orice temă de interes general? Oare nu cumva aceştia nu sunt intelectuali, ci ideologi?