Apocalypse now. Romania, hard reset.

Să ne închipuim că elicopterele aduc "criza" în pacea liniştitului sătuc din film. Ce se întâmplă cu ele? Vin şi pleacă, lăsând în urma lor nori groşi de fum. Va mai fi viaţa la fel?

Oriunde în jurul meu, lumea vorbeşte de prăbuşirea pieţelor cu cel puţin 20-30%. Aşa ceva, din punct de economic, reprezintă apocalipsa. Mai grav e că o mulţime de oameni au fost luaţi pe nepregătite, că avem deja în jur de 700.000 de şomeri oficiali, fără a-i număra pe cei care nu au dreptul să ceară şomaj (de exemplu absolvenţii 2009 sau căpşunarii repatriaţi), că economia României nu dispune de infrastructura necesară - nici drumuri, nici reţele de telecomunicaţii - care să încurajeze investiţiile, că veniturile nete ale populaţiei au scăzut.

• Piaţa IT&C: -60%
• Piaţa utilajelor de construcţii: -90%
• Piaţa auto: -57%
• Piaţa imobiliară ştim că e pe la -50%, dacă nu mai mult
• Piaţa cimentului: -30%
• Situaţia e mai bună în asigurări: -8% pentru asigurările de viaţă
• Piaţa de publicitate: -30%
• Piaţa de software pentru afaceri: -20%
• etc.

Devine tot mai clar că nu avem de-a face cu o "criză", ci cu o prăbuşire în toată regula. Dintr-o "criză" se presupune că vei ieşi rapid. Dintr-o prăbuşire, mai greu. Numai un dobitoc ar putea crede că în următorul an calendaristic, sau - ca să amintesc de dobitocul suprem, ăla care ne (mai) conduce - în 6 luni (adică 180 de zile) de la ieşirea din recesiune a Europei Occidentale, în România se vor putea petrece următoarele:

1. Să atingem un ritm de absorbţie a sutelor de mii de şomeri asemănător cu cel ante-criză (aprox. 8000 de şomeri / lună). E o prostie. Între 1998 şi 2002 şomajul oficial s-a învârtit constant în jurul cifrei de 1.000.000 de oameni. Marele salt s-a făcut în 2002, în orizontul pre-aderării, când s-au deschis graniţele şi guvernul Năstase a inventat "căpşunarul". Atunci, într-un singur an (mai ţineţi minte cozile de la Ambasada Italiei?) şomajul a scăzut senzaţional, de la 1,19 milioane în ianuarie 2002 la 0,76 milioane în decembrie. După aceea ritmul de absorbţie al şomerilor s-a stabilizat pe la 8000 / lună. Un ritm excelent, dar care tot ar necesita, în cazul în care şomajul va trece de 800.000 de oameni, nu zic 1.000.000, circa 36 de luni (adică 3 ani) pentru ca numărul şomerilor să revină în zona 500.000, optimă pentru reluarea creşterii salariilor. Aşa că... în cel mai bun caz, ne vedem în 2013! Dar staţi! Până atunci vom vorbi numai de deflaţie pe piaţa salariilor, pentru că într-o ţară în care vor exista sute de mii de muritori de foame, e clar că forţa de muncă va deveni tot mai ieftină, pe potriva concurenţei pentru un post. Deflaţia se va produce atât direct (prin scăderea salariilor nete) cât şi indirect (prin devalorizarea leului). Mai puţini bani pentru populaţie vor însemna însă... mai multă criză! Aşa că mă tem că nu ne vom vedea în 2013: ne vedem prin 2018!
2. Să revină în piaţă miliardele de euro care provin din însumarea scăderilor de mai sus. Într-un singur an s-au volatilizat sume colosale. Desigur, întrebarea: "Dar unde sunt banii?!" e pur şi simplu cretină. Banii nu au existat niciodată, ceea ce am văzut noi erau credite, adică bani fictivi, promisiune de bani. Bani de hârtie care urmau să fie plătiţi cu bani reali din viitor. Ok, chiar presupunând că de la anul se reia "creditarea", pun şi eu câteva întrebări de bun simţ: în ce ritm trebuie să se "reia" pentru ca pieţele măcelărite de mai sus să-şi revină la nivelul lui 2008? Ştim cu toţii că o creştere de 10% pe an a unei pieţe oarecare e uriaşă; de câţi ani ar fi nevoie pentru ca o piaţă care a scăzut cu 30% să revină la nivelul de dinainte de criză crescând constant cu 10%? Nu cumva vreo 4 6? Dar o piaţă care a scăzut cu 60%? Nu cumva vreo 6 10? Şi dacă se reia creditarea, cum se va putea relua la un nivel şi un ritm de dinainte de criză, câtă vreme la anul vor fi minim 800.000 de şomeri, restul populaţiei are deja salariul real decimat din cauza devalorizării leului iar firmele sunt pe butuci? Nu-i aşa că... nu-i aşa?

Nu, dragilor, aşa cum elicopterele din "Apocalypse Now" nu aduc cu ele o "criză", ci un "hard reset", tot aşa nici "criza" noastră nu e "criză", ci un "hard reset". Pregătiţi-vă de black screen, şi rugaţi-vă să mai existe sistem de operare după aceea, dacă vreţi să rămâneţi în România.