Business Standard publică un articol întreg despre Green Pixel. Un semn bun pentru o industrie care are are, din păcate, puţine lucruri serioase de arătat.
PS: nu ştiu cine a sugerat enumerarea principalelor agenţii interactive de la final (Green Pixel, Webstyler, Ninespices) dar în orice caz a făcut-o foarte obiectiv. Restul - se ştiu ei care! - (încă) nu contează, oricâte premii vor fi ridicat pe la festivalurile autohtone.
24.3.08
15.3.08
Despre Marx
"E un lux să-ţi permiţi să scrii despre Marx într-o cultură în care se crede că Marx a scris un tratat despre cum să ţi se ia BMW-ul şi vila de la Mogoşoaia, date de Dumnezeu" - Vasile Ernu
O caracterizare excelentă a culturii noastre.
Am un prieten care mă întreabă mereu: "Nu înţeleg cum poţi să fii patron, să ai afacerea ta, şi să fii de stânga."
Eu nu înţeleg, de pildă, cum de nu se înţelege că ţări precum Danemarca sau Suedia sunt marxiste. De ce marxismul - care i-a dat şi pe David Bernstein sau Sorel - este redus doar la Stalin?! Ar fi ca şi cum reduci capitalismul american la războaiele criminale purtate de Bush... Apropo, a numărat cineva sutele de mii de morţi inocenţi ai acestor războaie?... refugiaţii?...
O caracterizare excelentă a culturii noastre.
Am un prieten care mă întreabă mereu: "Nu înţeleg cum poţi să fii patron, să ai afacerea ta, şi să fii de stânga."
Eu nu înţeleg, de pildă, cum de nu se înţelege că ţări precum Danemarca sau Suedia sunt marxiste. De ce marxismul - care i-a dat şi pe David Bernstein sau Sorel - este redus doar la Stalin?! Ar fi ca şi cum reduci capitalismul american la războaiele criminale purtate de Bush... Apropo, a numărat cineva sutele de mii de morţi inocenţi ai acestor războaie?... refugiaţii?...
13.3.08
Telefoane - d-ale web designului
Unii se laudă cu searchurile, care mai de care mai bizare, după care le este găsit blogul. Eu pot să mă laud cu ceea ce aş fi putut vinde ca urmare a telefoanelor primite de la diverse persoane care, în urma unor căutări pe Google, au nimerit pe site-ul nostru.
"Alo, bună ziua. Vindeţi motostivuitoare Balkancar? [Omul îl căuta pe clientul nostru, UtilSPC.] Nu, nu vindem. Păi cum nu vindeţi, că v-am luat telefonul de pe internet? Nu vindem, zău aşa. Clientul nostru, UtilSPC, vinde. Aha. Dar dvs. cine sunteţi? Păi noi le-am făcut saitul. A. Şi nu ştiţi numărul dânşilor? Ba da. Staţi aşa să mă uit în agendă."
De două ori au sunat unii să cumpere aşa ceva. Un stivuitor d-ăla e vreo 12.000 de euro. Trebuia să-i cer comision lui Răzvi, fuck! Alta:
"Alo, eRPeDe? Huh?! Nu sunteţi eRPeDe?! Ăăăă... nu. Da' cine sunteţi?! Păi om fi şi noi cineva, dar dvs. ce doriţi? Domne', vă sun din Vânju Mare, am nevoie de nişte hârtie... Ok, ok. Aţi nimerit greşit. Nu suntem eRPeDe şi nu vindem hârtie. Păi şi atunci ce-i cu numărul dvs. de telefon la ei pe site?! Ăăăă... cred că vă înşelaţi. Numărul nostru e pe site-ul nostru. Daaaa? Parol! Păi nu se poate, că eu de acolo l-am luat! Ok, cum aţi ajuns la ei pe site? Ăăăă... pe ăsta, cum îi zice, pe internet. Bine, bine, dar cum? Nu cumva aţi căutat ceva pe Google? Ba da... E clar, credeţi-mă pe cuvânt, aţi nimerit greşit, căutaţi veveve-erpede-ro şi veţi nimeri unde trebuie."
Şi azi:
"Alo, bună ziua. Firma Rex? Ăăăă... nu chiar. Pe-aproape. Ăăă... cum adică? Păi vreţi să spuneţi Magazinosaurus Rex? Ăsta e produsul nostru. Rex e o părticică din el :) Şi cu ce vă ocupaţi? Noi? Păi s-ar zice că vindem magazine virtuale. Aaaa, ce bine. Ia spuneţi-mi, ştiţi cumva unde găsesc plită Rex? [WTF?!] Mi s-a spus să caut pe internet plită + rex + codul produsului şi am nimerit la dvs. [de fapt a căutat "rex -elctrocasnice", sic!, am văzut după aceea în PHPMyVisites] Doamnă, habar nu am, dar dacă vreţi vă pot da adresele unor magazine de-ale noastre şi căutaţi pe la ei, poate găsiţi. Ura! Aşa, notaţi: veveve-mediadot-ro, veveve-eurominusbest-ro, veveve-aerostore-ro, veveve-topvideomol (m-a-l-l) -ro . Mulţumesc!"
Cu plăcere.
"Alo, bună ziua. Vindeţi motostivuitoare Balkancar? [Omul îl căuta pe clientul nostru, UtilSPC.] Nu, nu vindem. Păi cum nu vindeţi, că v-am luat telefonul de pe internet? Nu vindem, zău aşa. Clientul nostru, UtilSPC, vinde. Aha. Dar dvs. cine sunteţi? Păi noi le-am făcut saitul. A. Şi nu ştiţi numărul dânşilor? Ba da. Staţi aşa să mă uit în agendă."
De două ori au sunat unii să cumpere aşa ceva. Un stivuitor d-ăla e vreo 12.000 de euro. Trebuia să-i cer comision lui Răzvi, fuck! Alta:
"Alo, eRPeDe? Huh?! Nu sunteţi eRPeDe?! Ăăăă... nu. Da' cine sunteţi?! Păi om fi şi noi cineva, dar dvs. ce doriţi? Domne', vă sun din Vânju Mare, am nevoie de nişte hârtie... Ok, ok. Aţi nimerit greşit. Nu suntem eRPeDe şi nu vindem hârtie. Păi şi atunci ce-i cu numărul dvs. de telefon la ei pe site?! Ăăăă... cred că vă înşelaţi. Numărul nostru e pe site-ul nostru. Daaaa? Parol! Păi nu se poate, că eu de acolo l-am luat! Ok, cum aţi ajuns la ei pe site? Ăăăă... pe ăsta, cum îi zice, pe internet. Bine, bine, dar cum? Nu cumva aţi căutat ceva pe Google? Ba da... E clar, credeţi-mă pe cuvânt, aţi nimerit greşit, căutaţi veveve-erpede-ro şi veţi nimeri unde trebuie."
Şi azi:
"Alo, bună ziua. Firma Rex? Ăăăă... nu chiar. Pe-aproape. Ăăă... cum adică? Păi vreţi să spuneţi Magazinosaurus Rex? Ăsta e produsul nostru. Rex e o părticică din el :) Şi cu ce vă ocupaţi? Noi? Păi s-ar zice că vindem magazine virtuale. Aaaa, ce bine. Ia spuneţi-mi, ştiţi cumva unde găsesc plită Rex? [WTF?!] Mi s-a spus să caut pe internet plită + rex + codul produsului şi am nimerit la dvs. [de fapt a căutat "rex -elctrocasnice", sic!, am văzut după aceea în PHPMyVisites] Doamnă, habar nu am, dar dacă vreţi vă pot da adresele unor magazine de-ale noastre şi căutaţi pe la ei, poate găsiţi. Ura! Aşa, notaţi: veveve-mediadot-ro, veveve-eurominusbest-ro, veveve-aerostore-ro, veveve-topvideomol (m-a-l-l) -ro . Mulţumesc!"
Cu plăcere.
8.3.08
Razboiul hypermarketurilor 2
A doua întâmplare s-a petrecut în 2006.
Firma în cauză e un producător foarte mare de produse din carne şi am avut prilejul să particip la procesul de rebranding. Rebrandingul era necesar deoarece imaginea lor era, într-un cuvânt, varză: identitatea vizuală primitivă (porcuşori, găinuşe), ambalaje create ca la casa pionierilor, nu aveau site, nu aveau niciun fel de materiale publicitare. Din câte am înţeles de la "iniţiaţi" afacerea, deşi se cifra la mai multe zeci de milioane de euro / an, era condusă cu mână de fier de patron, un mic Al Capone local, care îşi teroriza angajaţii şi partenerii cu practicile sale de afaceri. De altfel, din cauza imaginii deplorabile produsele nici nu puteau intra în hypermarketuri deoarece acestea cereau îndeplinirea anumitor standarde de prezentare şi ambalare.
La focus grup toată lumea a constatat că produsele sunt delicioase, fără excepţie. Era chiar păcat să nu se vândă! Erau nişte delicatesuri.
În fine, s-a prestat o muncă, s-a creat un pachet complet de identitate vizuală, un set complet de etichete, ambalaje etc.
După câteva luni descopăr o piaţă în Aviaţiei care avea 2 magazinaşe de desfacere ale firmei în cauză. Câteva luni. Produsele erau ambalate la fel ca înainte. Oricât am încercat s-o conving pe nevastă-mea că merită să cumpărăm de la ei, n-a fost chip. Arătau groaznic. Când mai cumpăram câteodată ceva ea nu se atingea. În fond, brandul era noname şi ambalajele ... groaznice!
Acum magazinaşele cu pricina nici nu mai există. Firma aia nu are site şi am văzut la un moment dat prin oraş o maşină de transport pe care trona bine-mersi logoul vechi.
Oare problema e la hypermarketuri?!
Firma în cauză e un producător foarte mare de produse din carne şi am avut prilejul să particip la procesul de rebranding. Rebrandingul era necesar deoarece imaginea lor era, într-un cuvânt, varză: identitatea vizuală primitivă (porcuşori, găinuşe), ambalaje create ca la casa pionierilor, nu aveau site, nu aveau niciun fel de materiale publicitare. Din câte am înţeles de la "iniţiaţi" afacerea, deşi se cifra la mai multe zeci de milioane de euro / an, era condusă cu mână de fier de patron, un mic Al Capone local, care îşi teroriza angajaţii şi partenerii cu practicile sale de afaceri. De altfel, din cauza imaginii deplorabile produsele nici nu puteau intra în hypermarketuri deoarece acestea cereau îndeplinirea anumitor standarde de prezentare şi ambalare.
La focus grup toată lumea a constatat că produsele sunt delicioase, fără excepţie. Era chiar păcat să nu se vândă! Erau nişte delicatesuri.
În fine, s-a prestat o muncă, s-a creat un pachet complet de identitate vizuală, un set complet de etichete, ambalaje etc.
După câteva luni descopăr o piaţă în Aviaţiei care avea 2 magazinaşe de desfacere ale firmei în cauză. Câteva luni. Produsele erau ambalate la fel ca înainte. Oricât am încercat s-o conving pe nevastă-mea că merită să cumpărăm de la ei, n-a fost chip. Arătau groaznic. Când mai cumpăram câteodată ceva ea nu se atingea. În fond, brandul era noname şi ambalajele ... groaznice!
Acum magazinaşele cu pricina nici nu mai există. Firma aia nu are site şi am văzut la un moment dat prin oraş o maşină de transport pe care trona bine-mersi logoul vechi.
Oare problema e la hypermarketuri?!
7.3.08
Razboiul hypermarketurilor
Actualul război al (sau împotriva!?) hypermaketurilor, declanşat, dacă am înţeles bine, de producătorii de carne, mi-a adus aminte de 2 chestii comic-bizare.
1. Era prin mai 2005. Mă trezesc (subliniez "mă", fiindcă pe vremea aia lucram singur) cu un email de la o cunoscută firmă producătoare de mezeluri, cârnaţi şi toate cele, cum că vrea site. Şi nu numai asta. Ci şi că "un reprezentant" al firmei noastre este chemat la "o discuţie" în data de ..., la ora de... . Wow! Cum pe vremea aia eram foarte naiv, mă gândesc că nu merită pierdută ocazia. Dar cum dracu' să ajung la ăia, că în data de ... la ora de ... aveam altă treabă? Ei, în timp ce mă gândeam eu, abia trecuse vreo juma' de oră de la primirea mailului, sună telefonul. Era cineva de la firma aia, care, pe un ton incredibil de arogant, vroia să ştie dacă am primit mesajul şi dacă pot confirma întâlnirea (care mi se ceruse imperativ). Eu confirm... cum, să las să-mi scape din mână aşa ceva?! Asta e. Vorbesc cu un prieten cu care mai colaboram la diverse proiecte şi-l întreb pe el dacă poate merge la întâlnire. El poate, şi se duce.
Ok. Întâlnirea era programată cu o zi înainte de Paşte. După ce se întoarce de acolo mă văd cu amicul meu să-mi dea raportul. "Nişte mârlani.", zice el. "Am aşteptat vreo juma' de oră, nu au vrut să completeze brieful, înaintea mea era unul de la o altă firmă, dovadă că ne-au chemat pe bandă rulantă. Toată ideea pe care o aveau despre site era că la final trebuie să le cadă chiloţii." "Cum adică?!" "Adică aşa mi-a zis ăla de IT: Vreau un site să-mi cadă chiloţii."
Imediat am luat decizia să nu ne băgăm în rahatul ăsta. Încă de pe vremea aia respectam un principiu: cine nu completează brieful nu e bun de client. Problema era că inşii - chestia asta era joi, înainte de Vinerea Mare - ceruseră un layout pentru marţi la ora 12.00 . Aşa, pur şi simplu, de capul lor. Că vroia muşchii lor. Ar fi trebuit aşadar ca în loc să ne vedem de vacanţă, să stăm să le frecăm lor site-ul ceea ce era, evident, o tâmpenie, mai ales că nu aveam nici cea mai mică idee despre cum o fi cu căzutul chiloţilor.
Mă rog, mi-am văzut de vacanţă. Marţi la 12.15 fix primesc un telefon... număr necunoscut, răspund, aceeaşi voce arogantă din urmă cu câteva zile mă ia la rost (fără "bună ziua", fără nimic): "Alo?" "Da, alo." "Parcă ziceaţi (?!) că azi la 12 avem un layout." Cât să fi durat dialogul ăsta? 3 secunde? 5 secunde? Ei, au fost suficiente ca să simt că mi se urcă sângele la cap. Primul meu impuls a fost să-i închid telefonul în nas, dar m-am abţinut. În schimb i-am zis pe un ton cât se poate de calm: "Nu ne-am apucat încă. O să vă sun eu când e cazul." Deodată, şmecheraşul ăla a amuţit, a tăcut vreo câteva secunde, după care a îngăimat: "O să mă sunaţi dumneavoastră?" "Exact." "Bine. Mulţumesc. La revedere" "La revedere".
După 2 luni de la acest dialog băieţii aveau un site, făcut de X. După fix un an (în vara lui 2006), aveau altul, făcut de Y. Azi îi văd plângându-se de monopolul hypermarketurilor.
Mă întreb totuşi dacă nu cumva problema lor nr. 1 e aceea că deţin în ograda proprie niscaiva probleme de marketing, de organizare internă, de PR, de management?!...
Mâine - partea a 2-a.
1. Era prin mai 2005. Mă trezesc (subliniez "mă", fiindcă pe vremea aia lucram singur) cu un email de la o cunoscută firmă producătoare de mezeluri, cârnaţi şi toate cele, cum că vrea site. Şi nu numai asta. Ci şi că "un reprezentant" al firmei noastre este chemat la "o discuţie" în data de ..., la ora de... . Wow! Cum pe vremea aia eram foarte naiv, mă gândesc că nu merită pierdută ocazia. Dar cum dracu' să ajung la ăia, că în data de ... la ora de ... aveam altă treabă? Ei, în timp ce mă gândeam eu, abia trecuse vreo juma' de oră de la primirea mailului, sună telefonul. Era cineva de la firma aia, care, pe un ton incredibil de arogant, vroia să ştie dacă am primit mesajul şi dacă pot confirma întâlnirea (care mi se ceruse imperativ). Eu confirm... cum, să las să-mi scape din mână aşa ceva?! Asta e. Vorbesc cu un prieten cu care mai colaboram la diverse proiecte şi-l întreb pe el dacă poate merge la întâlnire. El poate, şi se duce.
Ok. Întâlnirea era programată cu o zi înainte de Paşte. După ce se întoarce de acolo mă văd cu amicul meu să-mi dea raportul. "Nişte mârlani.", zice el. "Am aşteptat vreo juma' de oră, nu au vrut să completeze brieful, înaintea mea era unul de la o altă firmă, dovadă că ne-au chemat pe bandă rulantă. Toată ideea pe care o aveau despre site era că la final trebuie să le cadă chiloţii." "Cum adică?!" "Adică aşa mi-a zis ăla de IT: Vreau un site să-mi cadă chiloţii."
Imediat am luat decizia să nu ne băgăm în rahatul ăsta. Încă de pe vremea aia respectam un principiu: cine nu completează brieful nu e bun de client. Problema era că inşii - chestia asta era joi, înainte de Vinerea Mare - ceruseră un layout pentru marţi la ora 12.00 . Aşa, pur şi simplu, de capul lor. Că vroia muşchii lor. Ar fi trebuit aşadar ca în loc să ne vedem de vacanţă, să stăm să le frecăm lor site-ul ceea ce era, evident, o tâmpenie, mai ales că nu aveam nici cea mai mică idee despre cum o fi cu căzutul chiloţilor.
Mă rog, mi-am văzut de vacanţă. Marţi la 12.15 fix primesc un telefon... număr necunoscut, răspund, aceeaşi voce arogantă din urmă cu câteva zile mă ia la rost (fără "bună ziua", fără nimic): "Alo?" "Da, alo." "Parcă ziceaţi (?!) că azi la 12 avem un layout." Cât să fi durat dialogul ăsta? 3 secunde? 5 secunde? Ei, au fost suficiente ca să simt că mi se urcă sângele la cap. Primul meu impuls a fost să-i închid telefonul în nas, dar m-am abţinut. În schimb i-am zis pe un ton cât se poate de calm: "Nu ne-am apucat încă. O să vă sun eu când e cazul." Deodată, şmecheraşul ăla a amuţit, a tăcut vreo câteva secunde, după care a îngăimat: "O să mă sunaţi dumneavoastră?" "Exact." "Bine. Mulţumesc. La revedere" "La revedere".
După 2 luni de la acest dialog băieţii aveau un site, făcut de X. După fix un an (în vara lui 2006), aveau altul, făcut de Y. Azi îi văd plângându-se de monopolul hypermarketurilor.
Mă întreb totuşi dacă nu cumva problema lor nr. 1 e aceea că deţin în ograda proprie niscaiva probleme de marketing, de organizare internă, de PR, de management?!...
Mâine - partea a 2-a.
Spune-mi ce server ai ca sa-ti zic ce Quality Score faci
Google anunţă că va încorpora în algoritmul calculării Quality Score-ului reclamelor Adwords şi timpul de încărcare al paginii. E momentul să revizuiţi situaţia serverelor pe care stă site-ul!
5.3.08
Oare cat pierde un magazin virtual din ofertele necompetitive?
Mă bate gândul să-mi iau o nouă cameră foto, aşa că am început să caut ceva pe net. Am găsit un model interesant la 750 RON chiar pe un magazin de-al nostru. Dau, pentru orice eventualitate, să mă uit şi pe Price.ro, să văd dacă o găsesc la un preţ mai bun. Acolo, stupoare. Acelaşi model începe de la 750 RON (pe magazinul nostru) şi poate ajunge ... până la mai mult de 1400 ! Multe magazine au preţuri în jur de 800, la fel de multe 1000-1100-1200...
Pentru magazinele cu preţuri mari este evident că prezenţa acelui produs în ofertă nu are niciun sens. Nu vor vinde niciodată vreo cameră. Spre comparaţie, pe Emag aceeaşi cameră costă 828 RON... nu e cel mai mic preţ, dar totuşi e un preţ competitiv.
Ce e mai nasol, la magazinele alea, e faptul că ofertarea unui produs care nu va fi cumpărat niciodată costă bani. Indexarea fişelor costă bani; traficul botului Google costă bani; actualizarea preţului acelui produs costă bani. Hai să zicem că dacă ai un singur produs cu probleme nu e nicio problemă. Dar ce te faci când ai 2000?!
Pentru magazinele cu preţuri mari este evident că prezenţa acelui produs în ofertă nu are niciun sens. Nu vor vinde niciodată vreo cameră. Spre comparaţie, pe Emag aceeaşi cameră costă 828 RON... nu e cel mai mic preţ, dar totuşi e un preţ competitiv.
Ce e mai nasol, la magazinele alea, e faptul că ofertarea unui produs care nu va fi cumpărat niciodată costă bani. Indexarea fişelor costă bani; traficul botului Google costă bani; actualizarea preţului acelui produs costă bani. Hai să zicem că dacă ai un singur produs cu probleme nu e nicio problemă. Dar ce te faci când ai 2000?!
Crestere economica de 6%?
Aşa cum Iosefini făcea trucul cu mâinile ridicate în aer şi degetul băgat (totuşi) într-o anumită gaură, iată că şi guvernul nostru a găsit resursele necesare pentru a declara creşterea economică pe 2007 de 6%.
Chestia asta a fost anunţată de Institutul Naţional de Statistică, aceeaşi instituţie de stat care, vă reamintesc, calculează inflaţia băgând în coşul zilnic excursiile în Bali dar nu şi chiriile sau preţul locuinţelor. A, ştiu, dacă le-ar fi băgat şi pe astea probabil inflaţia oficială nu ar mai fi fost de 6,7% ci de vreo 16,7% pe an. Dar nu-i nimic, facem ce ştim mai bine, de pe vremea când vacile erau transportate cu trenul din judeţ în judeţ ca să-i dea bine lui Ceauşescu la fiecare "vizită de lucru"...
Şi uite-aşa oficialităţile noastre se miră că în ciuda unei inflaţii relativ joase, profesorii, ceferiştii, funcţionarii ş.a.m.d. vor salarii ... cu 25% mai mari. Mă întreb dacă pe capul acestui popor nu o sta dracului vreun blestem, care ne face să-i avem în fruntea noastră pe cei mai proşti şi ticăloşi dintre proşti şi ticăloşi. Şi nesimţiţi pe deasupra!
Ieri, mai multe ziare au declarat triumfalist: "Bursa şi leul au prins din nou viaţă!" Pe cât punem pariu că vor muri la loc? Poate chiar azi...
Din păcate, oricât de mult ne-ar plăcea să transportăm vacile dintr-un judeţ în altul, faptul economic rămâne: nu avem vaci suficiente pentru cât lapte ne-ar trebui. La numărătoare ies, nu şi la ... mulgătoare.
Şi să ne aducem aminte şi ce zicea Isărescu în urmă cu vreo lună şi un pic: leul îşi va reveni, dacă ... şi urma un şir foarte lung de "dacă". Dacă îşi revin americanii (nu e cazul, ba dimpotrivă!), dacă anul agricol va fi bun (se anunţă secetă şi anul ăsta!), dacă nu creşte preţul petrolului (de atunci până acum a mai crescut cu 10%) etc. Făcând abstracţie de toţi aceşti "dacă", în mod evident, iluzorii, unii bancheri, probabil obsedaţi să-şi vândă creditele, au preluat din zbor vorbele lui Isărescu şi se încumetă acum să previzioneze că leul va termina anul cu 3.5-3.55, deci undeva cu 7-8% mai bine ca acum.
Niciodată să nu credeţi ceea ce vă spun cei care vor să-şi vândă marfa. Adică banii. Anul trecut, dacă ţineţi minte, se băteau cu pumnul în piept că leul va ajunge la 2.9. În loc de asta a ajuns la 3,55.
Eu prevăd un leu care o s-o mai scalde în jurul nivelului 3.6-3.65 încă vreo 2 luni. Pentru că trebuie să treacă Paştele şi guvernanţii vor face pe dracu'n patru pentru ca "boborul" să se simtă bine. E posibil ca în mica perioadă de paşte leul să se aprecieze chiar spre 3.55. După care vor veni alegerile, un prilej foarte bun pentru Tăriceanu să-i lase lui Boc moştenire un leu la 4.0-4.1 ... un nivel mai aproape de realitate de altfel.
Chestia asta a fost anunţată de Institutul Naţional de Statistică, aceeaşi instituţie de stat care, vă reamintesc, calculează inflaţia băgând în coşul zilnic excursiile în Bali dar nu şi chiriile sau preţul locuinţelor. A, ştiu, dacă le-ar fi băgat şi pe astea probabil inflaţia oficială nu ar mai fi fost de 6,7% ci de vreo 16,7% pe an. Dar nu-i nimic, facem ce ştim mai bine, de pe vremea când vacile erau transportate cu trenul din judeţ în judeţ ca să-i dea bine lui Ceauşescu la fiecare "vizită de lucru"...
Şi uite-aşa oficialităţile noastre se miră că în ciuda unei inflaţii relativ joase, profesorii, ceferiştii, funcţionarii ş.a.m.d. vor salarii ... cu 25% mai mari. Mă întreb dacă pe capul acestui popor nu o sta dracului vreun blestem, care ne face să-i avem în fruntea noastră pe cei mai proşti şi ticăloşi dintre proşti şi ticăloşi. Şi nesimţiţi pe deasupra!
Ieri, mai multe ziare au declarat triumfalist: "Bursa şi leul au prins din nou viaţă!" Pe cât punem pariu că vor muri la loc? Poate chiar azi...
Din păcate, oricât de mult ne-ar plăcea să transportăm vacile dintr-un judeţ în altul, faptul economic rămâne: nu avem vaci suficiente pentru cât lapte ne-ar trebui. La numărătoare ies, nu şi la ... mulgătoare.
Şi să ne aducem aminte şi ce zicea Isărescu în urmă cu vreo lună şi un pic: leul îşi va reveni, dacă ... şi urma un şir foarte lung de "dacă". Dacă îşi revin americanii (nu e cazul, ba dimpotrivă!), dacă anul agricol va fi bun (se anunţă secetă şi anul ăsta!), dacă nu creşte preţul petrolului (de atunci până acum a mai crescut cu 10%) etc. Făcând abstracţie de toţi aceşti "dacă", în mod evident, iluzorii, unii bancheri, probabil obsedaţi să-şi vândă creditele, au preluat din zbor vorbele lui Isărescu şi se încumetă acum să previzioneze că leul va termina anul cu 3.5-3.55, deci undeva cu 7-8% mai bine ca acum.
Niciodată să nu credeţi ceea ce vă spun cei care vor să-şi vândă marfa. Adică banii. Anul trecut, dacă ţineţi minte, se băteau cu pumnul în piept că leul va ajunge la 2.9. În loc de asta a ajuns la 3,55.
Eu prevăd un leu care o s-o mai scalde în jurul nivelului 3.6-3.65 încă vreo 2 luni. Pentru că trebuie să treacă Paştele şi guvernanţii vor face pe dracu'n patru pentru ca "boborul" să se simtă bine. E posibil ca în mica perioadă de paşte leul să se aprecieze chiar spre 3.55. După care vor veni alegerile, un prilej foarte bun pentru Tăriceanu să-i lase lui Boc moştenire un leu la 4.0-4.1 ... un nivel mai aproape de realitate de altfel.
3.3.08
1.3.08
Google, gest frumos!
Google.ro are azi pe prima pagină un mărţişor. Cool!
În altă ordine de idei, dosarul pe baza căruia voi intenta procesul ăluia (v. postul precedent) are 4 kg. Avocatul m-a întrebat dacă sunt conştient cât ar veni taxa de timbru :) la daunele pe care le voi cere, zic (oarecum alarmat): "Păi cât dracu' poa' să fie?", gândindu-mă în sine mea "să vezi ce porcărie, o costa vreo 200 de milioane...", dar el mă linişteşte: "Păi... vreo 30-35 de milioane tot o să fie."
Pfui... doar atât? :) Având în vedere că am buget de 150 de milioane pentru procesul ăsta, e bine.
În altă ordine de idei, dosarul pe baza căruia voi intenta procesul ăluia (v. postul precedent) are 4 kg. Avocatul m-a întrebat dacă sunt conştient cât ar veni taxa de timbru :) la daunele pe care le voi cere, zic (oarecum alarmat): "Păi cât dracu' poa' să fie?", gândindu-mă în sine mea "să vezi ce porcărie, o costa vreo 200 de milioane...", dar el mă linişteşte: "Păi... vreo 30-35 de milioane tot o să fie."
Pfui... doar atât? :) Având în vedere că am buget de 150 de milioane pentru procesul ăsta, e bine.