Ţara fără Nimeni

Opinia publică se află zilele astea sub impresia puternică produsă de descoperirea acelor crime în stil mafiot din Constanţa.

Se pare că autorul este un şmecher destul de influent, potent (nu ştiu dacă şi popotent, dar în fine), plin de bani. Un ţepar obişnuit al vremurilor noastre care îşi are trecut în palmares, bineînţeles, ca orice asemenea ţepar, un Caritas de pe urma căruia au rămas păgubiţi vreo 5000 de oameni. 

De partea cealaltă, victimele se pare că erau nişte oameni fără căpătâi, nişte boschetari, nişte nimeni. Mafiotul se folosea de identitatea lor şi apoi îi arunca la gunoi.

Poliţia a descoperit abia acum cazul, cadavrele, ce naiba au descoperit ei, dar maşinaţiunile economico-financiare care aveau ca finalitate uciderea câte unui nimeni au cu siguranţă o vechime respectabilă. Nu puteai să omori 6 oameni, câţi s-au descoperit până acum, în câteva săptămâni sau în câteva luni.

Eu, sincer să fiu, nu înţeleg un lucru. De ce e mass-media oripilată de aceste crime? De ce ar fi românii oripilaţi de ele? Oare nu asta şi-au dorit, oare nu asta vor? Ca toţi "nimenii" din ţara asta să se ducă dracului într-un mod violent şi ei să aibă subiect de discuţie? 

Masele de cretini care citesc Libertatea / Click / Cancan şi se uită la ştirile de la ora 5 difuzate pe porcăria numită ProTV, sau care se uită ca idioţii la serialul Elodia de pe "televiziunea poporului", OTV, oare nu asta vor? Oare nu asta au vrut atunci când au girat cu timpul lor petrecut în faţa micului ecran sau cu leuţul din buzunar, expansiunea economică a acestor gunoaie mediatice?

Desigur, presă de canal există oriunde, dar canalizarea nu formează etosul! Când ascultă ca animalele manele oare nu îi girează moral pe toţi ţiganii ăia îmbuibaţi, care numai talent muzical nu au, alde Salam, Parizer, Sfeclă etc. care cântă numai despre cum să faci bani şi cât de tare e să fii bogat, indiferent de mijloace? Ne place sau nu ne place, manelele chiar înseamnă folclorul contemporan... Şi, pentru numele lui Dumnezeu, nu aş avea nimic cu acest fenomen cultural, dacă mesajul transmis ar avea ceva demn în el. Dar nu are!

Ne supărăm că la Campionatul European imaginea României e dată de nişte indivizi burtoşi cu lănţoaice de aur la gât, dar ăştia sunt românii! Ascultaţi-le muzica, vedeţi-i cum se distrează, încercaţi să le înţelegeţi etica muncii şi da, trebuie să recunoaştem: acest tip de fenomene reprezintă poporul român! Străinii ne văd şi ne înţeleg foarte bine, pentru că ei au acea perspectivă care nouă ne lipseşte. Noi suntem îndoctrinaţi în şcoală cu Eminescu - ei nu! Ei au mintea limpede şi ne pot spune limpede cine ne reprezintă!

Aşa că românii au ceea ce merită. Au o democraţie mafiotă de stil sud-american, în care un individ o face pe Zeus, o oligarhie servilă prosperă sub pulpana lui, puterile statului sunt incapabile să coopereze şi masele largi se pauperizează an de an, vânzându-se tâmp pe o găleată cu mălai şi lapte în ea. Au o societate în care oamenii cu bani şi 4x4 îi numesc pe ceilalţi "viermi" şi, în cazuri extreme, cum e ăsta descoperit acum, îşi permit chiar să-i măcelărească pe cei mai viermi dintre viermi, aşa cum poliţiştii din Rio de Janeiro îi măcelăreau înaintea nu ştiu cărui summit pe copii străzii pe motiv că sunt nişte nimeni. Oricum, în cazuri non-extreme îşi permit să-i calce pe viermi cu maşina pe zebră (exemplele sunt nenumărate în ultimii ani, vezi cazul Anamaria Strauss, idiotul cu Ferrari din Timişoara, ăla din Braşov etc.) fără să păţească nimic. Au bingo şi superbingo, loto cu extrageri paranormale care ies numai în zilele sfinte. Au cel mai mare număr de decese pe cap de locuitor din cauza bolilor de inimă, că aşa e la oamenii ăştia importanţi, importanţa se ţine numai cu haleală grasă şi mers cu maşina. Copiii lor au ghiozdane care cântăresc 5 kg şi creierul cât nuca. Au Mynele TV, o lumină de televiziune, nu alta! Au un IQ popular foarte scăzut. Au pitici porno, eleve porno, elevi porno. Numai vedete porno, ce mama naibii! Au o ţară în care contează numai "eu", nu şi "tu" sau "noi" sau "ei", pentru că în afară de "eu" şi "al meu" doar nu mai există nimic, nu? Adică nu nimic, ci nimeni. Şi mai au multe, multe altele... Totuşi, trăgând linia, o fi frumoasă ţara fără Nimeni?...