A fost frumos, dar...

...terminăm anul cu :

• Inflaţie de aproape 7%.
  
• Depreciere a leului faţă de euro de 6,75%. Constatare oarecum falsă, fiindcă pe ultimele 6 luni deprecierea a fost de vreo 15%, deci tendinţa pare a fi nasoală rău (of, ce prostii optimiste, de spălat pe creier, puteam să spun pe Seopedia).
• Creştere economică sub aşteptări, doar vreo 5,25%. Ok, de vină a fost seceta din agricultură.
• Salarii care au devansat cu mult productivitatea. Aici vinovatul e unul singur, guvernul, fiindcă a oferit nişte lefuri halucinante funcţionarilor provocând astfel direct inflaţia salariilor în toată economia şi indirect inflaţie în alte domenii - imobiliare, servicii.
• Deficit comercial record, în creştere. Asta înseamnă că mâncăm mai mult decât producem, momentan o facem pe datorie, dar să vedem cât va mai fi voie.

Aşadar se dă o ţară în care investiţiile sunt strict de expatriere a profitului (imobiliare, lohn, outsourcing), neexistând nimic autentic românesc vandabil în exterior, se dau nişte condiţii economice nefavorabile, care par să ascundă premisele unei crize majore, se dă şi un an electoral, în care vom mai avea, desigur, pomeni electorale, şi se aşteaptă ca la 31 decembrie 2008 ţara asta să mai stea în picioare.

Oare sunt singurul care observă că "tranzacţia anului" abia îţi dă banii de un depozit bancar?

Am citit în mai multe locuri despre vânzarea a 10% din Trilulilu pe colosal-fenomenala sumă de 100.000 de euro, adică atât cât poţi lua de la orice bancă din colţul străzii, împrumut pe 25 de ani.

Că tot vorbim de afaceri pe internet: păi o asemenea sumă eMag-ul o învârte în mai puţin de juma' de zi, magazinele de linia a 2-a precum Marketonline, PCGarage, PCFun, Mediadot, Shopit, în 1-3 zile iar magazinele mai mici în cel mult 10-15 zile. Ştiu câteva magazine medii-mici care în perioada asta de sărbători vând fără probleme cam de 1 miliard de lei vechi pe săptămână.

În condiţiile în care la Trilulilu sunt, dacă nu mă înşel, 3 sau 4 acţionari, rezultă că fiecăruia i-au revenit vreo 25-30.000 de euro. Bănuiesc că banii ăştia i-au ajutat mai mult să-şi acopere cheltuielile de până acum cu site-ul decât să se constituie într-un profit real, dar pentru atâta lucru după un an de zile mi se pare că Trilulilu nu e deloc exemplul bun pentru cea mai sănătoasă afacere online.

Este bine însă că începem să simţim şi noi, e drept, cu vreo 7 ani de întârziere şi la o scară mai mică, febra dot-com. Noi (KSD) am făcut anul ăsta 2 proiecte falimentare, la începutul cărora puteam să dau în scris că vor fi falimentare, dar în care clienţii credeau orbeşte. Mă rog, noi am încasat banii. Acum lucrăm la un al 3-lea proiect barosan pentru care pot, de asemenea, să dau în scris că e o idee proastă, da' mă rog... fiecare face ce vrea cu banii proprii. Şi pentru anul care vine deja se prefigura un al 4-lea pe care însă l-am refuzat fiindcă m-am plictisit să mai lucrez la aberaţii şi consider că e mai important să dezvoltăm în prima jumătate a anului proiectul nostru B (A-ul fiind M-Rex, fireşte) decât să mă lăcomesc la nişte bani pe care îi poţi face în alte 1000 de feluri.

bloggeri

O constatare din negura nopţii (am insomnie): când eram mic exista obiceiul să fii întrebat "tu ce vrei să fii când vei fi mare". De obicei răspunsurile erau de genul: cosmonaut, inginer sau fotbalist.

Ei bine, am impresia că junii noştri sunt pe cale să descopere o nouă meserie: bloggerul. "Vreau să fiu blogger." Fucking shit, dar pentru ce Doamne iartă-mă ar vrea cineva aşa ceva?! (Poate fiindcă se poate sta acasă pe banii babacilor şi se poate freca duda degeaba având totuşi o justificare patetică a propriei existenţe?!)

Uitaţi-vă în trafic.ro la situri noi: o grămadă de bloguri. Blogu' lu' x, blogu' lu' y, blogu' lu' z, blog despre pisici în general, blog despre cum să îngrijim lăbuţa stângă a pisicii, blog despre cum să scărpinăm pisica sub coadă, blog de dat cu capul... Oficial sunt înscrise vreo 2200 de bloguri, categoria de bloguri fiind, cred, a treia ca popularitate.

Ciudat.

Prostie fara limite. ING, episodul 2

Ok. Am declarat deja că nu sunt un fan al site-ului de cretinoizi cu care ING a ales să-şi prezinte oferta de pensii private.

Iată însă că ni se oferă şi episodul 2. Aud acum 5 minute pe Realitatea o reclamă. Un tip îi zice unei tipe ceva, bla-bla, "şi m-au contactat oameni şi de pe site, consultanting.ro" . I-auzi domne! Cum am laptopul deschis, dau să mă conectez, să văd şi eu situl cu pricina.

Bad Request (Invalid Hostname)

Mă rog, nu e mare lucru să te ducă sfecla să pui un www în faţa domeniului dacă vezi că nu merge, dar cât de prost trebuie să fii să faci reclamă tv la un site, în fond, inexistent?

Oare de ce vor unii sa schimbe ceva care merge?

Noul site al Evenimentului Zilei e pe vine. Nu vreau să comentez decât din postura de cititor: de ce naiba vor să schimbe ceva ce merge bine?! Actualul site are juma' de milion de cititori pe săptămână şi o rată bună de pageviews (8-9).

Pare să fie mâncătorie în cur specific românească.

Straniu.

Economia care duduie cu firme din secolul trecut

Suntem ultimii în Europa la procentajul de firme care au un website: 24%. Pe primul loc sunt ţările nordice, cu un procent de vreo 85% în timp ce media europeană e de 65%. Până şi bulgarii sunt mai destupaţi la cap, cu 31% din firme prezente online.

Mâine-poimâine intrăm în 2008 şi trei sferturi din firmele româneşti nici măcar nu au intrat în secolul XXI. Mă rog, partea bună e că va fi mult de muncă, în continuare, în industria web.

Iranul si dolarul

Unul din evenimentele-cheie la nivel internaţional văd că trece complet neobservat în presa noastră. Iranul se pare că a renunţat oficial la dolarul american ca valută oficială pentru efectuarea tranzacţiilor cu petrol (mai precis, ca valută în care să-şi vândă petrolul).

Dacă americanii nu o pun repede de un război cu Teheranul, care să readucă lucrurile "back on track", atunci e foarte posibil să asistăm în următorii 10 ani la o depreciere atât de accelerată a dolarului, încât hârtia verde chiar va deveni bună de şters la fund. Pe de altă parte, dacă Teheranul a luat decizia asta şi nu va păţi nimic, e de aşteptat ca în perioada imediat următoare şi alte state să ia o aceeaşi decizie. Chestia e că după războaiele din Afganistan şi (mai ales) Irak şi cu o datorie publică de 3 triliarde de dolari, mă îndoiesc că America ar mai avea resursele necesare susţinerii unui război care ar fi, probabil, de 10 ori mai costisitor decât cel din Irak.

Si scorul, cat a fost scorul?!

- sau cum să citeşti ca vita proastă un site prost -

În general, nu am timp. Nimeni nu are. Dar asta le întrece pe toate. Am vrut să intru pe ProSport să mai văd ce şi cum din fotbal. Hopa! Steaua a mâncat bătaie de la Urziceni în cupă! Dau click pe articolul de pe prima pagină şi încep să citesc. Şi citesc. Şi citesc. La final rămâne întrebarea: "Da' scorul, cât a fost scorul?"

În general site-ul ProSport e unul dintre cele mai prost făcute site-uri de sport. Dacă ne uităm pe prima pagină, o să vedem că lipsesc cu desăvârşire... scorurile! De fapt asta e o boală la jurnaliştii noştri, că şi la tv e la fel. Daca urmăreşti un meci pe RAI sau oriunde altundeva vei vedea undeva în colţul ecranului scorul: Cutare vs. Cutare 2-3 . Când televiziunile noastre preiau transmisii din afară, nu-i bai, că vin cu tot cu grafica de afară. Dar dacă ai ghinionul să te uiţi la un meci transmis de ai noştri şi ai ghinionul să deschizi televizorul după ce a început meciul, se poate întâmpla să stai ca vita şi o jumătate de oră în faţa ecranului fără să ştii cât e scorul, fiindcă nici pe ecran nu ţi se spune, nici cretinii de comentatori nu repetă periodic "am ajuns în minutul cutare, în continuare e x-x".

De fapt nici nu ştiu ce a fost în capul meu de m-am dus pe ProSport. Reflex de prost. Oricum, la finalul articolului am rămas cu iluzia că Urziceniul a dat cel puţin 3 goluri şi Steaua niciunul. Fals! A fost 2-0. Am aflat de pe GSP.ro, unde scorul însoţeşte, cum e normal, titlul cronicii meciului.

Ce să zic, probabil că e o operaţiune tehnică foaaaaaaaaaaarte grea să faci dintr-un site de sport... un site de sport.

"Batem orice pret", adica avem cele mai mari preturi

Flamingo a lansat eFlamingo.ro . Foarte bine, aş zice, dacă nu aş fi ajuns la ei prin intermediul reclamelor de care s-a umplut brusc tot netul. Reclame care bat monedă pe sloganul afişat şi pe prima pagină a site-ului: "Batem orice preţ!"


Păi şi ce e rău în asta? Păi, n-ar fi rău nimic dacă Flamingo nu ar fi al ţ-şpelea magazin online care pretinde că are cele mai bune preţuri. Pentru că, să fie clar, în comerţul online din România...

- toţi pretind că au cele mai bune preţuri;
- toţi pretind că îţi aduc marfa în 24 de ore;
- toţi pretind că au servicii de 5-7-9-200 de stele;
- toţi pretind că au marfa "în stoc";
- toţi pretind că au investit câteva milioane de parai într-o superplatformă care o să rupă tot la concurenţă (coaste, femururi, şira spinării);
- toţi pretind că etc.

Petarda cea mai tare e, evident, Altexul, care bagă reclama cu Mirya - "dacă găseşti preţ mai mic, îţi dăm banii înapoi" - în condiţiile în care Mirya e brand propriu şi nu-l mai vinde nici dracu' altcineva. Mă şi întreb, de altfel, dacă asta nu e reclamă falsă, care ar trebui sancţionată de CNA, fiindcă e la mintea cocoşului că n-ai cum dracu' să găseşti în altă parte mai ieftin un produs care se găseşte doar la Altex.

Aşa, şi revenind la eFlamingo, am răsfoit şi eu niţel site-ul să văd cam ce preţuri au. Dacă "bat tot", cum se laudă. Am luat la întâmplare câteva produse afişate în vitrină (deci, mă gândesc eu cu mintea mea de prost, chiar or avea preţ bun).

- boxe Creative I-Trigue 3220: pe eFlamingo sunt 189RON, pe Price.ro le găseşti cu 15-20 de lei mai ieftine la vreo 20 de magazine;
- telefoane, hai să vedem un Sony Ericsson W580i: la eFlamingo e 949 RON, pe Price.ro îl găseşti pe 7 magazine la preţuri mai mici cu 15-40 de lei;
- console: la eFlamingo Nintendo Wii e 949 RON, într-adevăr cel mai bun preţ; ceea ce nu se poate spune despre Playstation 2, pe care o poţi lua mai ieftin cu 20-35 RON din alte magazine;

Şi gata. M-am plictisit. Carevasăzică, se ia una bucată slogan stupid, se ia una bucată purcoi de bani şi se face una bucată campanie publicitară mincinoasă pe principiul "massele consumiste oricum e proaste" . Oare cât de departe va ajunge eFlamingo cu asemenea mentalitate de marketing?