Cine ar trebui sa dea test psihologic?

Aud că un aşa-zis liberal, Ion Ghişe, a propus o lege a jurnalismului care conţine nostima prevedere ca orice jurnalist din România să fie examinat psihologic anual.

Părerea mea e că ăla care ar trebui examinat psihologic anual e el însuşi - tocmai pentru că a propus o asemenea gogomănie.

Din păcate constatăm că presa le stă "ca o sulă-n coaste" - ca să parafrazăm expresia celebră folosită de Iliescu în 1990 - nu doar puterii şi lui Băsescu, care au declarat-o duşman naţional (sau "pericol", ceva pe acolo...) ci şi opoziţiei. Pe lângă Ghişe, din partea PSD-ului s-a remarcat recent cu o iniţiativă aberantă împotriva libertăţii de exprimare Lia Olguţa Vasilescu, de altfel o răsfăţată a micului ecran.

Dar cu 16% pe 1000 de lei stimulezi munca?

Un articol interesant în ziarul lui Patriciu despre impozitul progresiv dorit de PSD. Laurian Lungu, de la Macroanalitica, e de părere că: "România are nevoie de un nivel al impozitării care să stimuleze munca. Cu o rată de 40% nu stimulezi munca, iar România, pentru a creşte, trebuie să investească în capitalul fizic şi uman".

În realitate, din articol rezultă foarte clar că la ora actuală există 2 direcţii în PSD: una în care treapta maximă va fi de 30%, alta în care va fi 40%. Cea de 40% nu cred că e susţinută decât de câţiva bătrâni (la propriu şi la figurat) ai partidului. Liviu Voinea, care pare a fi economistul din umbră al polului PSD-PC (măcar prin prisma faptului că apare mereu la Antena 3, postul lui Voiculescu) e pentru 30%. E mai spectaculos însă să fluturăm baubau-ul socialist cât mai apocalitptic cu putinţă.

În orice caz, trei lucruri sunt absolut sigure:

• Poate că un impozit de 40% pe muncă nu încurajează munca, dar unul cu 16% pe 1.000 de lei, cu atât mai puţin. Sau, ca să fiu mai cinic: da, ăsta încurajează munca. Dar nu în România, ci în străinătate!
• Motivaţia muncii nu are decât marginal de-a face cu nivelul salarizării nete. Asta e o chestie ştiută de zeci de ani în economiile avansate. Oamenii pot fi făcuţi să accepte chiar şi impozite de 60%, cu condiţia să le dai ceva la schimb.
• Vuvuzelele (mă feresc să le zic "avocaţii", pentru că avocatul aduce argumente, dar vuvuzela doar zumzăie) cotei unice aduc mereu şi mereu un acelaşi fals argument: "cei care câştigă mai puţin n-au decât să muncească mai mult ca să câştige mai mult". De ce e fals argument? Pentru că li se poate aplica lor înşile: dacă vor să câştige mai mult după o tăiere de 40% (sau 30%) a salariului, n-au decât să muncească mai mult. Cinic? Poate. Constructiv? Nu.

Deşi sunt filozof, am impresia că sunt mai puţin aerian decât mulţi finanţişti

Pe diploma mea de studii scrie că am absolvit faimoasa facultate de filozofie. Din Bucureşti.

Pe când alţi colegi de generaţie se băteau teoretic cu legea cererii şi-a ofertei, utilitatea marginală, economia de scară şi alte asemenea noţiuni economice, eu mă luptam cu înţelegerea lui Platon, a lui Kierkegaard, a lui Nietzsche, a lui Hegel, a lui Şestov. Aparent, eram destul de aerian.

După aia, la un moment dat, am rupt-o destul de violent cu lumea culturală şi mi-am propus, oarecum forţat de anumite împrejurări, să-mi câştig existenţa prin muncă proprie, fără să mai cerşesc nimic de la nimeni: burse, sau alte chestii de-astea. Eu zic că am reuşit.

Tot ce am învăţat despre economie, am învăţat pe cont propriu, din afacerea proprie. Nu am învăţat niciodată limbajul tehnic care se învaţă la ASE, dar cred că pot fi dus de nas mult mai greu decât unul care, de pe băncile şcolii de economie, a ajuns direct în vreun job din sistemul bancar. Mie nu mi-au picat niciodată banii pară mălăiaţă, a trebuit permanent să-mi pun capul la contribuţie ca să-i câştig. A trebuit întâi să învăţ chestii de contabilitate, de bază, şi am ajuns apoi să învăţ ce înseamnă marketingul, ce e nişarea, cum segmentezi o piaţă, cum desfăşori o promoţie, cum măsori ratele de conversie, cum reţii un client bun, cum scapi de clienţii dificili, cum planifici nişte cheltuieli, cum tai nişte cheltuieli, cum să recunoşti oportunităţile de pe o piaţă, şi multe altele. Am căpătat, cum ar zice englezii, o cunoaştere de tip "know how", spre deosebire de cunoaşterea de tip "know what".

Acum îmi dau seama că tot ce am învăţat în România e cam la nivelul genunchiului broaştei faţă de cum se desfăşoară lucrurile pe pieţe mari, dar "know how"-ul e real, e valoros, e autentic, şi oricine ar fi făcut ce am făcut eu ar fi obţinut acest "know how", chiar şi în condiţiile astea vitrege şi primitive din România. Dar deh, cine a făcut numai afaceri cu statul, sau a trăit numai din sinecure, sau s-a ocupat numai de speculă imobiliară - e cam greu să fi căpătat "know how", cu tot "know what"-ul din dotare.

Această cunoaştere de tip "know how" m-a făcut să scriu următoarele rânduri despre leu în urmă cu jumătate de an:

"Singurul inconvenient ar fi acela că nimeni nu dă 2 bani pe leu, în ciuda declaraţiilor sforăitoare. De unde reiese asta? Păi, leul este hârtie de şters la fund la propriu, atâta vreme cât preţurile din toată economia sunt exprimate în euro. Tot ce înseamnă bun şi serviciu în ţara românească e valorizat în euro, nu în lei, chiar dacă se adresează unei populaţii care câştigă lei, nu euro. Guvernul nostru, care mă gândesc că ar trebui să sprijine moneda naţională, nu să-i dea la gioale, colectează accizele raportate la euro, oferă garanţii la "Prima Casă" pentru preţuri raportate la euro, şi tot aşa. Chiar şi renta viageră se acordă în euro! Bieţii ţărani, care n-au văzut în viaţa lor cum arată nu un dolar american, dar măcar o rublă rusească, îşi primesc, domnule, renta viageră în echivalent euro! Ne-am dat naibii! Şi pe de altă parte, parlamentul a avut grijă (îl mai ţineţi minte pe George Pruteanu?) să dea o lege care să interzică neologismele în reclame, dar nu şi o lege care să interzică afişarea ofertelor şi a preţurilor în euro. În felul ăsta ce poate fi leul? O simplă hârtie!

Asta nu înseamnă însă că nu putem îmbunătăţi percepţia publică asupra lui. Guvernul ar putea măcar să ofere garanţia aia de la Prima Casă în lei, să spună "250 000 de lei" în loc de "60 000 de euro". Orice lucru mare începe cu o faptă măruntă."

Iată că, la aproape jumătate de an după ce eu, care sunt - profesional vorbind - un profesor de filozofie atrăgeam atenţia pe acest blog că România stă sub semnul unei uriaşe anomalii, presa economică ajunge, în sfârşit, să sesizeze subiectul: "Statul român permite inexplicabil preţuri în euro deşi moneda naţională este leul" Articolul e foarte bun, citiţi-l.

Dar ce vreau să subliniez: eu sunt dovada clară că nu trebuia să fii Stieglitz sau Krugman, sau redactor la Ziarul Financiar, ca să înţelegi nişte adevăruri simple. Orice om simplu dotat cu un pic de bun simţ (ah, cât de cartezian pot fi...) le-ar fi putut spune acestor idioţi care ne guvernează câte ceva privitor la unde şi ce greşesc. Şi refuz să cred că eu sunt singurul român care înţelegea prin mai 2010 anumite lucruri. Sau prin ianuarie 2009, altele. Sau prin august 2007... sau... sau... Da, refuz să cred. Mă întreb însă dacă nu cumva tot un fel de idioţi - desigur, de un alt fel - am fost şi noi, cei care înţelegeam spre ce se îndreaptă România, pentru că nu am fost în stare să ne facem auziţi, respectaţi, înţeleşi.

Pai cum, coane Dinule?! Nu era statul "un prost manager" ?

Citesc în Capital o declaraţie a lui Dinu Patriciu şi nu-mi vine să cred: "Am fost înşelat acum 7 ani." Păi cum, domnule? Nu era "statul" cel mai prost manager? Ăla prost de-i curgeau bale din gură? Cum aşa? Marele şi verosul afaceristo-capitalist, trompeta capitalizmului total, thatchero-reaganist, să fie păcălit de stat? Nu-mi vine a crede...

Ar trebui apărat Vântu?

Trebuie să recunosc că nu prea urmăresc evoluţia cazului Vântu pentru că nu mă interesează. Vrând nevrând însă, dacă tot citesc ştiri online, am întâlnit o mulţime de articole în care autorii se plângeau că după ce a fost arestat, Vântu a fost apărat de o grămadă de "lachei". Pe internet circulă liste ale acestor "lachei", "vânduţi", "slugoi", comentatorii anonimi îi sfârtecă virtual, îi scuipă, îi înjură.

Ce nu înţeleg eu, totuşi, e de ce n-are dreptul acest om să fie apărat sau să aibă prieteni ori "slujitori" credincioşi. Care e problema?! Şi numărul pupincuriştilor lui Băsescu Traian e enorm, cu toate că acest funest personaj a băgat ţara în faliment prin politicile sale economice şi prin maşinaţiunile pe care le-a manevrat în mod nemijlocit (începând cu cota unică adoptată febril la finalul lui 2004 şi terminând cu numirea guvernelor-marionetă din ultimii 2 ani - şi nu, perioada de "opoziţie" a PD-L nu-l scuză pe individ, pentru că în perioada asta şi-a construit sub ochii prostului de Tăriceanu cel mai dur aparat de supraveghere din ultimii 20 de ani, deşi ţara avea nevoie de drumuri, şcoli şi spitale, nu de securişti). Oricine are dreptul să pupe în cur pe oricine, doar de-asta suntem într-o ţară liberă. Apoi, chiar dacă nu m-am uitat la tembelizoare daţi-mi voie să mă îndoiesc că la B1TV au apărut asemenea "lachei"! Sau la TVR1! Caracteristica unei prese libere, în care libertatea cuvântului funcţionează, este diversitatea. Numai în regimurile totalitare presa se aliniază uniform pe aceleaşi păreri. Nu văd nimic anormal în faptul că la două televiziuni, Realitatea TV şi Antena 3, au apărut nişte cetăţeni care să-l apere pe acest domn Vântu. Că au fost mulţi? Şi ce dacă? Păi la Revoluţie şi încă luni bune după aceea, la "Televiziunea Română Liberă" se perindau fel de fel de inşi, literalmente adunaţi de pe stradă, care îşi dădeau cu părerea despre politică, despre comunişti, despre democraţie, despre toate.Şi nu se plângea nimeni că de ce apar ăştia şi iau cuvântul. Deci nu văd problema unei luări de atitudine. Dimpotrivă, mi se pare revoltător şi ruşinos să nu înţelegi cât de benefic este acest lucru pentru noi toţi. Doar 20 de ani a durat iubirea dintre români şi idealurile democraţiei? Atunci sfârşitul e aproape.

România nu este în poziţia de a adopta un plan de incluziune pentru rromi

Întâlnirea de joi dintre oficialii francezi şi ai noştri s-a încheiat, chipurile, cu un angajament al părţii române privind adoptarea până la sfârşitul anului a unui plan de integrare a rromilor.

Repet ce am zis aici: nu se poate integrare fără locuri de muncă. Degeaba le dai ţiganilor case, electricitate, educaţie, apă curentă, dacă nu le dai şi joburi cu ajutorul cărora să-şi plătească utilităţile. Sau nu creezi un cadru coerent în care ei să muncească şi să prospere.

Ţiganii săraci nu îşi pot găsi singuri joburi, pentru că mulţi dintre ei abia dacă au 2-3 clase. Deci, dacă statul vrea să-şi asume integrarea lor, atunci statul să facă bine să-şi asume educarea lor pentru muncă şi integrarea pe piaţa muncii. Dar asta s-ar putea face numai prin două moduri:

• prin investiţii masive de stat care să necesite forţă de muncă necalificată recrutată în parte din comunităţile de ţigani săraci - nu e cazul din două motive: a) România e ruptă în fund, şi b) puţinii bani care există sunt daţi prin contracte firmelor private, în loc ca imbecilul stat român să execute singur lucrările de care are nevoie (e la mintea cocoşului că dacă vei lucra singur vei plăti materiale+muncă+corupţie, pe când dacă vei subcontracta, vei plăti materiale+muncă+corupţie+profitul contractorului)
• prin stimularea firmelor să angajeze ţigani - misiune imposibilă, ţinând cont, pe de o parte, de faptul că e criză şi angajatorii privaţi sunt obligaţi să angajeze muncitori productivi şi eficienţi (altfel zis, calificaţi) indiferent de stimulente, şi pe de altă parte de prejudecăţile pe care românii le au faţă de ţigani.

Poate că o soluţie ar mai fi şi impozitarea corectă a ţiganilor bogaţi - inclusiv maneliştii şi vrăjitoarele, impozit pe averea afişată, nu mai mult - şi investirea veniturilor rezultate din aceste impozite în lucrări publice care să fie desfăşurate cu ţiganii săraci. Ar fi însă 3 probleme majore:

1. Ţiganii bogaţi, care se afişează la televizor sau pe Youtube, nu sunt chiar atât de mulţi. Din când în când ei ies în evidenţă la diverse paranghelii ţigăneşti, cum a fost recentul târg de Sfânta Maria Mică, dar asta nu înseamnă că s-ar putea aduna de pe urma lor sute de milioane de euro.
2. Dacă îl impozităm corect pe Salam, trebuie să-l impozităm corect şi pe Videanu!
3. Impozitele nu pot fi colectate sau direcţionate pe baze etnice fără a stimula astfel discriminarea pe aceleaşi baze etnice.

Deci indiferent de ce s-a vorbit la Bucureşti, ţiganii vor rămâne tot ai nimănui. România nu e momentan în poziţia de a oferi o strategie serioasă de integrare, pentru că nu e în poziţia de a da de lucru. Franţa tot nu va scăpa de ei, în schimb noi s-ar putea să avem o surpriză neplăcută la anul, când se va pune problema integrării în spaţiul Schengen.

"Înainte", ca la curve: părerea mea despre Roşia Montană

Da, eu aş fi de acord cu investiţia de la Roşia Montană, dacă şi numai dacă investitorii de la RMGC se vor obliga, la începutul investiţiei, să depună în cash într-o bancă elveţiană, în numele statului român, o garanţie egală cu toată contravaloarea reabilitării zonei după ce se încheie exploatarea, plus o penalizare de minim 25%. Dacă ei vor realiza reabilitarea, atunci statul să le dea garanţia înapoi. Dacă nu o vor realiza, atunci statul să le execute garanţia.

A, şi garanţia respectivă, da, să fie indexabilă an de an. Adică statul român, dacă vede că pe piaţă s-au scumpit materialele şi substanţele care ajută la reabilitarea zonei, să poată solicita depunerea de garanţii suplimentare sau să suspende proiectul şi să execute garanţia.

Momentan, conform proiectului pe care îl putem citi aici, RMGC se angajează să depună "la începutul fiecărui" an contravaloarea pentru anul care vine. Asta nu prea e normal. La fel a zis şi Patriciu acum 10 ani când a luat Rompetrolul. Că îşi va plăti datoriile în 2010. Şi iacă intrăm în 2011, şi sufletu' datoriile. La fel au făcut şi grecii care au luat Romtelecom. Una au promis la privatizare, alta au făcut. Şi OMV. Şi Ford. Şi Mittal la Galaţi. Şi Crosslander (care a omorât ARO). Chapeau pentru Renault, care chiar au fost serioşi cu investiţia de la Dacia.

Nu, taică. Ne-am ars suficient. Daţi voi banu' jos, "înainte" ca la curve, că aşa-i frumos şi sigur, şi după aia faceţi ce vreţi: futeţi Roşia Montană cum vreţi, omorâţi toţi urşii şi toate păpădiile, omorâţi broscuţele şi libelulele, otrăviţi pădurile şi ardeţi fântânile. Daţi cu cianură peste unguri! Dar scoateţi voi banul înainte! "Înainte", ca la curve!

Dacă RMGC nu vrea să facă asta, atunci la revedere. Las' să rămână Roşia Montană neavansată, neexploatată, neîmbogăţită, necăcat şi netoate celelalte pe care le promit RMGC şi vocile lor din presă şi din mediile corporatiste. Las' să rămână ăia 1000 de mineri din Roşia Montană şomeri pe viaţă. Sunt convins că există şi pentru ei şi familiile lor o pâine albă în Italia. Sau în Spania. Sau în construcţii în judeţul Ilfov. Dacă vor cu adevărat să muncească!

Câtă vreme RMGC nu îşi asumă o asemenea condiţie investiţia RMGC îmi sună a viitor Bhopal. Cum, nu ştiţi ce e Bhopal? Păi e un loc în India unde nişte investitori au venit călare pe un cal frumos, au promis că îi scot pe băştinaşi din căcat construind o fabrică de otrăvuri, şi fabrica aia într-o noapte din 1984 (aşadar, într-un moment în care bieţii oameni... visau) a gazat tot oraşul, provocând moartea a vreo 15 000 de oameni şi rănirea altor 550 000. "Investitorii" şi-au băgat, ca să mă exprim elegant, picioarele şi după procese care durează până în ziua de azi abia s-au dat câteva condamnări (condamnaţii fiind, fireşte, nişte bieţi tehnicieni indieni), s-au plătit niscaiva zeci de milioane de dolari şi Bhopalul a rămas pe alocuri la fel de calamitat ecologic cum e Cernobâlul. De ce? Pentru că statul indian e sărac iar pe investitori îi doare la ştangă. Investiţia lor s-a încheiat!

Şi aş mai avea ceva de adăugat: în ultimii ani am tot avut prilejul să ne convingem că puterea justiţiară a unei ţări de nimic ca România e prea slabă pentru a se manifesta împotriva unui şofer prost, dar cu pedigree nord-american, care kilăreşte pe aici ba pe un Teo Peter, ba pe un Cristi Nemescu. Avem cumva impresia că impotentul stat român ar putea lua o poziţie de forţă împotriva unei corporaţii în cazul în care aceasta ar provoca un dezastru ecologic?

"Înainte"... ca la curve!