Top 20 magazine virtuale de IT & C din .ro

Postul ăsta reprezintă răspunsul meu pentru acest post în care era atacată destul de dur (şi fără prea multe argumente) noua interfaţă a magazinului virtual de componente PC şi calculatoare Mediadot.ro. M-am abţinut să intervin acolo, fiindcă nu aveam ce să spun.

Care va să zică, am publicat pe http://spreadsheets.google.com/pub?key=pGBlWqxWDobp3BvJfJoQAHg un mic studiu privind primele 20 de magazine virtuale de IT & C din .ro. Studiul nu are pretenţii ştiinţifice sau de exhaustivitate, putând conţine erori şi omisiuni.

1. Metodologie

- Ce magazine am luat în considerare? Numai pe cele care nu au în spate un distribuitor tradiţional, gen Flamingo, Depozitul de Calculatoare etc. Întrucât nu sunt un specialist în piaţa de retail IT & C e posibil să se fi strecurat în topul meu şi câteva magazine care se sprijină pe reţele mai mici. M-au interesat însă exclusiv comercianţii online.

- Ce date de trafic am luat în considerare? Foarte grosier, Alexa şi trafic.ro. Ideea nu a fost să fac un clasament perfect al primelor 20 de poziţii, ci de a identifica primele 20 de poziţii. De aceea primează aranjarea după Alexa, chiar dacă aceasta poate contrazice unele date din trafic.ro .

- Ce m-a interesat? Să pun în evidenţă tendinţe. Marketingul. Construirea afacerii. Nu m-au interesat aspecte "tehnice" precum validare / ne-validare, platforma pe care e construit magazinul etc.

- De făcut? Nu am putut acoperi ultimele 3 coloane, care nu se pot rezolva decât empiric. Aici, orice sugestie e binevenită. Prin "Reclame pe alte site-uri" am luat în considerare numai bannerele. Nu am luat în considerare linkurile text, ca în cazul ePravalie, care are o grămadă, postate de Mezei , dar nu pentru reclamă propriu-zis, ci pentru SEO. Prin reclame offpage, înţeleg orice formă de reclame în reviste, fluturaşi, etc. pe care am reuşit eu să le identific (cu experienţa mea limitată). "Newsletter" înseamnă newsletter trimis efectiv (şi care mi-a şi ajuns).

Repet, studiul e perfectibil. În mod normal ăsta n-ar reprezenta decât începutul unei analize mult mai complete a pieţei.

2. Ce se poate observa?

- 50% din magazine sunt create în perioada 2004 - 2005 şi numai 4 sunt apărute în 2006. Dintre acestea, Mediadot e, de departe, cel mai nou, având doar 7 luni. evoMag are deja binişor peste un an vechime, ePravalie are deja un an, iar e7 aproape un an.

Ce înseamnă asta? Păi, înseamnă că din perspectivă SEO Mediadot e zero. În primul rând, fiindcă nimeni nu s-a ocupat până acum să-i facă o campanie de backlinking, aspect care se va remedia abia în lunile viitoare. În al doilea rând, chiar şi cu o grămadă de backlinkuri, site-ul e prea tânăr ca să se bată de la egal la egal cu ceilalţi, Google favorizând site-urile vechi. De exemplu, dacă dai o căutare pe Google.ro după "calculatoare", ePravalie.ro iese primul, datorită muncii de backlinking depuse de Cristi Mezei, dar dacă dai o căutare după "Mio P-350" (un PDA foarte popular), ePravalie e abia pe pagina 4, fiind precedat de multe site-uri mai prost optimizate, dar mult mai vechi. Dar la un moment dat şi Mediadot va împlini 1, 2, 7 ani şi va deveni la fel de credibil ca toate celelalte pentru algoritmul Google. Deci, din perspectivă SEO, Mediadot nu poate decât să crească, ceea ce va şi face. Eu zic că până la sfârşitul anului (când va depăşi un an vechime) va lua numai din SEO 2000 de vizitatori noi / săptămână.

- În numai 7 luni, Mediadot a depăşit lejer magazine mult mai vechi. Pentru 7 luni o fi mult, o fi puţin? Eu aş zice că e un rezultat excelent. Acelaşi lucru se poate spune şi despre ePravalie, un alt magazin online care s-a impus foarte repede.

- Dintre magazinele listate acolo, PC Fun şi Mediadot bifează "ascendent" şi cele mai multe "da"-uri la modalităţile de promovare. La PC Fun rezultatele deja se văd, şi se vor vedea în continuare. Şi la Mediadot se văd... pentru cine are ochi să vadă. Oricum, până în decembrie, dacă se continuă aşa, mai putem adăuga pe Mediadot 5000 de vizitatori săptămânali.

- Personal, mă surprinde neglijenţa cu care eMag tratează promovarea online, bazîndu-se doar pe SEO, reclame şi newsletter. Probabil că poziţia de lideri autoritari le conferă dreptul unei asemenea superiorităţi. Dar mai cred şi că într-un an de zile de acum încolo (adică în pragul verii 2008) PC Fun se va bate de la egal la egal cu eMag.

- Surprinde cât de puţine magazine de top 20 folosesc Adwords (6 / 20), deşi la mai toate căutările importante latura dreaptă a ecranului e plină de reclame. La o privire mai atentă se observă însă că multe dintre reclame aparţin unor magazine mai micuţe.

- Majoritatea covârşitoare a magazinelor preferă ca modalităţi de promovare SEO + Price.ro . Cam stupid, ţinând cont de faptul că o pagină de rezultate din Google nu are decât 10 poziţii, deci vrând nevrând pe o grămadă de căutări vom avea 10 câştigători şi restul luzeri. Magazinele par însă incapabile să apeleze la alte metode de promovare.

- Price.ro este favoritul detaşat al comparatoarelor, deşi în trafic.ro nu are decât cu vreo 15% mai mult trafic decât Shopmania. Totuşi, numărul magazinelor care îl folosesc e cu 30% mai mare.

- Tabelul (şi evoluţia pieţei) arată foarte clar cine va stagna şi cine va creşte. Dar nu are rost să îmi dau cu presupusul, îi las pe alţii să o facă.

3. În concluzie

În concluzie, situaţia nu e deloc "neagră" pentru Mediadot, în ciuda "aparenţelor". Şi ştiţi cum zice proverbul, calul moare de drum lung şi prostul de grija altuia. Hai să nu fim proşti şi să nu mai murim de grija altora.

Site de videoclipuri: o altă prostie?

M-am abţinut până acum să comentez dezvoltarea explozivă a site-urilor româneşti de videoclipuri. Nu cred în asemenea proiecte, pentru că nu văd ce ar putea aduce în plus Trilulilu faţă de YouTube. Adică, de ce ar folosi cineva Trilulilu sau Neogen, când are la dispoziţie YouTube? Din păcate (sau din fericire) internetul e o piaţă globală şi tendinţa unor servicii de acest gen e spre globalizare, nu spre localizare.

Totuşi, nu sunt de acord cu Călin Fusu de la Neogen care crede că Trilulilu o să sucombe destul de rapid. Măcar dacă şi-ar pune Adsense pe site (cum are şi Youtube), şi un eCPM de 1 USD (perfect credibil) tot le-ar aduce venituri de aproximativ 20.000 de RON / lună. Dar mi-e greu să-mi imaginez cheltuielile. Bănuiesc că nu sunt deloc cu mult sub 20.000 de RON, ceea ce face ca site-ul să nu fie (prea) profitabil.

Oricum, Video.Neogen se pare că a găsit reţeta succesului: premii + pornache. O reţetă pe care un EvoTV, alt proiect de online video românesc, care se autointitulează pompos "televiziune online" nu are cum să o aplice, fără să-şi ia palme după ceafă. Că la Neogen există scuza: "Nu noi am creat contentul, ci userii." Dar o "televiziune" nu poate băga pornache fără să devină pornografică. În plus, ideea însăşi de "televiziune online" are la bază un pariu riscant (eu aş zice perdant): convergenţa mediilor. Şi anume, credinţa că în câţiva ani internetul va oferi suport pentru toate mediile: de comunicare, de informare, de imagine etc. Cam aşa cum au ajuns smart-phone-urile să fie şi telefoane, şi pda-uri, şi camere foto. Într-adevăr, convergenţa mediilor e foarte posibilă dar ea este deja luată în considerare de televiziunile tradiţionale. În România, Pro TV transmite online înregistrările anumitor emisiuni şi chiar meciuri de Champions League. Posturile Antena 1 şi Antena 3 emit direct, fără rezerve. Site-ul TVR a început, şi el, să difuzeze emisiuni. În aceste condiţii, apariţia unor pigmei care speră să facă un rating de 2 milioane de teleinternauţi, fără să aibă nimic în spate din ceea ce îi trebuie unei televiziuni (echipă, tehnică şamd), mi se pare o aberaţie. Oameni buni, dacă televiziunile pierd public în defavoarea internetului nu înseamnă nimic altceva decât că imaginea pierde public în detrimentul jocului, pornografiei şi al informaţiei ne-mediate. Voi vreţi să faceţi pe internet ceea ce este offline, fără să vedeţi că publicul de pe internet e pe internet pentru că vrea... internet, nu "emisiuni", "showuri" şamd. Proiectului EvoTV chiar nu-i văd nici un viitor şi iniţiatorilor lui le urez să-l închidă cât mai repede ca să nu rămână cu buzunarele goale. De altfel, după 2 luni de activitate datele de trafic sunt mai mult decât sumbre: locul 210.000 în Alexa, echivalentul a vreo 4.000 de vizitatori pe săptămână. Destul de trist, nu?

Google poate recunoaste chipuri

Google poate face diferenţa între persoane şi obiecte sau alte chestii. De exemplu, între oraşul Paris şi Paris Hilton. Încercaţi să căutaţi pe Google images "Paris". Vor ieşi o mulţime de rezultate relevante, dar care amestecă în principal oraşul luminilor cu paraşuta. Încercaţi apoi să adăugaţi la finalul URL-ului cu rezultate &imgtype=face şi veţi vedea că iese numai prim-planuri cu paraşuta sau alte persoane.

Alte 3 posturi interesante pe IonutParvu.ro

Ionuţ Pârvu, tipul nervos de la Webvertise, revine cu 3 posturi interesante despre clienţi, client-service ş.a.m.d. pe blogul personal. Mie mi se par interesante, nu doar fiindcă săptămâna asta voi avea câteva întâlniri cu clienţi ale căror proiecte trenează de 2-5 luni, din considerentele descrise de IP, cât pentru că se mai dovedeşte odată, iată, că marea problemă a serviciilor web e contentul. Din păcate, majoritatea covârşitoare a clienţilor nu înţeleg că pentru dezvoltarea şi întreţinerea unui site e nevoie de resurse.

Între noi fie vorba, scrisesem postul acesta după ce mă disperase un client al cărui site era gata de vreo lună, fără ca el să fie în stare să-şi încarce 2 căcaturi de poze de portofoliu şi 3 muisme de texte de prezentare. Ca totul să fie ok, clientul a plătit site-ul prin decembrie, a stat cu el neumplut până în februarie, după care ne-a cerut o ofertă pentru o chestie complet megalomanică. Am încercat să le spun că 1. pentru o firmă e o prostie să deţii un portal, şi 2. dacă nu au fost în stare să îşi managerizeze un site cu 7 capitole clasice (text + poze), mă îndoiesc că vor reuşi să managerizeze unul cu forum, director web etc. Dar le-am dat oferta de upgrade, vreo 1500 de euro + TVA (parcă). Şi nici măcar nu m-am obosit să revin cu un telefon, fiindcă întreprinderea mi se părea o prostie şi eram convins că vor înţelege absurdul ei. În urmă cu vreo 3 săptămâni, de curiozitate, intru iar şi surpriză!... site-ul e refăcut total, cu SC Răhăţel srl. Arată fix ca un căcat (după ce mie mi se scoseseră ochii cu înaltele idealuri estetice ale firmei, pierzând sâmbete la conceperea layoutului) şi dispune de un forum PHPBB completamente gol, care abia aşteaptă să fie spamat cu pR*n, p|lls and casinos. Ok. No problem, al naibii să fiu de nu revând site-ul ăla.

Revelatie: femeile fac shopping in magazine...

...şi bărbaţii online.

Când mi-am cumpărat cele 2 laptopuri, am frecat netul de l-au găsit dracii. Citit recenzii, specificaţii, păreri, comparat preţuri.

Când mi-am cumpărat pda-ul, la fel.

Când i-am luat cadou telefonul mobil nevesti-mii, idem. Şi l-am cumpărat în ultima clipă, phew!

Acum mă chinui să găsesc un hotel la Paris. De fapt, de 2 săptămâni mă chinui. Partea bună e că am reuşit în sfârşit să decid după ce site voi face rezervarea: Venere.com . 123resa.net (site-ul pe care am făcut SEO), Expedia sau Opodo nu m-au mulţumit. Mi s-au părut ba prea complicate, ba prea puţin interesante, ba cu informaţiile aiurea. Şi astea sunt doar câteva dintr-o duzină de site-uri de rezervări online pe care le-am găsit cu Google.fr. Acum prevăd că o să dureze vreo săptămână până când voi decide hotelul. Nu de alta, dar pe lista scurtă sunt vreo... 20.

Ghelir.ro, un mic jucator pe o piata mare

Anul trecut noi implementasem pentru Phototrade.ro campania Z5, care avea ca scop vânzarea pe parcursul verii a unui stoc de 80 de Konica Minolta Dimage Z5 (chiar s-au vândut!).

Acum a apărut un concept şi mai şi: Ghelir.ro. Zilnic, un alt produs, la un preţ fără concurenţă. Ideea mi se pare supermişto şi sunt sigur că va avea succes. Ar fi bine însă ca iniţiatorii proiectului să aloce şi un mic buget de promovare pe Adwords, în fiecare zi cu un alt anunţ. Cu circa 30 de RON / zi (deci maxim 900 de RON / lună) ar putea avea între 70 şi 200 de clickuri în fiecare zi. Dacă 5% plasează comenzi, înseamnă 3 - 10 comenzi noi pe zi. Nu mai vorbim de awarnessul creat în mintea celorlalţi.

Eu o să stau cu ochii pe el, la fel cum o fac şi cu www.GiveAwayOfTheDay.com. Ăştia dau zilnic un soft, gratis (deşi în mod obişnuit costă bani). Stau cu ochii pe el, fiindcă unele softuri chiar sunt utile. Aşa e şi cu ghelirul ăsta: bine că ştiu că există. Când o fi să cumpăr ceva, o să dau o raită şi pe la ei.

Votul uninominal: o mare prostie

Odată cu revictoria marinelului, revine în forţă trăncăneala despre votul uninominal.

În ceea ce mă priveşte, cred că votul uninominal va fi ultimul şut în fund de care România avea nevoie pentru a ajunge definitiv în mâna oligarhilor de care face atâta caz băsescul.

Problema parlamentului actual nu e că e corupt, plin de cretini sau de crăcănaţi. Problema lui e că e votat de poporul român. Cum, nu ştiţi cum arată poporul român? Păi, e un popor care în proporţie de 90% e manelist, necioplit, slab educat (studiile au arătat că suntem printre cele mai lipsite de educație popoare din Europa...). Nu că n-am fi isteți, dar ducem cu noi... probleme istorice. Cum ar fi, de pildă, o înaltă dependență de rural. Na, doar suntem, majoritatea dintre noi, la prima sau a doua generație de orășeni get-beget. Well, de la un asemenea popor băsescul (el însuşi un manelist şi un necioplit) aşteaptă un parlament de filozofi şi genii. Păi, e cam greu. Cum e turcul, şi pistolul... ştiţi cum se zice.

Drept care mintea coţofenelor cu două sinapse rătăcite prin cotloane întunecoase a clocit votul uninominal, ca să...

• ...păi, probabil ca să-i dea posibilitatea unui Becali să-şi strângă toţi cei 50 de nepoţi şi să le spună: "Băh, luaţi de-aici fiecare 50.000 de euro, vă duceţi în câte un judeţ, faceţi campanie şi vă alegeţi"!
• păi, probabil să-i dea voie unui Patriciu să-şi strângă toţi tovarăşii avocaţi şi procurori şi să le spună: "Domnilor, pe timpul listelor nu aveam în Parlament decât 10 susţinători, da' acum ia luaţi d-acii de la tata măruţişul ăsta, vă faceţi campanie, vă alegeţi şi după aia, joc de glezne pentru mine în Parlament. "
• ...şi tot aşa.

Deja anumite primării locale (la primărie se votează uninominal) sunt dominate de oligarhi locali care nu au alt merit decât acela că au avut bani să candideze (v. Cibu în Brăila, Mazăre în Constanţa). Votul pe liste mai permite, de bine de rău, strecurarea câte unui profesoraş sau intelectual (v. Cioroianu) în Parlament, în conformitate proporţională, de altfel, cu numărul rarefiat al intelectualilor şi oamenilor inteligenţi ai acestui popor. Votul uninominal însă va duce exclusiv la alegerea marionetelor oligarhilor, singurii care vor avea bani să finanţeze comunicarea din campaniile electorale. Mă tem că toţi cei care se aşteaptă să-i vadă în Parlamentul României pe Socrate, Platon şi Aristotel, odată cu votul uninominal, vor fi crunt dezamăgiţi...

Update automatic sau manual?

Una dintre cele mai dubioase cereri cu care ne confruntăm la proiectul M-Rex este cea privitoare la posibilitatea de a actualiza baza de date direct dintr-un fişier Excel. Mulţi proprietari de magazine vin şi ne roagă să creăm un modul pentru chestia asta.

Trebuie să recunosc că pe lista priorităţilor, atunci când am conceput acest proiect, nu s-a aflat şi un asemenea modul, deoarece ideea mi s-a părut stupidă. În spatele M-Rexului a fost dorinţa mea de a crea o Dacia Logan a comerţului virtual. Un shop-engine uşor de folosit şi totodată complex, care să ofere unui comerciant abil şi care vrea cu adevărat să facă treabă (cum sunt cei de la Mediadot) posibilitatea să îşi salveze o parte esenţială a bugetului în vederea investirii în publicitate sau în alte forme de promovare care să îi asigure start-up-ul.

Ideea unui asemenea modul mi s-a părut stupidă pentru că, dacă afacerea îţi creşte cu adevărat, nu văd de ce să nu mai angajezi 1-2 oameni care să verifice permanent informaţiile introduse acolo, nu să se lase în baza unui script. Într-o zi am făcut o probă şi am descoperit că fişa produsului în scriptul nostru e suficient de logic structurată ca să nu îţi ia mai mult de 5 minute introducerea completă a unui produs, cu 10-15 specificaţii şi cu tot cu 4 poze. Deci un operator bun, care ar face o pauză de 10 minute la fiecare oră, ar putea introduce 80 de fişe pe zi, adică 800 în 10 zile. Multe magazine virtuale din România nici nu au atâtea produse în listă.

Din păcate, am observat că tocmai proprietarii care nu au pregătit de la bun început o strategie coerentă de dezvoltare sunt cei care ne cer mai abitir un asemenea modul. De multe ori ei se confruntă fie cu o creştere a magazinului pe care nu au prevăzut-o, fie cu lipsa desăvârşită a oricărei resurse umane. Pentru liniştea sufletească a celor care stau cu ochii pe noi, ei bine, un asemenea modul e creat deja şi va inclus cât de curând în distribuţia de bază a M-rex-ului, respectiv oferită ca update gratuit acelor magazine care îşi vor manifesta interesul pentru el. Dar eu tot rămân la ideea că e mult mai bine să mai scoţi un ban din buzunar şi să te asiguri că beneficiezi de 1-2 oameni buni la baza de date, decât să laşi un script să îţi facă treaba şi să gândească pentru tine.

Ralu Filip a murit: ce face site-ul CNA?

Ieri a murit, la numai 47 de ani, preşedintele CNA, Ralu Filip. Prilej pentru noi, care lucrăm în industria web, să analizăm la cald evoluţia unui site instituţional: www.cna.ro. Sunt curios să văd când se va anunţa doliul pe site (sau dacă va fi anunţat!), când se va publica un necrolog în memoria celui care a fost Ralu Filip şi când se vor actualiza fişele membrilor consiliului. Momentan pe site-ul cu pricina toate-s bune şi frumoase.

Update 11.00: site-ul anunţă doliul. Încă nu e publicat un necrolog.
Update 13.00: iată că a apărut şi necrologul. Reacţia celor din spatele site-ului a fost 100% profesionistă.

Emil Bobu si Emil Boc

Nu mi-am ascuns niciodată antipatia pentru Băsescu, pe care îl socotesc un mic fascist reprimat, care dacă ar fi trăit prin anii '30 fie ar fi declanşat un război civil, fie ar fi impus o dictatură personală.

Ceea ce îmi displace însă cel mai mult vizavi de votul de ieri nu e faptul că s-a reales iar - în fond, era dreptul lui să fie preşedinte, câtă vreme a câştigat democratic votul populaţiei în 2004. Cel mai mult îmi displace că va reveni la putere camarila de lingăi care îl înconjoară. Fiindcă Băsescu - ca orice spirit dictatorial, de altfel - are o problemă de structură: nu se poate înconjura decât cu lingăi şi nulităţi fără coloană vertebrală, incapabili să se afirme în vreun alt domeniu decât "în preajma" lui el lider maximo. După Ceauşescu, Băsescu este primul preşedinte al României care a reuşit efectiv să-şi îndepărteze din preajmă, din zona de luare a deciziei, toţi oamenii de valoare care l-au înconjurat cândva, păstrând în schimb numai yesmanii şi ţucălarii, în frunte cu ridicolul Boc.

Vi-l mai amintiţi pe Emil Bobu? Well, cam asta îmi inspiră mie Emil Boc. Vă mai amintiţi cum dădea Bobu tonul la aplauze când ţinea Ceauşescu un discurs? Well, cam ăsta e Boc. Băsescu tuşeşte şi Boc închide uşa să nu se mai facă curent. Băsescu râgâie şi Boc îl bate pe spate să nu se înece. Băsescu îşi freacă chelia şi Boc îi spune: "Vai, ce păr des aveţi domnule Preşedinte!" Ăsta e Boc. Un limbric aciuat sub o lupă care îl face să pară mare piton.

După cum Anca Boagiu îmi aduce aminte de Suzana Gâdea. O tipă agramată, cu privirea mustind a vid, cu tare de exprimare şi de logică, dar veşnic abonată la funcţii şi funcţiuni... sub umbrela lui el lidero maximo, se înţelege.

Şi să mai spun ce îmi sugerează Stolojan? Blaga? Videanu-bordură? Valeriu Stoica?

Live.com pe romaneste

Live.com (motorul de căutare al lui Microsoft, odinioară găzduit pe MSN) permite acum şi căutarea restrânsă pe limba română / site-uri din România. Şi are interfaţa tradusă în limba română. Şi al naibii să fiu dacă rezultatele nu sunt bunicele.

Mediadot are o mutra noua

Mediadot.ro, care poate fi socotit cu uşurinţă nava amiral a flotei de magazine create pe platforma Magazinosaurus Rex™, are începând de azi o mutră nouă, mai apropiată de sufleţelul gamerilor.

De fapt la baza noii interfeţe a stat cerinţa de a copia un layout de OS Commerce de pe TemplateMonster (un site pe care eu, în principiu,

îl urăsc !

) cu care evident că nu aveam ce face, fiindcă sursele erau total inutilizabile. Cel mai nasol e să gândeşti cum dracu' integrezi funcţional ceea ce într-un alt sistem nu are decât un rol estetic (sau viceversa). Până la urmă ceea ce a ieşit arată binişor. A, şi am uitat să spun: de SEO se va ocupa marele maestru Krumel.

Pacat de Gandul

Citeam "Gândul" în fiecare seară. Site-ul creat de Grapefruit era, pur şi simplu, încântător. Uşor de navigat, elegant, aerisit, cu o tipografie care favoriza lizibilitatea. Adevărul e că nu sunt deloc un fan al acestui ziar (pe care nu l-am cumpărat niciodată) dar site-ul lui îmi plăcea.

Din păcate obiceiul va lua sfârşit în seara asta. Gândul are alt site. N-are nici un rost să dezvolt aici o critică. Pare ok şi ăsta, dar... nu-mi place.

Aprecierea leului: munca e o marfa

Mă disperă cei care prevăd "colapsul" economiei româneşti în cazul unei aprecieri susţinute a leului.

Argumentul forte este acela că un leu puternic şi un euro slab ar favoriza consumul şi importurile în defavoarea exporturilor şi producţiei. Astfel, balanţa comercială a României ar fi negativă per ansamblu şi România s-ar adânci în datorii.

Din păcate, asta e o interpretare strict liberală a ceea ce se întâmplă în economie. O interpretare marxistă i-ar fi ajutat pe pesimişti să înţeleagă de ce, în ciuda zvonisticii alarmiste care deja se face auzită de vreo 3 ani, economia românească nu doar că nu a colapsat, ci a avut ritmuri de creştere susţinute (şi va continua să crească), iar leul românesc nu doar că nu a căzut, ci s-a întărit permanent (şi va continua să se întărească).

Explicaţia e simplissimă. În ultimii 4-5 ani România a exportat de fapt o marfă foarte preţioasă: forţă de muncă. A, liberal gândind, asta nu e o marfă; dar dacă gândim marxist (aşa cum o fac eu) forţa de muncă este o marfă. În lipsă de altceva, România a exportat muncitori. Nu cine ştie ce... vreo 3-4 milioane (cam cât populaţia Republicii Moldova). Cu banii câştigaţi de pe urma lor a putut importa electrocasnice şi materiale de construcţii fără ca balanţa comercială să poată fi pusă în pericol. Deşi dacă elimini din condei exportul de muncă, s-ar putea să găseşti nişte cifre alarmante. Banii obţinuţi pe forţa de muncă (altfel zis, banii căpşunarilor) deşi la un nivel imediat se duc pe consum, la un nivel mai profund se transformă în dări la stat (de aici, o vistierie mai bogată pentru dl. Isărescu), capitalizează afaceri, cumpără tehnologie.

Astfel, leul şi economia per ansamblu nu vor avea de suferit decât dacă robinetul cu bani de la căpşunari se va opri. Altfel zis, dacă marfa numită "forţă de muncă made in RO" va înceta să se mai cumpere la export. Sincer să fiu, cel puţin pentru următorii 3-4 ani scenariul mi se pare complet imposibil. Dar nu imposibil în general: este clar că în câţiva ani mulţi dintre cei plecaţi îşi vor lua şi familiile cu ei, sau îşi vor pierde bătrânii de aici (deci şi motivaţia de a mai trimite bani) ş.a.m.d. Peste 3-4 ani însă eu personal sunt absolut convins că economia va fi complet pusă pe picioare şi independentă faţă de exportul de forţă de muncă.

10 ani de la moartea lui Paulo Freire

Paulo Freire, cel care schimbat total felul în care înţelegem educaţia, a murit în urmă cu 10 ani (şi 10 zile), pe 2 mai 1997.

Deşi numele lui e cvasi necunoscut în Românica noastră dragă, trebuie spus că în afară există deja mai multe institute care îi poartă numele, studii, cercetări, influenţate de munca lui.

Dar ce a făcut Freire, de ce e atât de important? Păi, el ne-a schimbat viziunea tradiţională asupra educaţiei, făcându-ne să trecem de la ideea de "educaţie de tip bancar" care priveşte subiectul educaţiei ca pe un simplu depozit în care verşi "valorile" (aşa cum la bancă depui banii), către "educaţia conştientizării" care urmăreşte să îi redea subiectului educaţiei mai multe informaţii despre sine, ajutându-l să se înţeleagă în primul rând pe sine. Ideea este în particular aplicată în educaţia adulţilor, deoarece acest domeniu nu este aproape pe nicăieri în lume sub obrocul statului naţional, oamenii fiind liberi să înveţe ce vor. Educaţia tradiţională încă este însă într-o proporţie covârşitoare de tip "bancar", cu statul turnând în minţile neformate ale copiilor "valori" pe care consideră necesar să le "depoziteze" în conştiinţa lor la vârste fragede. Din fericire, noile tehnologii vor face în curând imposibilă orice formă de educaţie de tip bancar deoarece chiar şi copiii vor fi liberi să acceseze ce informaţii vor, cum vor, de oriunde vor.

Pink Floyd - Echoes

"Meddle" mi s-a părut întotdeauna cel mai bun album al lui Pink Floyd. E "progresiv" până în măduva corzilor (de chitară). Deşi am rămas de multă vreme fără casetele mele, am reuşit să descopăr online acest film, creat din "Echoes":

A murit Octavian Paler

Am văzut adineauri pe Hotnews. Arăta foarte rău şi vorbea greu de mai multă vreme. Cu ani în urmă, când mai frecventam terasa scriitorilor, îl mai vedeam pe acolo pe Octavian Paler şi mi se părea încă de atunci pe moarte.

Niciodată nu am putut să-l citesc, pentru că e greu să mai prizezi altfel de panseuri după ce te-ai hrănit toată tinereţea cu Pascal, Nietzsche şi Şestov, aşa cum am făcut-o eu. "Viaţa pe un peron" m-a plictisit enorm şi nu am putut să o duc dincolo de primele 30-40 de pagini. Peste textele din Săptămâna Financiară sar (mai bine zis, săream) întotdeauna. Faţă de "Don Quijote în est" şi "Rugaţi-vă să nu vă crească aripi" am simţit acelaşi plictis. Nu l-am văzut niciodată mai mult decât un Delavrancea al sfârşitului de secol XX. Un banal şi mediocru intelectual care străluceşte ca o piatră de fosfor în întunericul unei culturi de 2 lei.

Dar Octavian Paler măcar spunea cinstit foarte multe lucruri, cel puţin după '89. Dacă anumite lucruri mergeau prost şi nimeni nu avea curaj să spună că merg prost, Paler spunea. A avut întotdeauna curajul să fie în răspăr cu "trendurile". Pentru asta îl respectam. De exemplu, într-o vreme în care e trendi să fii pro-Băsescu el a fost printre puţinii care au avut curaj să spună adevărul: Băsescu e un intrigant şi o nulitate politică. Acum, după ce a murit, nu-mi vine să cred câtă ură a putut să acumuleze împotriva sa acest om care vorbea liber. Deja pe obituarul lui de pe Hotnews se adună comentariile veninoase, murdărite de ură. Că a fost comunist. Că a scris la Scânteia. Că a fost la Cântarea României... Că era ateu... Dumnezeu să-l odihnească. Bine că a plecat dintre mizerabili.

Fac asigurari si sunt prost

Postul acesta poate fi socotit urmarea acestui post. Ziceam acolo cât de prost îşi gestionează asiguratorii români prezenţa online.

Well, se pare că se poate şi mai rău de atât. Ieri şi azi mi-a atras atenţia la TV o reclamă zgomotoasă, milităroasă, care te îndeamnă să te înrolezi la Omniasig. O reclamă, aşadar, care caută să atragă forţă de muncă pentru firma în cauză.

În postul precedent ziceam că în România (mai ales în Bucureşti) s-a cam închis robinetul cu nefericiţi obligaţi să dârdâie la colţul străzii pentru un casco de căcat. E şi normal: cu 2 milioane de români în Italia, 2 milioane în Spania şi încă un milion prin restul occidentului şi America de Nord, vremea de aur a exploatării şi îmbogăţirii pe seama sărăciei generale s-a cam dus.

Ei bine, în aceste condiţii în care nu îţi trebuie decât un creier de cimpanzeu ca să înţelegi că metodele de căcat care au dat roade în trecut nu mai au cum să dea roade acum, Omniasig foloseşte cel mai scump canal media posibil, televiziunea, pentru recrutarea unei forţe de muncă inexistente. Îmi aduc aminte de ce zicea Mişulică, fostul meu şef (idiot) de care pomenisem în acest post: "Domnu' Sârbu, ştiţi ce face o firmă mare când ceva nu merge? Bagă mai mulţi bani."

Paralel, Omniasig şi-au refăcut şi site-ul (cu Createit.ro). Sigur e refăcut recent fiindcă am mai intrat la ei pe site acum vreo 2 luni şi arăta ca un jeg. Site-ul nou arată ok, dar problema e că la nivel funcţional e o labă tristă. Şi vreau să se înţeleagă bine, nu critic munca celor de la Create.it, pentru că ei, săracii, or fi făcut ce li s-a cerut. Critic mintea care a coordonat proiectul de refacere a site-ului şi care nu înţelege nimic din felul în care ar trebui să funcţioneze internetul.

1. Încă de la intrare, te loveşte în plex aceeaşi obsesie: "Angajează-te la Omniasig!" Fraţilor, voi sunteţi firmă de asigurări sau agenţie de recrutare?!

2. Site-ul nu face altceva decât să prezintă produsele firmei. E o broşură online. Site-urile tip broşură sunt ok pentru o afacere care nu poate vinde online (de exemplu, o firmă de web design poate avea un site tip broşură, fiindcă nu poţi vinde site-uri la kilogram) dar pentru una care poate vinde online e o prostie să nu vândă. Cât ar fi costat să se implementeze un mecanism de login al clienţilor, care să aibă posibilitatea să ceară din contul propriu cutare tip de poliţă de asigurare? Şi cererea să plece direct la departamentul de vânzări care să nu mai trimită 10 agenţi care să tragă cu 9 gloanţe oarbe şi unul singur bun.

3. Ca să vedeţi cât a înţeles proiectantul site-ului ce e interactivitatea: Omniasig are şi un telverde. Cum, nu-l vedeţi?! Păi daţi un click ca să treceţi de prima pagină ("coperta") apoi derulaţi pagina (pe 95% din rezoluţii) şi benoclaţi-vă în colţul din dreapta jos. Adică în colţul "mort". Acolo au găsit de cuviinţă să pună telverdele, DOAAAMNE-DUMNEZEULEEEEEEE! Înseamnă că Apple vor fi fiind nebuni de legat, nu-i aşa?!

Bun, dar să trecem mai departe. Recapitulare: asiguratorii aceştia au debitat cu minţişoara lor cum că ar trebui să-şi refacă site-ul. Lăudabil! De asemeni, au mai debitat că au nevoie de oameni mai mulţi, mai mulţi (în condiţiile în care piaţa de muncă nu mai poate oferi). Drept pentru care sinapsele s-au pus una în capul ăleilalte şi concluzia a fost "facem saiiiiitu, facem un sait şmecher răăău, după aia facem campanie teveeee, şi punem şi pe sait mesaju cu hai la noi".

Nenicule, în condiţiile în care:

Premisa A. Forţa ta de vânzări e subdimensionată în raport cu nevoile companiei.
Premisa B. Piaţa de muncă nu îţi mai poate oferi forţă de vânzări 'eftină şi bună.

[Concluzia:] ...nu era mai simplu să faci un site interactiv şi campania TV (y compris banii, money money!) să se concentreze pe un mesaj precum: "intră pe www.Omniasig.ro şi încheie o asigurare online! Consultanţii noştri te vor contacta pe loc!"

?

Bucile de fresc? Hm...

Ştiaţi că există un site cu joculeţe numit Prizee.com tradus în româneşte? Ştiaţi ca e tradus ca dracu'?

Heroina la guvern

Se pare că guvernul nostru stătea bine-mersi cu fundul pe 60 de kilograme de heroină. Să se explice astfel criza politică prin care trecem de câtva timp? Poate că nu şi-or fi băgat-o direct în venă, dar măcar un pic or fi tras pe nas niscaiva aburi...

A, sau heroina cu pricina o fi rămas de la guvernul anterior. Am înţeles. Năstase ori o pregătise ca monedă forte de luptă pe frontul anti-talibanic din Afghanistan, ori se pregătea să finanţeze un Woodstock în variantă românească.

Sursa

Si Cartea de Weekend are site

Începând de azi, editura Cartea de Weekend e prezentă şi pe net. Cartea de Weekend traduce în exclusivitate pentru publicul din România cărţile colecţiei Harlequin.

1 Mai / Rush - The Working Man

1 Mai. Alienare.