Adevarul in era blogurilor

Ceea ce anumiţi teoreticieni ai postmodernismului doar intuiau în urmă cu 20-30 de ani, a devenit realitate. Adevărul se fărâmiţează în opinii iar opiniile devin adevăr. Adevărul nu mai depinde de un centru oarecare, "purtător" şi "comunicator" oficial, deoarece nu mai există noţiunea de centru. Mai bine zis, orice centru a devenit o periferie.

Revoluţia aceasta a fost produsă de internet. Ea s-a produs mai ales în ultimii 6-7 ani cu ajutorul instrumentului numit blog care a permis oricărui atehnic să îşi disipeze singur opiniile. Înainte procesul de publicare depindea în mod esenţial de nişte factori care necesitau esenţialmente bani (tiparul, hârtia, redactarea etc.). Cum banii, în orice societate de până acum, au fost concentraţi în mâna celor care aveau şi puterea politică sau puterea de a influenţa puterea politică (ştiu, sună marxist, dar eu sunt marxist!) vrând-nevrând orice comunicare era o comunicare în umbra puterii. Acum însă blogurile sunt "free for all" iar crearea unei notorietăţi, relativ simplă. Problema cea mai mare a celor care mai speră iluzoriu într-un adevăr central e că un blog nu poate fi ars, nu poate fi redus la tăcere aşa cum ai arde un tiraj. Chiar dacă îl "arzi" el poate fi uşor regăsit în Google, în arhivele online, pe alte bloguri.

Cale de întoarcere nu mai există. Revoluţia s-a produs. Va trebui să ne obişnuim cu ea. Evident, această revoluţie implică şi mai multă responsabilitate, dar, din păcate pentru unii, nu din partea celor care emit opinii ci din partea publicului. Regula aceea simplă de jurnalism - nu publici o ştire decât dacă o ai din trei surse - trebuie să şi-o însuşească publicul, sub forma: "Nu cred nici o opinie dacă nu e susţinută din trei părţi." Dar chestia asta nu prea le convine unora deoarece un asemenea public nu ar mai fi publicul-vacă de până acum, publicul care se lăsa pe mâna presei, cu credinţa că presa îşi face treaba obiectiv şi responsabil. Chestia asta nu le convine pentru că presupune să te ocupi de educaţia publicului, nu de spălarea pe creier. Parcă nu e aşa de plăcut când un blogger renumit scrie despre cutare politician că "e prost", nu-i aşa? Parcă în asemenea momente politicienii, aliaţi cu jurnaliştii de modă veche, şi-ar dori ca publicul să refuze această informaţie pe motiv că e opinie. Dar publicul nu o refuză, tocmai fiindcă e bovin. Însă a fost transformat în bovină tocmai de ei, tovarăşii politicieni aliaţi cu tovarăşa presă. Acum n-au decât să suporte consecinţele, oricum epoca lor a început să apună.