Citindu-l pe Marx

Românii părăsesc corabia şi se mută aiurea. Milioane de români. În acest timp "investitorii" străini se plâng că nu mai găsesc forţă de muncă. Ba mai găsesc, dar salariile pe care sunt dispuşi să le ofere sunt prea mici pentru costul vieţii. Cost al vieţii dictat chiar de către ei, "investitorii" străini, care au acaparat toate pieţele majore de consum ale acestei ţări.

În Bangladesh, muncitorii din textile ies în stradă. Aflăm cu uimire că nici măcar acolo un salariu lunar de 43 de dolari nu mai reprezintă nimic. Viaţa a devenit scumpă. E şi normal: trăim într-o lume globală, doar nu o fi să se vândă napolitana Joe cu 2 lei în România şi cu 20 de bani în Bangladesh.

Despre China ştim de multă vreme că nu mai este un paradis supus şi docil. Astăzi (1 august 2010) a devenit oficial a doua economie a planetei. Un statut pretenţios, care însă vine cu probleme: din ce în ce mai mulţi muncitori chinezi nu mai acceptă să fie trataţi ca sclavi. Azi sunt câţiva, dar mâine?

Au trecut primii 20 de ani de globalizare. Rezultatul lor, în loc să fie o lume mai unită şi mai coerentă, nu au produs altceva decât o restauraţie şi un regres enorm la scara istoriei. Suntem fix în situaţia pe care Karl Marx o descria în 1848 (acum 162 de ani!) în următoarele cuvinte:

"Necesitatea unor pieţe în continuă expansiune dedicate produselor sale obligă burghezia să invadeze toate colţurile planetei. Trebuie să se aşeze pretutindeni, să dezvolte afaceri peste tot, să dezvolte legături în toată lumea.

Prin exploatarea pieţei mondiale, burghezia a dat un caracter cosmopolit producţiei şi consumului din fiecare ţară. Spre marea dezamăgire a Reacţionarilor, burghezia a schimbat caracterul naţional al industriei. Toate vechile industrii naţionale au fost distruse sau sunt distruse zi de zi. Ele sunt înlocuite cu noi industrii, a căror acceptare devine o chestiune de viaţă şi de moarte pentru toate naţiunile civilizate, sau de industrii care nu mai necesită prelucrarea materialului indigen, ci a materialului colectat din zone îndepărtate; industrii ale căror produse sunt consumate nu doar acasă, ci în fiecare colţ al planetei. În locul vechilor dorinţe, satisfăcute de producţia naţională, se nasc dorinţe noi, a căror satisfacere necesită produse create aiurea, în cele mai îndepărtate şi diferite ţări şi climate. În locul izolării şi auto-suficienţei naţionale, găsim influenţe din toate direcţiile şi o interdependenţă universală a tuturor naţiunilor. Şi aşa cum se întâmplă în producţia materială, vedem că se întâmplă lucrurile şi în cea intelectuală. Creaţiile intelectuale ale naţiunilor individuale devin proprietatea comună a tuturor. Închistarea şi îngustimea naţionalistă sunt din ce în ce mai dificil de apărat şi din nenumăratele literaturi locale şi naţionale se naşte o singură literatură universală.

Prin perfecţionarea rapidă a instrumentelor de producţie şi prin îmbunătăţirea continuă a mijloacelor de comunicare, burghezia antrenează în curentul civilizator chiar şi cele mai sălbatice naţiuni. Preţul ieftin al produselor sale e artileria grea cu care sunt năruite zidurile Chinei şi cu care sunt învinşi şi obligaţi să capituleze cei mai încăpăţânaţi barbari. Având ca singură alternativă dispariţia fizică, aceste naţiuni sunt forţate să adopte modul de producţie burghez; burghezia le obligă să adopte tot ce este pretins civilizat, obligându-le, altfel zis, să devină 'burgheze'. Pe scurt spus, burghezia transformă întreaga planetă după chipul şi asemănarea sa.

[...]

Dar pe măsură ce burghezia, altfel zis: capitalul, se dezvoltă, tot aşa, în aceeaşi proporţie, se dezvoltă şi proletariatul, muncitorimea modernă - o clasă de muncitori care supravieţuiesc numai atâta vreme cât îşi găsesc de lucru şi care îşi găsesc de lucru numai atâta vreme cât munca lor duce la dezvoltarea capitalului. Aceşti muncitori, constrânşi să se vândă cu ziua, nu sunt altceva decât o marfă, una ca toate celelalte; de aceea sunt supuşi tuturor vicisitudinilor concurenţei, inclusiv fluctuaţiilor pieţei. [Karl Marx - 1848, Manifestul Partidului Comunist cap. I]"

O lume nouă, probleme vechi. Ca un fapt divers, rândurile de mai sus conţin şi explicaţia eşecului bolşevismului: închistarea economiei în graniţele naţionale. Regimurile bolşevice nu au avut niciodată ambiţia de a satisface altceva decât propria piaţă de consum. Au eşuat. Dintr-o perspectivă marxistă, Lenin, părintele bolşevismului şi al regimurilor comuniste din secolul XX, a fost un biet reacţionar.