Un studiu pe Tree.ro

http://www.tree.ro/ro/studii-de-caz/ analiza-societatilor-de-asigurare-in-spatiul-virtual.html

Foarte interesant, mai ales că noi urmărim de mai multă vreme sectorul asigurărilor: avem un software destul de complex de brokeraj, cu care însă ne câcâim de vreo 2 ani să îi dăm o formă prezentabilă.

Mi-am adus aminte că anul trecut am licitat pentru 3 asiguratori: 2 site-uri şi un software. Din motive lesne de înţeles, nu le voi da numele. A, şi nu îi pot uita şi pe... fuck off. Nici nu merită amintiţi. Asta e o poveste veche, de prin 2004.

Să revenim la cei 3 măreţi. Prima companie, lideră pe segmentul ei de piaţă vroia refacerea site-ului. Site-ul era (in februarie 2006) şi este în continuare oribil. Primiseră numai oferte de la 2500 în sus. Pe bună dreptate, fiindcă atât făcea site-ul. Cum necum, au ajuns şi la noi, da' cine era acolo cu decizia vroia şi un pic de şpagă, mă rog, şi vroia ca preţul să nu depăşească 1000 de euro. Deci din 1000 de euro ar fi trebuit să-i dau şi lui şpagă vreo 200. Iniţial m-am gândit că n-ar fi rău dacă aş avea în portofoliu şi un asigurator, dar 1000 de euro era un preţ prea mic, aşa că l-am urcat din prima la 1250 şi le-am zis că mă gândesc dacă merită şi că oferta "oficială" s-ar putea să fie şi mai mare. Evident, după ce m-am gândit şi am formulat oferta oficială, preţul final a fost de vreo 1700 de euro din care eram dispus să scad 10% + 10% (deci 340) dacă... şi dacă... Erau 2 condiţii. Condiţiile alea erau, simplu spus, nişte căcaturi. Orice om cu scaun la cap le-ar fi acceptat. "Hm, să vedem." - au zis ei. "Prima e acceptabilă, a doua nu prea." Deci preţul rămânea blocat undeva pe la 1500 de euro. Drept urmare, nu şi-au mai refăcut site-ul, care continuă să arate şi azi ca dracu.

Al doilea era un broker, măricel după spusele lui. Website făcut ca la casa pionierilor. Mă rog, omul nici nu prea era dornic să investească mult în online fiindcă, zicea el, "Noi lucrăm mai mult cu oamenii, contact direct." Mi-am muşcat limba să nu-i spun: "De-asta îţi arată cartea de vizită ca un căcat, fiindcă lucrezi direct cu oamenii?" La un moment dat a dispărut. După vreo trei luni mi-am adus aminte de el. Îşi refăcuse site-ul. Acum e casa pionierilor episodul 2.

Al treilea e un alt asigurator important. Ajungem acolo prin octombrie. Băieţii veseli aveau nevoie de un software pentru care noi aveam tot know-how-ul necesar, deci realizarea nu era o problemă. Înainte de software, trebuie spus că băieţii veseli investiseră în jur de 500.000 de euro în hardware special achiziţionat cu această ocazie, dar probabil că o minte creaţă de la financiar uitase să bugeteze şi software-ul, şi acum dădeau din colţ în colţ, că degeaba aveau hardware dacă nu aveau software. Şi cum oamenii lor (puţini, de altfel) erau suprasolicitaţi şi dădeau cu cearcănele de pământ, s-au gândit să rupă pisica în două apelând la o firmă. În fine. Oferta noastră a fost de 12.000 de euro. Au picat pe spate. Literalmente. Am vaga impresia că se aşteptau la ceva de genul 500 de euro şi "Săru'mâna boierule că lucrezi cu mine, mânca-ţ-aş!" Concluzia este că nu au softul respectiv nici acum. În 4 luni se făcea de o mie de ori.

Ce zic eu?... la o analiză sumară a domeniului?

1. Sectorul asigurărilor are probleme mari de management al imaginii fiindcă mulţi oameni de răspundere sunt bătrâni şi au rămas cu mintea la marketingul predat la "Ştefan Gheorghiu".
2. Implementarea tehnicilor moderne de comunicare în sectorul asigurărilor se va petrece foarte greu, tocmai fiindcă boşorogii cu bani din spatele societăţilor de asigurare or să dispară greu.
3. Mulţi asiguratori o vor lua în freză la greu, tocmai pentru că ani de zile s-au bazat pe munca de furnică dusă de diverşi nefericiţi care nu au găsit nimic mai bun de făcut decât să stea la colţul străzii cu o măsuţă ca să adune nişte casco-uri de căcat. Problema e că robinetul cu "mâna ieftină de lucru" s-a cam închis în România, şi cei care sunt prea încuiaţi la scăfârlie ca să-şi automatizeze procesul vânzării (prin sisteme informatice) vor pierde piaţa. Ăştia vor fi mulţi. Al dracu' de mulţi!

Şi acum, bonus. O metodă inventată de mine pentru a scăpa de telefoanele tâmpite ale celor care vor să îţi vândă asigurare de viaţă:

Ei: Alo, domnu / doamna Cutare?
Tu: Da.
Ei: Bună ziua, numele meu e Agentu/Agenta Osug de la [numele societăţii de asigurare] şi aş vrea să vă propun o întâlnire pentru a vă prezenta cea mai de căcat ofertă de asigurare pentru viaţa dumneavoastră de căcănar/-ă.
Tu: [ATENŢIE MARE, AICI E ŞMECHERIA: nu închide, că te va suna iar; fii cât mai amabil/-ă!] Aaa... sigur, senchiu veri muci, să vedem despre ce e vorba.
Ei: Ştiţi, [numele societăţii de asigurare] are o ofertă deosebită, dacă viaţa dvs. de căcat nu vă mai satisface, vă propunem să investiţi bla bla bla .
Eu: [ASTA E REPLICA!] Vaaai, dar ştiţi, eu am deja asigurare de la [numele altei societăţi de asigurare].
Ei vor rămâne blocaţi. O perioadă nu vor mai suna. Comprendi? Dacă sună de la AIG, zici că ai asigurare la ING, şi dacă sună de la ING, zici că ai la AIG. So simple!