Azi-dimineaţă m-am trezit cu un email de la o bancă. "Bla bla bla, avem cerere de poprire de la Adm. Financiară Sector X pe contul dumneavoastră." Prima oară am zis că e fishing. Dar apoi mi-am dat seama că adresele de email erau absolut corecte şi emailul era de fapt adresat nevesti-mii, dar pe o adresă veche de-a ei, care nu mai e funcţională, şi care e acum redirecţionată spre una din adresele mele. Ciudat era faptul că la banca respectivă ştiam că nu are nici un cont. E drept, la banca aia am solicitat în 2004 un credit imobiliar care nu ne-a fost acordat - însă nu ştiam că mai avem bani la ei. Era vorba, probabil, de taxa de analiză a dosarului.
În fine, după ce m-am convins că treaba e pe bune, m-am dus pe la banca respectivă - agenţia fiind la 2 paşi de casă. Într-adevăr, dobitocii pământului îi cer nevesti-mii nişte bani pe care ea nu i-a avut niciodată. Cum necum, au dat de contul ăsta, rămas de pe vremea în care am solicitat împrumutul şi în care, culmea, nevastă-mea - care niciodată nu are bani, necum conturi bancare sau averi - mai avea fabuloasa sumă de 34 de euro. Acum suma respectivă va fi "executată silit". 34 de euro în contul unei aşa-zise datorii de 20 de ori mai mare. A, şi ca totul să fie super-ok, aşa-zisa datorie e mai veche de 5 ani, deci ar fi trebuit să se prescrie...
Cu asemenea datorii inventate, mă îndoiesc însă că ăştia de la fisc vor reuşi să adune ceva de la lume. Eu zic să intre dracului mai repede în faliment. Că tot acolo vor ajunge, dar mai cavalereşte ar fi s-o facă azi, decât să se mai târâie aşa, ca nişte viermi.
Nu mai zic de sentimentul kafkian al poveştii. Când scârba de fisc românesc îţi impută ceva, nu îţi spune clar: "Domnule, în evidenţele noastre apare că ai datoria X ca urmare a faptei Y." Nu. Pur şi simplu primeşti o hârtie în care ţi se spune: "Tăticu, eşti dator. Poprirea te mănâncă." După care tu trebuie să alergi ca idiotul (ca să nu zic ca vita) şi să vezi ce e cu hârtia aia?... ce datorie ai?... cum poţi dovedi că nu eşti dator?... ş.a.m.d.
Ziarele zilei sunt pline însă de ştiri privind "marea popriadă". Că, dacă tot au păpat toţi banii de la FMI, e nevoie de cheltuieli noi, nu? Marile companii. Persoanele fizice. Numai statului nu-i popreşte nimeni conturile. Până i-o popri moartea financiară peste 3-4 luni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu