Deşi am votat mereu din 1996 încoace, şi probabil o voi face de câte ori mi se va da ocazia, cred că votul cel mai serios l-am dat la barajul pentru preşedinţie din 2000, când trebuia să aleg ori pe Iliescu, ori pe Vadim. M-am dus la vot şi am ştampilat undeva aiurea pe foaie.
Şi în 2004 am votat oarecum serios pentru alegerea lui Băse la preşedinţie pentru că în prostia mea credeam că scapă Bucureştiul de el şi din funcţia de preşedinte o să-şi rumege în linişte frustrările - ca Iliescu - şi-o să ne lase în pace. Evident, m-am înşelat. De fiecare dată când am votat serios m-am înşelat. Şi în 1996, în turul 2, am votat serios cu CDR-ul (după ce în turul 1 votasem cu Brătianu "Cartof") şi, fireşte, m-am înşelat în votul meu.
Singurii candidaţi pe care i-am votat de-a lungul timpului şi care nu m-au dezamăgit niciodată prin prestaţia ulterioară au fost Brătianu "Cartof", Eduard Manole (ce-o mai fi făcând ăsta?), Gigi Becali, şi cred că şi pe Mudava am apucat să-l votez la un moment dat şi nici el nu m-a dezamăgit: n-a mai auzit nici dracu nimic de el. Candidaţii egali cu ei înşişi în orice situaţie. Tocmai de-aia a crescut inima-n mine când l-am văzut pe Marinescu fleşcăind-o pe madam Constantinescu. Ăsta da candidat, domnule! Ce-i în guşă, şi-n căpuşă. Dacă toţi politicienii ar fi ca el, am ajunge departe. Măcar ştii la ce să te aştepţi. De-asta are votul meu asigurat în colegiul 2, ca şi Dichi la senat, de altfel, despre care am auzit, săracul, că l-a dat în judecată fosta nevastă pentru avere. Merită şi el un loc un senat. Păcat că nu am mai multe identităţi să-i pot vota şi pe Dida Drăgan, pe nea Popa din "La bloc", pe Luminiţa Anghel, pe badigardul lui Gigi Becali, pe Gigi Becali himself... dacă aş fi mai mulţi alegerile astea ar fi un adevărat festin pentru unul ca mine, zău. Pe liste chiar era nasol că nu prea ştiai pe cine alegi, da' acum ştii.