12.12.09

Bine-am venit în anii '30 ! (2)

Renumărarea voturilor nule e un act inutil. Doar nu se aştepta nimeni să se găsească 70.001 voturi valabile pentru Mircea Geoană şi nici unul pentru Băsescu. Fraudele au fost mult mai subtile şi au constat în mită electorală, în presiune pusă pe alegători, în mânarea oamenilor ca vitele la vot, în intoxicarea opiniei publice în noaptea alegerilor (s-a dovedit ulterior că numărătoarea lui Videanu era aiuritoare, Geoană câştigând conform voturilor din România). În ceea ce mă priveşte, ca un cretin dobitoc, credul şi prietenos ce sunt, e posibil ca frauda să consiste în CNP-ul personal pe care l-am dat pentru campania PDL unei rude, în urmă cu aproape 3 luni. Atunci, omul mi-a zis că are nevoie de CNP-ul meu (adică al meu, Lucian Sârbu) ca să-şi păstreze jobul. Trebuia să colecteze adeziuni pentru Băsescu, sau aşa ceva. Acum mă întreb dacă nu cumva, la o verificare atentă, nu ar reieşi că eu însumi am votat nu doar în Bucureşti, ci şi prin Setubal, Roma, Madrid sau Paris...

Aceeaşi rudă îi spusese fratelui meu pe un ton sarcastic înainte de turul 1: "Nu-ţi fă iluzii. Băsescu va câştiga pentru că oamenii noştri vor fura cât e nevoie." Atunci am râs. Acum, mi-e clar că a avut dreptate.

Problema e că prin măsluirea acestor alegeri Traian Băsescu şi implicit PDL au trecut o linie, o limită. În politică, orice e permis, chiar şi prezentarea unui film cu Băsescu pocnind un copil sau cu Ana B. sugând pula lui Geoană, câtă vreme nu se încalcă anumite limite. E vorba de limitele falsificării democraţiei. Ori, PDL a trecut aceste limite. Putem falsifica democraţia în intervalul de 4 ani dintre alegeri: putem alege liber parlamentul pe care îl dorim, după care parlamentarii îşi pot bate joc în voie de noi, ca alegători. Este problema noastră că am ales prost. Putem alege un preşedinte-muţunache, gen Emil Constantinescu, şi apoi acest preşedinte să se declare "învins de structuri". Este problema noastră, ca alegători, că am ales prost. Înghiţim găluşca şi mergem mai departe. Este problema noastră, a alegătorilor. În democraţie, avem dreptul de a alege prost. Dar, când voinţa populară, oricât de proastă, este falsificată, intrăm într-o zonă a minciunii care va avea următoarele consecinţe obligatorii pentru Putere:
  1. Întărirea aparatului represiv. Întrucât populaţia nu e convinsă de rezultatul alegerilor, Puterea nu va fi recunoscută unanim. Acest lucru va crea un potenţial de revoltă, ceea ce va duce la întărirea a priori a aparatului represiv. Pe cât punem pariu că în următorul cincinal românii se vor simţi mai urmăriţi şi mai supravegheaţi ca în ultimii 20 de ani?
  2. Masificarea voinţei politice. Prin "masificare" înţeleg aducerea voinţei politice la nivelul străzii, adică al iraţionalului. Voinţa politică va vorbi prin masse, iar întruchiparea masselor va fi Liderul. În acest fel Puterea va încerca să compenseze minciuna de la urne. Pe cât punem pariu că în următorul cincinal mitingurile de "iubire" faţă de Băsescu (chiar şi "spontane") şi de înfierare a adversarilor, se vor înmulţi?
  3. Recrudescenţa violenţei. De vreme ce Puterea şi-a pierdut legitimitatea, forţele opuse se vor manifesta deschis împotriva ei. Acest lucru va duce la riposte din partea Puterii şi a apărătorilor ei. În totalitarismele clasice de dreapta Puterea organizează trupe ale străzii (SA, cămăşile negre etc.) care să combată adversarii politici. În privinţa PDL este greu de spus ce tâmpenie vor face, dar ţinând cont de numărul mare de şomeri disperaţi de la anul eu tind să cred că vor finanţa cete de mardeiaşi care pentru 3 roşii şi o bucată de brânză vor cafti pe oricine e nevoie sau vor huidui prompt adversarii politici, aşa cum s-a întâmplat în ultima săptămână de campanie.
Este exact ceea ce s-a întâmplat în România în anii '30, o epocă marcată de alegeri falsificate. Totul a început cu falsificarea masivă a alegerilor şi în cele din urmă democraţia a eşuat în regimul carlist, care a precedat dictatura legionară, regimul antonescian şi dictatura comunistă. Chiar şi în zilele noastre, oricine falsifică alegerile trebuie să înţeleagă că intră pe un drum fără întoarcere la capătul căruia numai democraţie nu găsim.

Un comentariu:

  1. Pentru genul de violenta si violentare la care trebuie sa ne asteptam, vedeti scenele cu Berlusconi batut de un cetatean. Premierul italian are multe trasaturi dictatoriale, accentuate de faptul ca el nu e doar conducatorul PDL-ului italian, ci si un mogul in toata regula, detinind majoritatea televiziunilor. Uluitor e ca starea de spirit la nivel european pare sa semene din ce in ce mai mult cu aceea din anii 1930. Violenta va fi cuvintul care ne va descrie in curind.

    RăspundețiȘtergere