27.2.09
Primăvară
21.2.09
U, V sau L?
În urmă cu ceva timp domnul Isărescu îşi punea problema dacă recesiunea din România va fi în formă de U (cădere lentă, recuperare lentă), V (cădere bruscă, recuperare bruscă) sau L (cădere bruscă şi rămânere la poziţia "lat").
Eu personal sunt mai mult decât convins că vom avea de-a face cu un L de toată frumuseţea din următoarele motive:
- România este, economic vorbind, o ţară bananieră, Hondurasul Europei. Nu producem decât în lohn sau outsourcing, deci până când nu reintră pe creştere pieţele externe, să aibă surplus de comenzi, vom sta degeaba; iar acest fenomen nu se poate produce mai devreme de 2-3 ani;
- clasa politică încă nu pare pe deplin conştientă de ceea ce se petrece; asta face ca măsurile anti-recesiune să întârzie în continuare nepermis de mult; statul ar trebui să-şi reducă din cheltuieli în proporţia în care o face şi mediul privat, să disponibilizeze în proporţia în care o face şi mediul privat, şi să se împrumute de oriunde poate pentru a comanda mediului privat lucrări sau pentru a capitaliza (puţinele) bănci româneşti rămase în sistemul financiar; din păcate, am impresia că pe lacheul Boc nu-l interesează momentan decât un lucru, şi anume cum să facă să fie reales El Presidente Băse;
- căderile raportate de cele câteva pieţe la care am acces prin informaţii personale sau din presă (web, utilaje pentru stivuire, construcţii, publicitate) sunt formidabile. Ele indică un dezastru major al economiei româneşti, în care am intrat deja, dar care e abia la început.
- spun că e la început, pentru că nu avem încă un şomaj îngrijorător (10-11%), deşi ne îndreptăm cu paşi repezi, în mod evident, spre o asemenea cifră. Încet-încet firmele vor trece la disponibilizări pentru că din încasări cu 65% mai mici ca anul trecut e normal să nu poţi ţine la fel de mulţi oameni ca anul trecut. Momentan însă lumea mai speră că lucrurile îşi vor reveni, deşi este evident că nu există motiv să-şi revină.
- cel puţin în următorii ani va fi imposibil să mai atingem cifrele de consum din ultimii 2 ani, pentru simplul motiv că leul, deci şi salariile, va/vor scădea în continuare. În plus există şi sentimentul negativ al oamenilor care se vor înfrâna de la cheltuieli nesăbuite, plus că foarte mulţi se vor trezi cu veniturile înjumătăţite sau întreite.
Ce ne poate salva, personal, pe fiecare dintre noi? E clar că suntem într-o situaţie de tip "scapă cine poate". Nu le-aş putea da sfaturi altora, dar eu personal am căutat încă din urmă cu un an - când am simţit, în ianuarie 2008, cât de fragilă e toată economia - să-mi diversific sursele de venit. Aşa că la ora actuală familia mea are 4 surse distincte de venituri (salarii / investiţii), apetit pentru economisire şi nici măcar un credit. Momentan dorm liniştit.
20.2.09
Who the fuck is James Blunt?!
19.2.09
Criza loveste mediul online in plex
Căderea bugetelor se vede cu ochiul liber pe site-urile mari. E incredibil să vezi că site-uri de calibru precum Capital.ro, EVZ.ro, Ziua.net, Gardianul.ro, Acasa.ro etc. afişează reclame Google Adsense. Se ştie că Adsense oferă un eCPM (câştig pe mia de afişări) de circa 1-2 dolari, deci cam de 10 ori mai mic decât câştigul oferit de regiile publicitare. Teoretic. Practic, însă, se pare că lumea e mulţumită şi cu acest câştig, probabil pe principiul că e mai bine mai puţin, decât nimic.
Strict în ceea ce priveşte online-ul, prăbuşirea bugetelor e de rău augur, pentru că asta înseamnă mai puţine site-uri de campanie, mai puţine banere, mai puţine afaceri online. Piaţa se contractă deja, şi deja ne confruntăm cu deflaţia. Din informaţiile pe care le am, preţurile la site-uri au scăzut cam la nivelul lui 2006, ceea ce e destul de grav, pentru că de atunci până acum salariile în industrie au crescut cu cel puţin 50%. Asta înseamnă că firmele de web, care şi aşa nu excelau la capitolul potenţă financiară, vor fi supuse unei presiuni suplimentare anul acesta. Am văzut de altfel că Avantaj Net a început să ofere celor interesaţi posibilitatea de a lua site-ul în rate, ceea ce mi se pare o uriaşă greşeală. Serviciile sunt servicii, produsele sunt produse. Serviciile înmagazinează timp, iar timpul nu ţi-l dă nimeni înapoi. Un produs poate fi ridicat din curtea unui rău-platnic pentru a fi revalorificat; un serviciu, nu! Nu mai zic de faptul că nu este rostul unei firme care prestează anumite servicii să se transforme în birou de credit. În fine. Criza e abia la început şi numai cine va avea o strategie bine gândită va reuşi să o traverseze în picioare.