Episodul 2: Taxonomia magazinelor virtuale de IT & C din .ro bazata in special pe trafic

Top 20? Bun, ca sa nu-si mai dea unii si altii cu presupusul că de ce top şi de ce nu potop ori spanţoc, clasificarea se va numi taxonomie bazată în special pe trafic.

Acum se vede dincolo de degetul arătător?

---

Am actualizat topul taxonomia. Noua ediţie e disponibilă aici: http://spreadsheets.google.com/pub?key=pGBlWqxWDobrCR4SDRw0fDg

Noutăţi:

1. Cele 20 de magazine au devenit de fapt 25 27 (au mai apărut Shopix şi Electroland). Există câteva magazine care nu fac tam-tam cu traficul propriu, ceea ce înseamnă că e destul de greu să vezi pe unde se situează. Numai datele din Alexa.com le dau de gol. Ca să nu existe discuţii că îi exclud pe unii şi pe alţii, am mai băgat încă 5 7 site-uri.

2. Am ales să sortez acum din principiu după "traficul săptămânal" (coloana D), luând în calcul ultima săptămână din trafic.ro. Pentru magazinele neînscrise în trafic.ro sau în alt serviciu public de statistici am folosit o estimare pe baza datelor din Alexa.com. Metoda e aproximativă şi cu siguranţă imperfectă (de exemplu, în cazul lui Marketonline sigur am prins un vârf excepţional de trafic datorat vreunei campanii de moment) dar mai relevantă decât rankul Alexa, care multora nu le spune nimic.

Magazinele cărora le-am aproximat traficul au cifra trecută cu albastru. Când am estimat traficul săptămânal al Emagului nu mi-a venit să cred dar... asta iese. Pe bune! Şi dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu 3 luni, când au ieşit din trafic.ro, aveau vreo 140.000 de vizitatori / săptămână. E posibil să fi ajuns la 200.000. De ce nu?

La fel am făcut şi pentru tendinţa pe ultimele 3 luni. La site-urile care nu sunt prezente în trafic.ro, am luat pur şi simplu datele din Alexa.

3. Am adăugat 2 coloane, F şi G: nr. de pagini / vizitator şi nr. de pagini indexate în Google.

F e cea mai importantă deoarece ne arată interesul pe care îl captează un anumit magazin. Este evident că un magazin care nu reuşeşte să le ofere userilor decât 3-4 pagini cu informaţii interesante are un potenţial mai mic de creştere decât unul care le oferă 10 pagini. Pe cel cu 10 pagini userii stau mai mult, studiază mai mult oferta şi e de la sine înţeles că dau comenzi mai multe şi au încredere mai multă în ceea ce văd. De aceea, să nu ne lăsăm înşelaţi de trafic: degeaba ai 10.000 de vizitatori dacă numărul de pagini vizualizate e de 2 / vizitator.

Am pus cu verde scorurile de peste 9. Cred că un scor de peste 9 pagini /vizitator este cel mai sănătos. Pe cele care înregistrează 6-8.9 pagini le-am lăsat cu negru, performanţa lor fiind medie. Magazinele care au sub 6 (fapt ce mă face să cred că au mari probleme cu conversia) le-am pus cu roşu. Sunt nu mai puţin de 13, adică mai mult de jumătate din top. La unele scorul e chiar dezastruos, în jur de 3, cu recordul absolut, 1.58, pentru CShop.ro. Asta înseamnă că pe site-ul în cauză lumea intră şi iese aproape imediat.

Pe baza acestor date se poate estima grosier volumul fiecărei afaceri. Eu nu sunt specialist, fiindcă nu am lucrat niciodată în echipa de marketing a unui magazin virtual, ca să şiu cam care e relaţia între nr. de vizitatori - pagini vizualizate - rata de conversie, dar bănuiesc că la un trafic comparativ egal în săptămâna 18.06 - 24.06, un PC Garage a avut, să zicem, 150-250 de comenzi pe zi, iar Marketonline numai 70-100.

4. Pe coloana 3, am bolduit site-urile a căror creştere în ultimele 3 luni e de peste 30%. După cum se observă, aproape toată piaţa e în creştere, dar bănuiala mea (fără să fi studiat tendinţele din anii trecuţi) e că o mare parte a creşterii se datorează caniculei, care a dus la creşterea cererii pentru aparate de aer condiţionat. Cel puţin pentru Neomax, Elanko şi Kumparaturi.ro pot să bag mâna-n foc că după trecerea caniculei le va scădea şi traficul. Tot în scădere va fi şi Marketonline, care a început deja să piardă din utilizatorii câştigaţi săptămânile trecute, când crescuse foarte mult dar ajunsese la un moment dat la numai 5.8 pagini / vizitator.

5. "Surpriza" domeniului este simpaticul Ghelir.ro, site-ul cu "un singur produs, o singură zi, un preţ extraordinar". Conform datelor de trafic din Alexa, Ghelir e deja site-ul nr. 269 din România. Deşi pe Ghelir s-au mai vândut ocazional şi cărţi şi alte prostioare, merită inclus în topul IT & C deoarece majoritatea promoţiilor au fost de această natură. Ceea ce fac tipii cu Ghelir poate fi de altfel şi un semn pentru proprietarii de magazine care freacă menta degeaba pe net: mai bine te concentrezi să vinzi puţine mărfuri, şi bine, decât multe, şi prost. Nu de alta, dar în ciuda faptului că noi (KSD) susţinem mitul magazinului virtual de 500 de euro, ca să ai succes măcar cât are Mediadot, totuşi, dincolo de instalare & configurare e nevoie de mult mai mult decât 500 de euro. Şi cu cât visezi mai di granda, cu atât e nevoie de mai mulţi bani!

Pentru cei curioşi să vadă cum a mers ghelireala în prima lună, intraţi pe blogul acestui tip şi descărcaţi de acolo raportul pdf.

Ghelirul mai e interesant şi dintr-un alt punct de vedere: a deschis un drum. Magazinele mari deja sunt pe care să le şparlească ideea. Primii care au făcut-o sunt PC Garage care a implementat o promoţie a zilei cvasi-identică, dpdv conceptual, cu ghelirul. Punem pariu că urmează şi alţii?

6. Poate mai merita să îi iau în considerare pe Domo, care din tonul disperat al reclamelor ("Cumpără online! E mai 'eftin!") par a vrea să tragă cu desăvârşire obloanele peste magazinele stradale (le-o fi ajuns cât au crescut chiriile?!) şi deci să treacă majoritar pe net, precum şi pe UPShop, care deşi se vrea a fi divizia de retail online a lui UltraPro, mie tot a... UltraPro îmi miroase (ceea ce m-a făcut să nu îi iau în considerare).

7. 06.07: Neomax se rescrie: au implementat mod_rewrite.

Enjoy.

Oarecum pe şestache, şi Soft.32 iese din trafic.ro

Se pare că toate site-urile mari decid încet-încet să renunţe la trafic.ro, unii mai zgomotos, alţii în tăcere . Acum a venit rândul lui Soft32.com: http://stat.trafic.ro/stat/softromro/vizitatori/zi/#stat care, fără să spună nimic, şi-a încărcat ţoalele şi mobila într-un camion şi... dus este.

Aştept cu interes momentul în care vor ieşi eJobs şi Neogen (următorii granzi pe care îi văd părăsind topul).

Update: ba se pare că Soft32 are probleme cu Google şi ăsta ar fi motivul real al cărăbănirii din trafic.

Azi la 7 dimineata

Bucureştiul e cel mai oribil oraş din câte există pe lumea asta. Adună ca un magnet toata pleava, toţi neciopliţii României, de prin toate ungherele. Pe lângă asta, Bucureştiul are parte şi de cei mai cretini primari posibili. Normal, la multă prostie adunată la un loc se cere un cretinism pe măsură. Domnule Adriean Videanu, sunteţi un cretin, credeţi-mă. Sta-v-ar bordurile în gât să vă stea.

Am filmat zgomotul ăsta azi dimineaţă la 7. Muncitorii care duduie cu picamărul sunt ascunşi după copac. De o săptămână e aşa. Videanule, Videanule, să nu-mi ieşi în cale, că te sparg!

Traiesti in Militari? Atunci...

... nu mai fi nesimţit şi semnează şi tu această petiţie.

Ştiu, e inutil.

Recunosc, pentru mine cartierul ăla nu reprezintă decât vreo 2 ani de căsnicie şi cam atât. Poate că sunt patetic cerându-ţi să semnezi.

Dar semnează.

Şi Newegg are o mutră nouă

Newegg şi-a reorganizat homepageul. Cum tipii sunt ceea ce se numeşte trend-setteri, mă aştept să fie copiaţi în curând şi de magazine din România. În ceea ce mă priveşte salut cu căldura dispariţia ideii de "tarabă" de pe homepage. De remarcat aducerea în planul secund a celor mai importante căutări şi a feed-urilor RSS. O să implementăm şi în Mrex o facilitate de preluare a listei de produse prin RSS, acum, dacă tot am terminat de implementat facilitatea de import din Excel.

A, apropo de chestia asta. Sincer, mă gândeam că ar cam fi timpul să nu mai vindem minunăţie de script la 499 de euro+TVA, fiindcă a ajuns destul de matur, a acumulat facilităţi noi etc. De fapt mă gândeam să fac 2 variante, una light şi alta full, una mai ieftină şi alta mai scumpă. Dar s-a întâmplat să aud că suntem denigraţi prin târg de anumiţi concurenţi, care ne acuză că facem "concurenţă neloială" pe piaţa asta de soluţii de e-commerce. De ce, nu ştiu. E treaba mea că reuşesc să-mi fac produsul şi să-l vând la 499 de E + TVA. Well, tocmai fiindcă mi-au ajuns la urechi asemenea vorbe, chestia cu light şi full a picat. Cel puţin până la sfârşitul anului Mrex va încorpora în cadrul aceluiaşi preţ toate addonurile suplimentare, inclusiv actualizarea din Excel. Şi în curând, iată, RSS-urile.

Blogul lui Nastase

Îmi place poza lui Năstase la blog: pare un urs scăpat într-o cămară plină cu borcane de miere. Parcă le-ar mânca, parcă s-ar mişca uşor, să nu le spargă.

De mare exceptie cresterea Marketonline.ro

Extraordinară creşterea de trafic înregistrată de Marketonline.ro în ultimele 7 zile. Totul însă în detrimentul seriozităţii utilizatorilor, care nu mai accesează decât un pic peste 6 pagini. Dar evoluţia spectaculoasă rămâne şi chiar dacă o fi vorba de o campanie de moment, un câştig de utilizatori şi imagine tot o să le rămână. Dacă nu aş avea alte treburi mai bune de făcut, mai că m-aş apuca să le deconstruiesc traficul, ca să văd care-i gheşeftul...

Rezisti clientilor energofagi?

Energofagul e cea mai periculoasă specie de client pe care o cunosc.

De obicei, lucrurile încep bine. "Vrem un site aşa şi pe dincolo". "Ok. Costă atât." "De acord. Poftim avansul. Să-i dăm drumul."

Lucrezi cu spor. Pare că proiectul înaintează cu uşurinţă. Ajungi liniştit aproape de final, respectând întrutotul specificaţiile. Şi atunci începe coşmarul. Apar o mulţime de întrebări care, vorba lui Bogdan, pendulează între labageală şi aberaţie .

"Nu putem schimba iconurile?", "Ce-ar fi să scoatem dunga aia, să vedem cum arată?", "Hai să dăm mai jos rândul ăla... o idee." ş.a.m.d. 100 de "mici schimbări" la un site sunt de ajuns să te facă să dai dracului ziua în care te-ai născut. Gândiţi-vă că dacă timpul mediu de efectuare a unei schimbări e de numai 10 minute, 100 de căcăţişuri ajung să îţi mănânce 1000 de minute, adică peste 2 zile de lucru puse cap la cap! Ca să nu mai vorbim că timpul total de comunicat 100 de căcăţişuri ar trebui şi el să bată spre 100 de minute.

Fireşte, întotdeauna e bine să oferi clientului 10-15 căcăţişuri (deci cam 2 ore de extra muncă). Dar când ţi se cere să oferi 2 zile... se naşte o problemă.

2 zile într-o firmă cu 5 angajaţi înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât 8% din timpul săptămânal disponibil pentru lucru.

Clientul de genul ăsta este periculos nu doar pentru sănătatea ta psihică (ştiu ce vorbesc!) ci şi pentru bunăstarea firmei. Apariţia de extrasarcini neplanificate va duce obligatoriu la întârzierea tuturor celorlalte proiecte aflate în lucru ducând în final la nemulţumirea tuturor clienţilor, inclusiv a celor care îţi înţeleg şi îţi respectă munca.

Pentru ca timpul luat cu cele 100 de căcăţişuri să nu se simtă, atunci în firmă ar trebui să se lucreze cu 16 ore mai mult în săptămâna rezolvării căcăţişurilor, pentru ca şi celelalte proiecte să fie rezolvate la timp. Asta înseamnă peste 3 ore de extramuncă pentru fiecare om. Deci, în loc să munceşti 8 ore pe zi, ar trebui să munceşti 8 ore şi 45 de minute. Sau să vii şi sâmbăta la lucru.

Dacă ai o personalitate slabă, energofagul te mănâncă de viu. Toată treaba e să te ţii tare şi să-l faci să înţeleagă că alegerile tale, în calitate de profesionist, au fost cele mai bune. La diverse obiecţii stupide legate de vreo poză (ceea ce ar însemna căutarea unei poze noi > 5-10 minute > prelucrarea ei > 5-10 minute > bibiluri finale > 5-10 minute, deci un timp pierdut de 15-30 de minute) eu pun întotdeauna o contra-obiecţie care sună, pe scurt, astfel: "Da' poza asta ce are?" Altfel zis, îl pun pe client să-mi argumenteze ce nu e bine cu poza aia. 90% nu vor fi în stare să argumenteze nimic şi îşi dau seama că e sănătos (nu atât pentru mine, cât pentru ei) să cedeze. 5% aduc, într-adevăr, nişte obiecţii absolut pertinente şi trebuie ascultaţi. Ultimii 5% sunt energofagii: aceştia nu vor şti ce să obiecteze concret, dar vor ridica în continuare obiecţii de tipul: "Aş vrea să văd mai multe modele...", "Parcă nu prea îmi place", "Oare cum ar da..." etc. Dacă intri în jocul lor, eşti mâncat. Poţi să le propui 10 ilustraţii noi. Ei o vor dori pe a 11-a just for fun, pentru că aşa sunt ei, energofagi. În cazul ăsta, cu energofagii aplic altă tactică: le dau în mână lopăţica şi găletuşa. "Uitaţi, intraţi pe site-ul www.cutare.img şi alegeţi de acolo nişte poze care vă plac." Altfel zis, îi implic ca pe nişte copii mici în procesul creaţiei. Fiindcă energofagii sunt, la nivel psihic, nişte copii (răsfăţaţi) care vor fi mai mult decât bucuroşi să-mi dea "o mână de ajutor" - de fapt, să-şi impună punctul de vedere. Ok. Să şi-l impună, dar să se ducă la culcare. Noapte bună. După ce aleg singuri poza, sau iconul sau ce dracu o fi, sunt obligaţi să nu mai obiecteze, câtă vreme alegerea a fost a lor. Ai mai câştigat o bătălie. Ai mai îmbătrânit un pic.

Adrian Pintea nu mai este...

Incredibil. Nu-mi vine să cred.

Când eram mic era actorul meu preferat, fiindcă semăna leit cu unul din verii mei. Îl vedeam din când în când la televizor.

Mai târziu l-am văzut în carne şi oase pe scenă. Ultima oară l-am văzut cu destul de mulţi ani în urmă, jucându-l pe Hamlet.

Dar de când fac "afaceri" nu mai am timp de "cultură". Uite aşa trece timpul. Şi acum aflu că Adrian Pintea a murit. Încerc să-mi fac o socoteală în cap, oare câţi ani au trecut? Chiar aşa de mulţi?

O identitate vizuala de mare exceptie

Când eram mic, ca să reprezint organul genital masculin pe porcoşeniile pe care le desenam cu diverse prilejuri foloseam un semn care semăna aproximativ cu un trifoi tăiat. Evident că erecţia nu ştiam să o reprezint şi forma rezultată făcea trimitere mai mult la cele două biluţe şi mai puţin la ce era între ele.

M-a distrat să descopăr acest semn tronând în chip de mare gheşeft vizual pe site-ul ăsta: www.Idasoft.ro.


Cred că ar merita băgat pe lista celor mai tari logo-uri falice.

GSP.ro ras, tuns si frezat

Noul, sau viitorul, sau ce dumnezeu ştie ce-o fi... GSP.ro (www2.gsp.ro) nu mi se pare altceva decât vechiul GSP.ro ras, tuns şi frezat. I-or fi tras şi-un perdaf?!

Sindromul santierului naval

Bun, după ce am lămurit de ce un website nu e o friptură, hai să vedem de ce un website nu e un vapor.

Am întâlnit până acum nenumăraţi clienţi care au acordat fazei de proiectare şi concepere a site-ului o atenţie disporporţionată raportat cu rezultatele reale pe care le aveau de aşteptat de la acel site. E vorba în general de clienţi meticuloşi, obsesivi, lipsiţi de pragmatism, care suferă de un sindrom pe care l-aş numi sindromul şantierului naval: nu care cumva să lansezi Titanicul la apă având o găurică în fund, că intră apa pe acolo şi se duce dracului ditamai vaporul.

În realitate, nu există site - nici măcar Google! - care să suporte comparaţia cu un vapor, fiind musai, pentru confortul propriu, să se nască "perfect": perfect din punct de vedere vizual, perfect din punct de vedere al arhitecturii, perfect din punct de vedere al backendului şamd. Dacă un vapor nu poate fi lansat la apă cu o găurică mică în fund, well, spre mirarea unora, un site poate fi lansat bine mersi având doar scheletul finalizat... şi restul pauză!

La un site, feedbackul cel mai important ţi-l dau utilizatorii. După ce lansezi scheleticul site, s-ar putea să ai surpriza de a constata că anumite părţi pe care le considerai cool şi răpitoare în imaginaru-ţi bolnav de fapt nu interesează pe nimeni, eventuala lor dezvoltare fiind pierdere de timp şi consum aiurea de resurse.

Dacă luăm în calcul ultimele 12 luni, cred că mi-am muşcat limba de vreo 100 de ori să nu le spun unor clienţi ceva de genul: "Băi nene, dă-l în pizda mă-sii de site şi lansează-l aşa cum e, culege feedback, încearcă să-şi amortizezi investiţia de până acum, ocupă-te de promovarea lui." Clienţii obsesivi au impresia că dacă lansează la apă un produs "perfect" userii vor roi în jurul lui ca musca la căcat şi site-ul se va promova singur, din gură în gură. Problema e că lucrurile nu stau deloc aşa.

Realitatea e că pe utilizatori îi doare fix în pix că a mai apărut pe net un nou site cu anunţuri, un nou magazin virtual sau un nou dracu' ştie ce. Şi asta pentru că există deja o droaie de site-uri similare, vânzând sau promovând chiar produsele tale.

Chiar presupunând că ajung pe site-ul tău, realitatea e că îi doare fix în pix dacă site-ul tău arată ultimul răcnet, fiindcă ei, săracii, nu sunt critici de artă şi oricum nu înţeleg nimic din cromatică, tipografie sau proporţii. Pe ei în interesează să găsească repede produsul sau informaţia pentru care au intrat acolo. De asemeni îi doare fix în pix dacă undeva, la 3 clickuri în adâncime, e ascuns nu ştiu ce fiucer de căcat al fişei de produs, câtă vreme 99% sunt prea duşi cu capul sau prea leneşi ca să ştie să utilizeze acel fiucer.

Din păcate, dacă eu le-aş spune clienţilor obsesivi chestia aia cu "dă-l în...", clienţii obsesivi mi-ar răspunde ceva de genul: "Vai, dar cum să lăsăm virgula aia acolo? Dunga aia dincolo? Punctul ăla?" sau : "A, nu, nu se poate să dăm drumul fără aia... şi aia... şi aia..." Şi mai rău e altceva: că, de obicei, clientul obsesiv nu e deloc pragmatic. El nu percepe ca pe un consum de resurse tara obsesivă. De fapt, nu o percepe. În felul ăsta îşi cheltuie aiurea bugetul, îşi consumă aiurea energia colaboratorilor şi a angajaţilor şi după lansarea site-ului nu mai poate îndrepta lucrurile, tocmai fiindcă nu mai are buget sau energie la dispoziţie pentru a reacţiona.

Atitudinea asta e ridicolă. Complet ridicolă. Utilizatorul mediu nu va percepe niciodată frumosul sau perfectul fiindcă, repet, nu e critic de artă. Va percepe, oarecum firesc, urâtul, fiindcă are creier. Iată de ce un site cu un design decent şi cu o funcţionalitate care să se încadreze în media pieţei are aceleaşi şanse de a ajunge în top ca orice alt site de succes. Şi asta deoarece succesul se clădeşte numai la nivel minimal onpage (adică de pe site). Eu estimez că vreo 10%, şi principalul e să nu ai un site care să arate ca dracu' şi să funcţioneze prost. De-asta e important să îţi faci site-ul cu cineva profesionist: fie o firmă de tradiţie, fie un freelancer cu rezultate dovedite. 90% din succes se clădeşte offpage, printr-un plan de marketing şi comunicare bine pus la punct care să urmărească sistematic creşterea traficului / a vânzărilor / etc., cu ţinte bine stabilite lună de lună, care să se bazeze pe bugete concrete şamd. Daţi-mi o strategie şi vă ridic orice site. Daţi-mi un client obsesiv şi vă îngrop orice site.

A ton etoile - Noir Desir

Despre Noir Desir s-a auzit la noi, cu siguranţă, atunci când, în 2003, Bertrand Cantat (textier şi vocal) a omorât-o pe gagică-sa, Marie Trintignant, într-un acces de furie (drept pentru care tipul e acum la răcoare).

Acest eveniment nefericit a întrerupt destul de brusc cariera trupei care nu se va mai relua, probabil, mai devreme de 5-6 ani, când Cantat ar trebui să iasă din puşcărie. Până atunci rămâne posibilitatea să scurmăm pe YouTube după clipuri. Pentru cine nu ştie franceză, neînţelegerea mesajului e cu adevărat o pierdere, deoarece lirismul versurilor este cu adevărat deosebit.

Ati auzit de Quality Books?

Nu? Păi vă spun eu: e singura editură apărută în 2007 (mai precis, la finalul lui 2006, primele cărţi fiind editate în decembrie 2006) care are ambiţia de a ajunge să se bată de la egal la egal pe piaţa de carte cu RAO, Polirom şi Humanitas.

Şi cum săptămâna asta va fi târgul de carte de la Bucureşti, ne-am zis că e un bun prilej pentru lansarea site-ului Quality Books, al cărui preview îl putem vedea mai jos (data lansării... mâine, poimâine!).