Am avut o revelaţie: "vinovate" de creşterea PIB-ului sunt băncile străine care s-au aciuat p'acilea şi au început să dea credite. NU economia noastră (înţelegând prin asta fabrici, oameni şi manageri).
Păi cum aşa? Nu duduie economia, cum zicea tăriceanul? Păi nu. Să zicem că o bancă dă 50.000 de E credit ipotecar lui Gigel. De banii ăştia, Gigel îşi cumpără apartamentul de la Ionel prin intermediul unei agenţii imobiliare. Cifra de afaceri a agenţiei imobiliare creşte cu 2000 de E. Ionel îşi ia apoi un BMW. Cifra de afaceri a dealerului creşte cu 48.000 de E. Dealerul varsă la stat 19%, dar restul de 36.000 îi bagă în profitul propriu şi în salarii mai mari. Şefu' îşi ia un 8800 Sapphire pentru el, un iPhone pentru nevastă şi un Vertu pentru amantă. Cifra de afaceri a unui oarecare magazin virtual creşte astfel cu 10.000 de euro. Restul angajaţilor îşi scot nevasta mai des la restaurant. Cifra de afaceri a restaurantelor bucureştene creşte cu 26.000 de euro. Cifra de afaceri a furnizorului magazinului virtual creşte cu 9.500 de euro. Cifra de afaceri a furnizorilor restaurantului creşte cu 15.000 de euro. Şi tot aşa.
Pur şi simplu în ultimii ani s-a mărit cantitatea de bani care circulă pe aici, dar noi nu avem nici un merit. Meritul, o să vă miraţi, e al clasei politice care a reuşit să bage în UE ţigănia numită România. Prin intrarea în UE am devenit o "piaţă".
Cu 50.000 de euro băgaţi în economie faci, prin simpla lor circulaţie, afaceri de 1.000.000 (zic şi eu... or fi mai mulţi, mai puţini, nu ştiu).
Problema noastră e următoarea: dacă banii ăştia ar veni ca urmare a unui plan Marshall, totul e ok. Ei însă vin ca şi creditare, ceea ce înseamnă că mai şi trebuie daţi înapoi... cândva. În unele cazuri, chiar dublu: de exemplu la un credit ipotecar de 50.000 E / 20 de ani economia românească trebuie să returneze în buzunarul băncii, cum necum, cam 100.000 de E.
În loc de plan Marshall noi am avea la dispoziţie finanţările europene din care, într-un an jumate de UE, se pare că n-am fost în stare să atragem nici 15%. Ceea ce înseamnă că 85% din leuţii care circulă pe aici de fapt trebuie daţi înapoi, cuiva, cândva.
În condiţiile astea eu personal mă aştept la o criză economică majoră în 2009. Am impresia că ea de fapt este pregătită cu bună ştiinţă de actualii guvernanţi liberali, în frunte cu Vosganian, aşa, ca "cadou" pentru PD-L (care probabil va câştiga alegerile generale) şi, mai ales, Băsescu, care la anul va avea alegeri. Şi dureri de cap.
Deja în sectoare marginale ale economiei criza se vede cu ochiul liber şi este alimentată atât de lipsa de lichidităţi cât şi, mai ales, de lipsa forţei de muncă. Industrii întregi sunt în pericol de colaps, dar las' că merge retailul (făcându-ne că nu vedem că nu mai există nici jumate din magazinele de proximitate de altădată) şi maşinile (luate 90% pe datorie... da' nici asta nu vedem).
Piaţa imobiliară "duduie", dar preţurile stagnează de aproape juma' de an, micile agenţii imobiliare dau faliment pe capete şi târgurile imobiliare se organizează într-un ritm disperat de unul pe săptămână.
Ce observ eu, direct: afacerile chipurile cresc, dar micile firme de web design ies de pe piaţă într-un ritm tot mai alert. Ceea ce înseamnă că mediul general de afaceri nu o duce deloc aşa bine dacă nu-şi mai permite să achiziţioneze cel mai ieftin mijloc de publicitate, site-ul web.
Ceva nasol se întâmplă. Motoarele economiei, construcţiile şi retailul încă se mişcă, dar asta nu înseamnă că vaporul nu ia apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu